ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 11 aprilie 2007, reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, obligarea acesteia să analizeze de urgență

și să emită ordinul prin care să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 259 din

13 aprilie 2006 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

și să-i comunice de îndată ordinul respectiv.

În fapt, reclamanta a

arătat, în esență, că până la data introducerii acțiunii, pârâta nu a emis ordinul

de validare sau invalidare, deși avea această obligație potrivit art. 7 din Legea

nr. 9/1998.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, cele ale H.G.

nr. 361/2005, ale H.G. nr. 1643/2004, ale art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004,

precum și cele ale O.G. nr. 94/2004.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 2360 din 11 aprilie 2007, a declinat competența

de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Călărași, reținând aplicabilitatea

în cauză a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, ale art. 84 și

art. 112 C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul reclamantei se află în Călărași.

Prin sentința civilă

nr. 1842 din 27 iunie 2007, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării

pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, reținând, în esență, că obiectul acțiunii nu îl constituie contestația

formulată împotriva ordinului emis de Șeful Cancelariei, ci refuzul autorității

centrale de a analiza hotărârea nr. 259 din 13 aprilie 2006 emisă de Comisia Județeană

Călărași de aplicare a Legii nr. 9/1998, fiind aplicabile dispozițiile art. 3

pct. 1 cu referire la art. 2 pct. 1 și cele ale art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., iar nu cele ale art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 9/1998.

La rândul său, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 2614 din 25 octombrie 2007 a admis excepția de necompetență materială invocată

din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului

Călărași, secția (sau completul specializat) de contencios administrativ, și, constatând

existența conflictului negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 137 alin. (1),

art. 158 și art. 159 C. proc. civ., cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

coroborate cu cele ale art. 31 din O.G. nr. 94/2004, precum și cu cele ale art.

7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 9/1998.

Înalta Curte, constatând

în cauză ivirea unui conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu dispozițiile

art. 22 C. proc. civ., cu obiectul pricinii, precum și prevederile legale incidente

acesteia.

Astfel, este fără putere

de tăgadă că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la analizarea de

urgență și emiterea actului de validare/invalidare a hotărârii nr. 259/2006 emisă

de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, și comunicarea

de îndată a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că și în situația în

care nu a fost încă emis actul prevăzut de lege, în condițiile speciale ale Legii

nr. 9/1998, refuzul de a-l emite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

este asimilat unui act unilateral al Cancelariei Primului Ministru.

Aceasta, întrucât conform

prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, în termen de cel

mult 60 de zile, Comisia Centrală are obligația de a analiza contestațiile și de

a valida sau invalida măsurile stabilite de Comisiile Județene și a municipiului

București.

De asemenea, potrivit

art. 7 alin. (4) din aceeași lege, hotărârile Comisiei Centrale pot fi atacate la

secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul,

în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte

reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei

Primului Ministru în aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt supuse controlului judecătoresc,

putând fi atacate la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel București.

În consecință, având în

vedere că reclamanta domiciliază în Călărași, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește că instanța competentă a soluționa pricina este Tribunalul Călărași,

secția contencios administrativ, căreia i se va trimite cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe N.E. și Cancelaria Primului Ministru în favoarea

Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.