ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE ȘI

JUSTIȚIE

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial

pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, sub nr. 8310/105/2008, reclamanta

Camera Medicilor Prahova, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin

Primul Ministru, Ministerul Sănătății Publice și C.A.S.a Națională de Asigurări

de Sănătate București a solicitat:

- obligarea

pârâților să plătească domnului dr. B.M. contravaloarea sumelor achitate de

acesta pentru prescripțiile medicale acordate personalul contractual din cadrul

Ministerului Sănătății Publice, în valoare de 640 lei, precum și sumele plătite

în continuare de acesta, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 23/2007,

începând cu luna august 2008 și până la pronunțarea unei hotărâri definitive și

irevocabile de către instanță;

- anularea

Ordinului Comun al Ministrului Sănătății Publice nr. 7315 din 25 iulie 2007și C.N.A.S.

nr. 544 din 23 iulie 2007 privind modificarea și completarea Ordinului M.S.P.

și al Președintelui C.N.A.S. nr. 886/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare

a prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din

sectorul sanitar, publicat în M. Of., partea I, nr. 558/2007;

- obligarea

pârâților să plătească daune morale.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat:

excepția netimbrării acțiunii, cu motivarea că este vorba despre o acțiune în

pretenții care trebuie timbrată la valoare;

- excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, întrucât acțiunea în

prezenții este de competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului,

iar, în speță, pârâții au domiciliul și sediul în București; ca atare,

competența teritorială aparține Tirbunalului București;

- excepția inadmisibilității

acțiunii, întrucât obiectul acesteia este plata unei sume de bani către o

persoană fizică determinată, respectiv către reprezentantul legal al

reclamantei Camera Medicilor Prahova, dr. B.M.;

- excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, secția Civilă în soluționarea

capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului Comun al Ministerului

Sănătății Publice nr. 7315 din 25 iulie 2007 și C.N.A.S. nr. 544 din 23 iulie

2007; în plus, se susține că acest ordin nu a fost emis de către autoritățile

publice;

- excepția

lipsei capacității procesuale active a reclamantei, deoarece aceasta nu face

dovada personalității juridice pentru a se putea stabili dacă își poate asuma

drepturi și obligații în nume propriu;

- excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu precizează și nu

depune statutul său pentru a se putea cunoaște dacă are dreptul de a introduce

o asemenea acțiune în instanță:

- excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, deoarece în

acțiune se solicită obligarea ministrului sănătății publice, N.G.E., la plata

unei sume de bani.

Pe fondul

cauzei, pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, cu motivarea că nu poate fi vorba despre discriminare în condițiile

în care nu există o hotărâre a Consiliului Național al Discriminării și, ca

atare, solicitarea constatării unei discriminări este inadmisibilă.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Cancelaria Primului Ministru a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primului Ministru al României, întrucât,

față de prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea

Guvernului Românei, Primul Ministru nu are competența de a interveni în

procesul de legiferare a unor acte normative emise de alte autorități cu

atribuții legislative.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.A.S.a Națională de Asigurări de

Sănătate a invocat:

- excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, în raport de obiectul cererii

deduse judecății, respectiv anularea unui act administrat emis de autorități

publice centrale, și de dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.;

- excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor Prahova

pentru capetele 1 și 4 din cererea de chemare în judecată, întrucât nu există

identitate între această parte și titularul dreptului în raportul juridic dedus

judecății;

- excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.S. pentru capetele 1 și 4

din cererea de chemare în judecată, întrucât nu există identitate între

persoana pârâtului și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății;

- excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile pentru capetele 2 și 3 din cererea de

chemare în judecată;

Pe fondul

cauzei, C.A.S.a Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

sentința nr. 479 din 24 februarie 2009, Tribunalul Prahova, secția civilă a

admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat cauza

în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, tribunalul a avut în vedere obiectul acțiunii,

precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 22 aprilie 2009, sub nr. 8310/108/2008.

Prin

sentința nr. 2182 din 07 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

cauza în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

La Curtea de

Apel Ploiești, acțiunea a fost înregistrată sub nr. 1005/42/2010, la data de 06

octombrie 2010.

