ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie

2007, pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul Z.V. a chemat în judecată Cancelaria

Primului Ministru - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând:

- în baza dispozițiilor

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 9/1998 obligarea pârâtei de a analiza prin

validare/invalidare hotărârea nr. 84 din 28 septembrie 2005 emisa de Comisia Județeană

Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Călărași și adoptarea

ordinului prevăzut de art. 30 din O.G. nr. 94/2004;

- în baza dispozițiilor

Legii nr. 554/2004 obligarea pârâtei la acordarea daunelor cominatorii de 1.000

RON/zi întârziere de la data comunicării sentinței până la emiterea ordinului de

validare/invalidare;

- obligarea pârâtei, în

situația validării hotărârii nr. 84/2005, la actualizarea compensațiilor bănești

de 65.262,73 RON de la data stabilirii cuantumului lor, respectiv 28 septembrie

2005 (data emiterii hotărârii);

- obligarea pârâtei la

plata compensațiilor bănești actualizate în termen de 30 de zile de la emiterea

ordinului de validare, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 RON/zi

de întârziere până la efectuarea plății.

În fapt, reclamantul a

arătat, în esență, că deși este beneficiarul compensațiilor acordate cu titlu de

despăgubiri și conform art. 1 și 2 din Legea nr. 9/1998 (prin hotărârea nr. 84 din

28 septembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea acestei

legi), totuși, pârâta a încălcat dispozițiile legale referitoare la termenul de

analizare și validare/invalidare a acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 9/1998 și cele ale art. 10 și art. 17 din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Călărași, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 1582 din 06 iunie 2007, a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării pricinii în

favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reținând, în esență, pe de o parte, că obiectul cauzei îl constituie refuzul autorității

centrale de a analiza hotărârea nr. 84/2005 emisă de Comisia Județeană Călărași

de Aplicare a Legii nr. 9/1998 și, pe de altă parte, că sunt aplicabile în cauză

prevederile art. 3 pct. 1 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 158

alin. (3) C. proc. civ., iar nu cele ale art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 9/1998,

republicată.

La rândul său, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 2546 din 18 octombrie 2007, a admis excepția de necompetență materială invocată

din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului

Călărași și, constatând existența conflictului negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 137 alin. (1),

art. 158 și art. 159 C. proc. civ., cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

coroborate cu cele ale art. 31 din O.G. nr. 94/2004, precum și cu cele ale art.

7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 9/1998.

Înalta Curte, constatând

în cauză ivirea unui conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu dispozițiile

art. 22 C. proc. civ., cu obiectul pricinii, precum și prevederile legale incidente

acesteia.

Astfel, este fără putere

de tăgadă că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la analizarea de

urgență și emiterea actului de validare/invalidare a hotărârii nr. 84/2005 emisă

de Comisia Județeană Călărași, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și comunicarea

de îndată a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că și în situația în

care nu a fost încă emis actul prevăzut de lege, în condițiile speciale ale Legii

nr. 9/1998, refuzul de a-l emite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

este asimilat unui act unilateral al Cancelariei Primului Ministru.

Aceasta, întrucât conform

prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, în termen de cel

mult 60 de zile, Comisia centrală are obligația de a analiza contestațiile și de

a valida sau invalida măsurile stabilite de Comisiile județene și a municipiului

București.

De asemenea, potrivit

art. 7 alin. (4) din aceeași lege, hotărârile comisiei centrale pot fi atacate la

secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul,

în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte

reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei

Primului Ministru în aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt supuse controlului judecătoresc,

putând fi atacate la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel București.

În consecință, având în

vedere că reclamanta domiciliază în Călărași, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește că instanța competentă a soluționa pricina este Tribunalul Călărași,

secția contencios administrativ, căreia i se va trimite cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Z.V. și Cancelaria Primului Ministru - Serviciul

pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.