Decizia nr. 2478/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.V.M., în contradictoriu cu pârâtele C.A.S. Iași și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea acestora la respectarea drepturilor de acces, intervenție și opoziție la prelucrarea datelor personale cu caracter medical, prin intermediul Sistemului Informatic Unic Integrat aflat în gestiunea și uzul pârâtelor, potrivit art. 13, 14 și 15 ale Legii nr. 677/2001. Ulterior, printr-o cerere de modificare a acțiunii introductive, formulată în temeiul art. 204 alin. (1) NCPC, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie instituite în sarcina pârâtelor următoarele obligații: 1. Să elimine din cadrul PIAS informațiile personale cu caracter medical ce îl privesc, protejate de art. 21 din Legea nr. 46/2003 (toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul și datele personale de identificare în legătură cu acestea);

Să împiedice în viitor colectarea și prelucrarea respectivelor categorii de informații în Cadrul PIAS sau a variantelor informatice corespondente, în înțelesul art. 3 lit. b) din Legea nr. 677/2001 (orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea), până la data unei eventuale notificări contrare opoziției exprimate;

Să anonimizeze datele personale ce privesc calitatea de asigurat al Fondului Național al Asigurărilor Sociale de Sănătate, și care nu pot fi eliminate, în temeiul art. 14, alin. (1) lit. b) din lege arătând motivele pentru care nu pot proceda la eliminarea acestora, pentru fiecare categorie de date în parte;

