ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2008

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul Z.V. a chemat în judecată Cancelaria Primului Ministru - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând: - în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 9/1998 obligarea pârâtei de a analiza prin validare/invalidare hotărârea nr. 84 din 28 septembrie 2005 emisa de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Călărași și adoptarea ordinului prevăzut de art. 30 din O.G.

nr. 94/2004; - în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 obligarea pârâtei la acordarea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi întârziere de la data comunicării sentinței până la emiterea ordinului de validare/invalidare; - obligarea pârâtei, în situația validării hotărârii nr. 84/2005, la actualizarea compensațiilor bănești de 65.262,73 RON de la data stabilirii cuantumului lor, respectiv 28 septembrie 2005 (data emiterii hotărârii); - obligarea pârâtei la plata compensațiilor bănești actualizate în termen de 30 de zile de la emiterea ordinului de validare, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere până la efectuarea plății.

În fapt, reclamantul a arătat, în esență, că deși este beneficiarul compensațiilor acordate cu titlu de despăgubiri și conform art. 1 și 2 din Legea nr. 9/1998 (prin hotărârea nr. 84 din 28 septembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea acestei legi), totuși, pârâta a încălcat dispozițiile legale referitoare la termenul de analizare și validare/invalidare a acestei hotărâri. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 9/1998 și cele ale art. 10 și art. 17 din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1582 din 06 iunie 2007, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, pe de o parte, că obiectul cauzei îl constituie refuzul autorității centrale de a analiza hotărârea nr. 84/2005 emisă de Comisia Județeană Călărași de Aplicare a Legii nr. 9/1998 și, pe de altă parte, că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 3 pct. 1 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., iar nu cele ale art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 9/1998, republicată.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2546 din 18 octombrie 2007, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Călărași și, constatând existența conflictului negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a se pronunța în sensul arătat, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 137 alin. (1), art. 158 și art. 159 C. proc. civ., cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 31 din O.G.

nr. 94/2004, precum și cu cele ale art. 7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 9/1998. Înalta Curte, constatând în cauză ivirea unui conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ., cu obiectul pricinii, precum și prevederile legale incidente acesteia. Astfel, este fără putere de tăgadă că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la analizarea de urgență și emiterea actului de validare/invalidare a hotărârii nr. 84/2005 emisă de Comisia Județeană Călărași, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și comunicarea de îndată a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că și în situația în care nu a fost încă emis actul prevăzut de lege, în condițiile speciale ale Legii nr. 9/1998, refuzul de a-l emite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este asimilat unui act unilateral al Cancelariei Primului Ministru. Aceasta, întrucât conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, în termen de cel mult 60 de zile, Comisia centrală are obligația de a analiza contestațiile și de a valida sau invalida măsurile stabilite de Comisiile județene și a municipiului București. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (4) din aceeași lege, hotărârile comisiei centrale pot fi atacate la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei Primului Ministru în aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel București. În consecință, având în vedere că reclamanta domiciliază în Călărași, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că instanța competentă a soluționa pricina este Tribunalul Călărași, secția contencios administrativ, căreia i se va trimite cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Z.V. și Cancelaria Primului Ministru - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.