ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 7045/3/2008, reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății, obligarea acestora la soluționarea cererilor adresate în cursul anului 2007. La data de 25 martie 2008, pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar Tribunalul București prin sentința civilă nr. 2307 din 16 septembrie 2008 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției Tribunalul București a reținut că pârâții sunt autorități publice centrale, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7045/3/2008. Î n ședința publică din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București a pus în discuția părților, din oficiu, excepția de necompetență materială a instanței, iar prin sentința civilă nr. 233 din 22 ianuarie 2009 a admis-o, declinând competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că la termenul din 29 aprilie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece doar cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, solicitând obligarea la daune, iar acest pârât este autoritate publică locală și, în consecință, competența materială în soluționarea cauzei revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia, cadrul procesual indicat de reclamant și cu dispozițiile legale incidente ei. Soluționând conflictul de competență ivit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii reclamanților în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la termenul din 29 aprilie 2008, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București să i se răspundă la nenumăratele petiții formulate în cursul anului 2007, precum și acordarea de daune materiale și morale pentru nesoluționarea la timp a cererilor sale și neacordarea asistenței medicale de către medicul de familie.

Din motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, rezultă că reclamantul invocă refuzul nejustificat al autorității pârâte de a da curs solicitărilor sale, refuz care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ, astfel încât competența aparține instanței de contencios administrativ. Prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a instituit ca și criteriu de determinare a instanței competente material să soluționeze litigiile de contencios administrativ, pe cel al poziției organului administrativ emitent al actului tipic sau asimilat, în sistemul autorităților publice, stabilind competența pentru secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor în cazul autorităților publice constituite la nivel local și pentru secțiile de contencios administrativ ale curților de apel în cazul actelor administrative emise de autorități publice centrale.

Î n speța dedusă judecății, pârâtă este Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București - autoritate administrativă constituită la nivel local, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 10 alin. ( 1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului București, secția contencios administrativ. Față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a pricinii revine Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.I. și pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.