Să comunice integral și detaliat, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 15 alin. (4) din lege, de la data pronunțării hotărârii, prin grija organelor de conducere și a departamentelor de resort, măsurile întreprinse în scopul îndeplinirii celor dispuse de instanță, precum și toate documentele menționate la pct. 5 - 20 din cererea modificatoare. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 36 din 03 februarie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâtele să elimine din cadrul P.I.S.A.S. informațiile personale cu caracter medical ce îl privesc pe reclamant, astfel cum sunt protejate de art. 21 din Legea nr. 46/2003, respectiv „toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, prognosticul, tratamentul și datele personale de identificare în legătură cu acestea”, precum și diagnosticele, din cuprinsul cărora sunt exceptate diagnosticele cu risc vital și bolile cronice, astfel cum sunt stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății și președintelui CNAS, conform art. 331 alin. (3) din Legea nr. 65/2006, urmând să colecteze, respectiv prelucreze aceste informații doar de la data unei eventuale notificări contrare acestei opoziții exprimate de reclamant. 3. Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 36 din 03 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamantul A.V.M. și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 3.1. Recurentul - reclamant A.V.M. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea tuturor capetelor de cerere așa cum au fost formulate. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecății; nu a examinat apărările formulate prin răspunsul la întâmpinări; nu a pus în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate și/sau reținute în considerentele hotărârii. De asemenea, hotărârea pronunțată este nemotivată privitor la soluțiile de respingere pentru capetele de cerere formulate, instanța de fond nu aplicat cu prioritate dreptul Uniunii Europene și a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material invocate. 3.2. Recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței în sensul înlăturării obligației pârâtelor de a elimina din cadrul P.I.A.S. informațiile cu caracter medical ce îl privesc pe reclamant, respectiv „toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, prognosticul, tratamentul și datele personale de identificare în legătură cu acestea”, precum și diagnosticele, din cuprinsul cărora sunt exceptate diagnosticele cu risc vital și boli cronice. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că în baza Legii nr. 95/2006 are calitatea de operator de date cu caracter personal și având în vedere că prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară protecției sănătății publice, a apreciat că soluția instanței de fond în legătură cu prelucrarea informațiilor personale cu caracter medical, fundamentată pe nerespectarea de către CNAS a dispozițiilor Legii nr. 677/2001, este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. 4. Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Niciuna dintre părți nu a transmis un punct de vedere asupra raportului, așa cum prevede acest text normativ. Prin încheierea din 6 martie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A.V.M. și în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. Prin aceeași încheiere s-a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost formulat tardiv, cu depășirea termenului prevăzut în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrăgând incidența prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 5.1. Recursul reclamantului Un prim motiv de recurs invocat de recurentul - reclamant este cel prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. („Când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”), motiv căruia îi pot fi subsumate criticile constând în nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În speță, recurentul - reclamant a invocat încălcări ale îndatoririlor privind primirea și soluționarea cererilor și ale garanțiilor dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil (principiul contradictorialității, rolul judecătorului în aflarea adevărului), prin nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecății neexaminarea efectivă a tuturor apărărilor, nepunerea în discuția părților a tuturor cererilor, excepțiilor și împrejurărilor de fapt invocate și/sau reținute în considerentele hotărârii, nemotivarea soluțiilor de respingere pentru unele dintre capetele de cerere formulate. Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma celor menționate mai sus, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat. Din considerentele hotărârii rezultă că instanța a examinat în profunzime și a sistematizat cererile și susținerile părților, luând în considerare „multitudinea solicitărilor ce fac obiectul cauzei, complexitatea și interdependența acestora” (pagina 9 din sentință), fiind preocupată să identifice obiectul cererilor reclamantului, temeiurile de drept aplicabile, împrejurările de fapt care au constituit situația - premisă a declanșării mecanismului judiciar și îndeplinirea cerințelor de exercitare a dreptului la acțiune, în condițiile în care excepția de inadmisibilitate a unora dintre capetele de cerere fusese unită cu fondul, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ. În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, ca garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. cauzele Ruiz Torija c. Spaniei, Buzescu c. României). În altă ordine de idei, instanța de control judiciar constată că în speță nu se poate reține că judecătorul fondului ar fi încălcat prevederile art. 224 C. proc. civ. și ar fi pronunțat hotărârea fără a fi pus în discuția părților toate aspectele invocate, pentru că, pe de o parte, actele de procedură care au marcat traseul procesual au fost comunicate părților, iar reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, și, pe de altă parte, niciuna dintre părți nu a fost prezentă, pentru a pune concluzii, la termenul din 13 ianuarie 2014, când s-au încheiat dezbaterile, și nu a formulat concluzii scrise, deși pronunțarea hotărârii a fost amânată de trei ori, până la data de 3 februarie 2014, în temeiul art. 396 C. proc. civ. Or, potrivit art. 223 C. proc. civ., lipsa părților, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei, dacă cel puțin una dintre ale a solicitat judecarea în lipsă - condiție care în speță a fost îndeplinită, chiar reclamantul formulând o astfel de solicitare în finalul acțiunii introductive . În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”), în esență, recurentul - reclamant a invocat aplicarea eronată a art. 1 și 5 din Legea nr. 544/2001, formularea unor „opinii legale eronate” în privința interpretării și aplicării unor prevederi din legislația națională - cu referire la Legea nr. 95/2006, a reformei sănătății și la celelalte acte normative a căror respectare o implică implementarea platformei informatice, art. 12 din Legea nr. 677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal și art. 1 din Legea nr. 109/2007, privind reutilizarea informațiilor din instituțiile publice. În fine, a invocat generic, fără argumente punctuale, ignorarea unor norme și principii din dreptul Uniunii Europene, indicate în răspunsul la întâmpinare: Directiva 95/46/CE și Documentul de lucru nr. 00323/EN/WP 131 privind prelucrarea datelor medicale cu caracter personal din dosarul electronic de sănătate (DES), emis de Grupul de lucru pentru protecția datelor a articolului 29 din Directiva 95/46/CE. Niciuna dintre aceste critici nu este însă fondată, recurentul - reclamant contrapunând soluției instanței propria viziune asupra modului în care ar trebui prelucrate datele medicale și implementată Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS). În abordarea cauzei, prima instanță a avut însă în vedere și a analizat adecvat interesul general urmărit prin informatizarea serviciilor medicale și echilibrul rezonabil dintre interesul public și cel privat în aplicarea normelor menționate de recurentul - reclamant, decelând informațiile personale cu caracter medical protejate de lege, asupra cărora dreptul de opoziție prevăzut în art. 15 din Legea nr. 677/2001 a fost exercitat în mod întemeiat. De asemenea, a efectuat o cercetare riguroasă a întinderii obligațiilor entităților publice antrenate în proces, în raport cu obiectul concret al informațiilor solicitate de recurentul - reclamant în temeiul Legii nr. 544/2001. Prin urmare, nu pot fi identificate motive de reformare a sentinței prin prisma motivelor prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., așa cum au fost dezvoltate de recurentul - reclamant. 5.2. Recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate Așa cum rezultă din cele menționate la pct. 4 din prezenta decizie, recursul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este tardiv. Potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 59 a dosarului de fond, sentința a fost comunicată la data de 7 februarie 2014, iar recursul a fost transmis prin fax la data de 7 martie 2014, fiind formulat, după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării sentinței, prevăzut în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.