ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate faptul că în mod nelegal pârâtul i-a oprit sume de bani cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliție. Totodată a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie integral aceste sume, actualizate cu indicele de inflație la care să fie acordate dobânzile stabilite de normele BNR.

Prin încheierea pronunțată în data de 29 septembrie 2010, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a înaintat cauza spre competentă soluționare, secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. La data de 8 martie 2012, reclamantul a depus la dosar precizare prin care a menționat că înțelege să se judece cu Ministerul Administrației și Internelor, instituție centrală din care face parte Inspectoratul de Poliție al Județului Galați cu care a avut raportul de serviciu. Prin Sentința nr. 2171 din 21 mai 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență că dat fiind calitatea de instituție centrală a Ministerului Administrației și Internelor, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel.

La rândul ei și această instanță, prin Sentința nr. 4851 din 11 septembrie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflict negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului. În motivarea hotărârii, această instanță a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public în cadrul Inspectoratul de Poliției al județului Galați, care este o autoritate publică locală și nu centrală, raportul de serviciu în temeiul căruia reclamantul a obținut plata ajutorului bănesc și implicit a cererii de restituire a sumelor de bani pretins reținute cu titlu de impozit din acest ajutor fiind stabilit cu o autoritate publică locală.

2. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor să-i restituie sumele de bani reținute nelegal cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliție, actualizate cu indicele de inflație și dobânzile stabilite de normele BNR.

În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre cele două autorități pârâte cu poziții diferite în structura aparatului administrativ îi revine obligația legală de a plăti drepturile cuvenite reclamantului. Raportul de serviciu al reclamantului, în temeiul căruia acesta a solicitat și a obținut plata ajutorului bănesc reglementat de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, iar această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." În consecință, în raport cu situația factuală expusă mai sus și cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiului dedus judecății, aparține tribunalului.

Faptul că în cauză calitatea de pârât o are MAI - autoritate publică centrală nu este de natură să atragă competența curții de apel de soluționare a cauzei în primă instanță, câtă vreme raportul de serviciu invocat în susținerea cererii de plată a ajutorului bănesc și, implicit, a cererii de restituire a sumelor de bani pretins reținute cu titlu de impozit din acest ajutor a fost stabilit cu o autoritate publică locală. În concluzie, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., luând în considerare și dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne), în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL