ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a medicamentului Z. (V.), în mod gratuit, până la dispariția leziunilor de la nivelul regiunii scapulare superioare stânga existente (conform indicațiilor medicilor oncologi). Prin sentința civilă nr. 518 din 7 august 2014, Judecătoria Huși a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin întâmpinare, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că a fost sesizată cu un litigiu de contencios administrativ și fiscal, prin cererea de ordonanță președințială solicitându-se obligarea unei instituții/autorități administrative centrale la acordarea în mod gratuit a tratamentului necesar pentru diagnosticul stabilit de „melanom malign scapular stâng și adenopatie axilară stângă. În consecință, competența materială și teritorială de primă instanță, stabilită în raport de dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, coroborate cu dispozițiile art. 96 alin. (1), art. 107, art. 111 C. proc. civ. și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, așa cum prevăd dispozițiile legii speciale.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2319 din 9 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși. Această instanță a apreciat că cererea reclamantului nu se înscrie în nici una din ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Ținând seama și de temeiul de drept invocat de reclamant în cererea introductivă, judecarea în primă instanță revine în competență judecătoriei ca instanță cu plenitudine de competență, conform art. 94 alin. (1) lit. h) Noul C. proc.

civ. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Huși. În speță, reclamantul A.A. s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de ordonanță președințială, formulată în temeiul dispozițiilor art. 996-998 C. proc.

civ., solicitând obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la acordarea în mod gratuit a tratamentului cu medicamentul Z. Așa cum a apreciat și Curtea de Apel București, cererea dedusă judecății în cauza de față nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004 care delimitează obiectul acțiunii în contencios administrativ, în condițiile în care, așa cum rezultă cu evidență din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu contestă și nici nu face referire la un act administrativ, un contract administrativ, la refuzul nejustificat de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim sau la faptul că nu i s-ar fi răspuns în termenul legal la solicitarea adresată unei autorități publice.

Simpla calitate a pârâtului de autoritate publică nu este de natură a atrage per se competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme nu este îndeplinită și condiția sus-menționată. 3. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că soluționarea cererii reclamantului este de competența instanței de drept comun, stabilită potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Noul C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Huși, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate în favoarea Judecătoriei Huși. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.