La termenul

de judecată din data de 26 ianuarie 2011, reclamanta Camera Medicilor Prahova a

formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat:

- obligarea

pârâților să plătească domnului dr. B.M. contravaloarea sumelor achitate de

acesta pentru prescripțiile medicale acordate personalul contractual din cadrul

Ministerului Sănătății Publice, în valoare de 640 lei, sumă ce urmează să fie

actualizată;

- anularea

Ordinului Comun al Ministrului Sănătății Publice nr. 7315 din 25 iulie 2007și C.N.A.S.

nr. 544 din 23 iulie 2007 privind modificarea și completarea Ordinului M.S.P.

și al Președintelui C.N.A.S. nr. 886/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare

a prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din

sectorul sanitar;

- obligarea

pârâților să plătească daune morale.

Totodată,

reclamanta a solicitat completarea cadrului procesual, prin introducerea în

cauză a Dr. B.M., în calitate de reclamant, precum și a C.A.S.ei Județene de

Asigurări de Sănătate Prahova, în calitate de pârât.

Curtea, prin

încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2011, în temeiul dispozițiilor art.

132 alin. (2) C. proc. Civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de

reclamant, a numitului B.M. și, în calitate de pârâtă, a C.A.S.ei Județene de

Asigurări de Sănătate Prahova.

Pârâta C.A.S.a

Județeană de Asigurări de Sănătate Prahova, a formulat întâmpinare, prin care a

invocat:

- excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, urmare a nerespectării cerinței impuse de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată;

- excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor Prahova,

pentru capetele 1 si 3 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost

precizată la termenul din data de 26 ianuarie 2011, întrucât nu există

identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al

dreptului în raportul juridic dedus judecății.

- excepția

lipsei interesului reclamantei Camera Medicilor Prahova, în raport de

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele care statuează

că: „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de

muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind

raporturile de serviciu ale funcționarilor publici”. Ca atare, reclamanta

Camera Medicilor Prahova, în calitate de organizație sindicală, nu îl poate

apăra pe Dr. B.M., care nu mai este angajat. În plus, dispozițiile art. 7 si 8

din Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 886/218/2007, cu modificările și completările

ulterioare, nu sunt opozabile sindicatului anterior menționat.

Pe fondul

cauzei, pârâta C.A.S.a Județeană de Asigurări de Sănătate Prahova a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

sentința nr. 100 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și fiscal:

- a respins

excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor

Prahova, invocată de pârâta Ministerul Sănătății;

- a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor

Prahova, invocată de pârâții Ministerul Sănătății, C.A.S.a Națională de

Asigurări de Sănătate și C.A.S. Prahova;

- a respins

excepția lipsei de interes a reclamantei Camerei Medicilor Prahova, invocată de

pârâta C.A.S. Prahova;

- a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României și

a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu această parte;

- a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Sănătății

și a C.N.A.S., față de capetele de cerere 1 și 3 din acțiunea precizată;

- a respins

capetele de cerere 1 și 3 din acțiunea precizată, capete formulate de

reclamanții Camera Medicilor Prahova și B.M., în nume propriu, față de pârâții Ministerul

Sănătății și C.N.A.S. ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă;

- a admis

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile față de capătul doi de cerere

(conform acțiunii precizate), privind anularea Ordinului comun al Ministerului

Sănătății Publice nr. 7315 din 25 iulie 2007 și C.N.A.S. nr. 544 din 23 iulie 2007,

invocată de pârâții Ministerul Sănătății și C.N.A.S, și, în consecință, a

respins acest capăt de cerere ca inadmisibil;

- a respins

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile față de capetele de cerere 1 și 3

(conform acțiunii precizate), invocată de pârâta C.A.S. Prahova;

- a respins ca neîntemeiate capetele

de cerere având ca obiect obligarea pârâtei C.A.S. Prahova la plata sumei de

640 lei și a daunelor morale (1 și 3, conform acțiunii precizate).

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

lipsei capacității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor Prahova,

invocată de pârâta Ministerul Sănătății, nu poate fi primită, în raport de

dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele

fizice și juridice, conform cărora „capacitatea de folosință este capacitatea

de a avea drepturi și obligații”; ca atare, capacitatea procesuală de folosință

apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma

obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosință în sens

material, are și capacitate procesuală în legătură cu drepturile și obligațiile

sale.

