ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2009

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul București sub nr.

7045/3/2008,

reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate

a Municipiului București și Ministerul

Sănătății, obligarea acestora la

soluționarea cererilor adresate în cursul anului 2007.

La

data de 25 martie 2008, pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin

care a invocat excepția necompetenței materiale a

instanței, iar Tribunalul

București prin sentința civilă nr. 2307 din

16 septembrie 2008 a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel

București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției

Tribunalul București a reținut că pârâții

sunt

autorități publice centrale, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)

teza

a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative sau

încheiate de autoritățile publice centrale, se

soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal

ale

curților de apel.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

7045/3/2008.

Î

n ședința publică din

22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București a

pus în discuția părților, din oficiu, excepția de

necompetență

materială a instanței, iar prin

sentința civilă nr. 233 din 22 ianuarie 2009 a

admis-o, declinând competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția IX-a contencios

administrativ

și fiscal. Totodată a

constatat ivit conflictul negativ de competență și

a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că la termenul

din 29 aprilie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să

se judece doar cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate

a Municipiului București,

solicitând obligarea la daune, iar acest pârât

este autoritate publică locală

și, în consecință, competența materială

în soluționarea cauzei revine, potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr.

554/2004, Tribunalului București, secția contencios

administrativ și

fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt

îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu

obiectul acesteia, cadrul

procesual indicat de reclamant și cu dispozițiile legale

incidente ei.

Soluționând conflictul de competență ivit, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cererii

reclamanților în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a IX-a contencios

administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la

termenul din 29 aprilie 2008,

reclamantul I.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a

Municipiului

București

să i se răspundă la nenumăratele petiții formulate în cursul

anului 2007, precum și

acordarea de daune materiale și morale pentru

nesoluționarea la timp a cererilor sale și

neacordarea asistenței medicale de către medicul de familie.

Din motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost

precizată, rezultă că reclamantul invocă

refuzul nejustificat al

autorității pârâte

de a da curs solicitărilor sale, refuz care, potrivit art.

2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este asimilat

actului administrativ,

astfel încât competența aparține instanței de contencios

administrativ.

Prin art.

10 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a instituit ca și

criteriu de determinare a

instanței competente material să soluționeze

litigiile de contencios

administrativ, pe cel al poziției organului

administrativ emitent al actului tipic sau asimilat,

în sistemul autorităților publice, stabilind competența pentru secțiile de

contencios administrativ ale tribunalelor în

cazul autorităților publice

constituite

la nivel local și pentru secțiile de contencios administrativ

ale curților de apel în cazul actelor

administrative emise de autorități

publice centrale.

Î

n speța dedusă judecății, pârâtă este Casa de Asigurări de Sănătate a

Municipiului București - autoritate administrativă

constituită la nivel local, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (

1) teza

I

din Legea nr. 554/2004,

modificată prin Legea nr. 262/2007,

raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

competența materială de soluționare a cauzei în

primă instanță revine Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta

cauză competența materială de soluționare în primă instanță

a pricinii revine

Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal,

soluționând conflictul negativ de competență

în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul

I.I. și pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a

Municipiului București

și Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 mai 2009.