ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1909 din 21 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamanților F.M., F.R., F.A., P.E., F.T., F.N. și F.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, constatându-se că prin Ordinul nr. 5049 din 4 octombrie 2005, s-a validat Hotărârea nr. 84 din 23 martie 2001 a Comisiei Județene Constanța și în consecință, a fost obligată pârâta, la plata către reclamanți, de daune interese moratorii, reprezentând actualizarea sumei de 901.233.639 lei, în raport cu rata inflației pe perioada 24 mai 2001 - 3 octombrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că față de Legea nr. 9/1998, incidentă în cauză și față de normele de aplicare a acesteia, interesele reclamanților au fost vătămate prin întârziere.

Pârâta, deși a fost sesizată prin petiția nr. 17/10545 din 24 iunie 2005, și-a îndeplinit obligația legală cu întârziere față de dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 și numai după promovarea acțiunii, dovedindu-și culpa, prin inacțiunea de care a dat dovadă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Cancelaria Primului Ministru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta critică hotărârea fondului, sub două aspecte: 1) instanța a dat altceva, decât i s-a cerut; obiectul acțiunii promovate de intimații-reclamanți, viza obligarea Cancelariei, la emiterea unui act administrativ, iar instanța a obligat pârâta, la plata unei sume de bani; 2) recurenta nu poate fi obligată la plata de daune moratorii, atâta timp, cât despăgubirile acordate în baza Legii nr. 9/1998, nu au un caracter cert, lichid și exigibil, până la validare; abia după momentul validării s-au putea acorda, eventual, daune moratorii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 iunie 2006, intimații solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că au solicitat acordarea daunelor moratorii, prin chiar cererea introductivă de instanță. Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, au arătat că validarea hotărârii comisiei județene s-a realizat abia după 4 ani și 5 luni de la împlinirea termenului legal de 60 de zile, în interiorul căruia există obligația de a emite un răspuns și numai după ce Cancelaria a fost notificată prin petiția nr. 17/10545 din 24 iunie 2005. Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, încadrate de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., dar și a motivului de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., Înalta Curte constată: 1. Intimații au solicitat prin capătul 3 de cerere al acțiunii înregistrate la data de 23 august 2005, obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, la plata unor daune moratorii de 15 RON/zi de întârziere, de la data la care ar fi trebuit să valideze/invalideze Hotărârea nr. 84 din 23 martie 2001, emisă de către Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și până la data emiterii efective a actului administrativ. După emiterea Ordinului nr. 5049 din 4 octombrie 2005, de validare, de către Șeful Cancelariei Primului Ministru, reclamanții și-au restrâns și precizat petitul cererii de chemare în judecată, solicitând numai obligarea la plata daunelor moratorii, pentru perioada cuprinsă între 23 mai 2001 și 4 octombrie 2005. Așadar, instanța de fond s-a pronunțat, asupra a ceea ce s-a cerut, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. 2. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, validarea/invalidarea hotărârii comisiei județene trebuie realizată în interiorul unui termen de 60 de zile. În speță, întârzierea de peste patru ani a cauzat, neîndoielnic, un prejudiciu în patrimoniul intimaților-reclamanți, întrucât suma stabilită cu titlu de compensație în anul 2005, este identică cu cea stabilită în anul 2001, prin hotărârea comisiei județene, deși este evident că valoarea monedei naționale nu mai era aceeași. În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Norma metodologică din 7 octombrie 2004, pentru aplicarea O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la finalizarea aplicării Legii nr. 9/1998, propunerea de validare transmisă Șefului Cancelariei Primului - Ministru putea fi însoțită de propunerea de actualizare a despăgubirilor, dacă aceasta era necesară.

Și în speță întârzierea nejustificat de mare în emiterea ordinului de validare era un argument hotărâtor pentru actualizarea sumei, dar acest lucru nu s-a cerut de instituția competentă. Prin urmare, este legală soluția instanței de fond, de a o sancționa pe recurenta-pârâtă, cu plata unor daune moratorii, reprezentând actualizarea sumei stabilite în anul 2001, la 24 mai, până la data îndeplinirii obligației legale, 3 octombrie 2005, în raport cu rata inflației. Cât privește critica referitoare la faptul că despăgubirile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, nu constituie o creanță certă și exigibilă (lichidă este indiscutabil), până la emiterea ordinului de validare, Înalta Curte constată că acest aspect vizează un caz tipic de invocare a propriei turpitudini.

Este evident că creanța nu este certă și exigibilă, până la momentul emiterii ordinului de validare (de altfel, dacă lucrurile nu ar fi stat așa, acțiunea era lipsită de interes), numai că, cum s-a reținut deja, recurenta avea obligația emiterii acestuia în termen de 60 de zile și este în culpă, pentru că, fără nici o justificare, l-a emis cu o întârziere de aproape 4 ani și 5 luni. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Cancelaria Primului Ministru, împotriva sentinței civile nr. 1909 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații F.M., F.R., F.A., P.E., F.T., F.N. și F.F., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.