ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, să se constate faptul că pârâtul i-a oprit sume de bani cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliție, precum și obligarea pârâtului la restituirea integrală a acestor sume, actualizate cu indicele de inflație și dobânzile legale stabilite de normele BNR. 2. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul spre competentă soluționare secției a IX-a contencios administrativ și fiscal. 3. Hotărârea Tribunalului București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal Prin Sentința nr. 1325 din 31 martie 2011, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut, în esență, că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

4. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin Sentința nr. 6475 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul pretinde anumite drepturi sau o pretinsă încălcare a unor drepturi determinate de raportul său de serviciu pe care l-a avut cu Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea în perioada 1983 - 2008. Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că argumentele instanței de declinare referitoare la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și faptul că, în speță, se solicită obligarea la plata unor drepturi izvorâte dintr-un raport de serviciu cu o instituție centrală, sunt fără relevanță, întrucât raportul juridic dedus judecății este strict determinat de rangul autorității parte în raportul de serviciu. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel București, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că la data soluționării excepției de necompetență materială de către Curtea de Apel București, instanța era învestită cu o cerere de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea integrală a sumelor de bani, oprite cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliție.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Prin urmare, având în vedere caracterul de autoritate publică centrală al pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel.

În consecință, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența de soluționare în primă instanță, revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul pe reclamantul C.M. și pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.