Persoanele

juridice supuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosință la acest

moment. Capacitatea de folosință a persoanei juridice este guvernată de

principiul specializării consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Potrivit textului, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care

corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Or, față de

dispozițiile sentinței nr. 174/1995 a Judecătoriei Ploiești și de conținutul

adresei nr. 77 din 01 octombrie 2008, reclamanta Camera Medicilor Prahova are

capacitate procesuală activă.

lipsei calității procesuale active a reclamantei Camera Medicilor Prahova,

invocată de pârâții Ministerul Sănătății, C.A.S.a Națională de Asigurări de

Sănătate și C.A.S. Prahova, nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art.

28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care prevăd faptul că, în exercitarea

atribuțiilor, organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în

justiție în numele membrilor lor, fără a avea mandat.

lipsei de interes a reclamantei Camerei Medicilor Prahova nu poate fi primită,

în raport de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României este

fondată, întrucât ordinul a cărei anulare se solicită în cauză nu a fost emis

de această autoritate publică centrală.

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Sănătății și a

C.N.A.S., față de capetele de cerere 1 și 3 din acțiunea precizată, este

fondată, deoarece aceste autorități publice nu au în sfera de competență

decontarea prescripțiilor medicale, iar capătul de cerere privind acordarea

daunelor morale este subsecvent capătului de cerere principal.

neîndeplinirii procedurii prealabile, față de capătul doi de cerere privind

anularea Ordinului comun al Ministrului Sănătății Publice nr. 1315 din 25 iulie

2007 și C.N.A.S. nr. 544 din 23 iulie 2007, este fondată, deoarece reclamanții

nu au formulat recurs administrativ prin care să solicite revocarea acestui act

administrativ.

neîndeplinirii procedurii prealabile, față de capetele de cerere 1 și 3 din

acțiunea precizată, nu poate fi primită, întrucât aceasta este impusă de art. 7

din Legea nr. 554/2004, modificată, numai în cazul actului administrativ

unilateral tipic, iar nu în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei

cereri ori al tăcerii autorității publice.

privind obligarea pârâților să-i plătească reclamantului B.M. sumele achitate

de acesta pentru prescripțiile medicale pentru personalul contractual din

cadrul Ministerului Sănătății Publice, în valoare de 640 lei, actualizate și

să-i acorde daune morale sunt nefondate.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 115/2004, astfel cum a fost

modificată prin O.G. nr. 23/2007, personalul contractual din sistemul sanitar,

în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, beneficiază

de servicii medicale, tratament și medicație, în regim gratuit, numai la

recomandarea medicului de specialitate, suportate din bugetul C.A.S.ei Naționale

de Asigurări de Sănătate și de la bugetul de stat, după caz, potrivit normelor

aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice și Președintelui C.A.S.ei

naționale de Asigurări de Sănătate.

Ordinul nr. 886/218/2007

al Ministerului Sănătății Publice și C.N.A.S., modificat, arată, în art. 8, că

serviciile medicale, tratamentele și medicația se referă la asistența medicală

stomatologică, asistența medicală de recuperare - reabilitare a sănătății în

sanatoriile balneare și medicamentele cu și fără contribuție personală în

tratamentul ambulatoriu, acordate conform contractului-cadru privind condițiile

acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de

sănătate și normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Conform

normelor metodologice menționate mai sus, angajații depun facturile cu suma ce

reprezintă contravaloarea contribuției personale din costul medicamentelor, la

unitatea sanitară angajatoare care, pe baza acestora, întocmește un borderou

centralizator ce se depune la C.A.S. aflată în relație contractuală cu

furnizorul de medicamente.

După ce se

verifică dacă medicamentele eliberate se regăsesc în documentele justificative

depuse de furnizorii de servicii farmaceutice și au fost eliberate în

condițiile contractului-cadru, C.A.S. acordă avizul favorabil virării către

unitatea sanitară angajatoare a contravalorii sumelor ce reprezintă contribuția

personală plătită de angajați, cuprinse în borderourile centralizatoare,

aceasta urmând a le plăti angajaților.

Centrul de

Diagnostic și Tratament Ploiești a depus la C.A.S. Prahova borderourile

centralizatoare, anexând documentele justificative, prezentate de reclamantul B.M.V.

(filele 92-96).

În urma

verificărilor efectuate, suma solicitată nu a putut fi validată și decontată

deoarece, fie s-a achitat doar o parte (contribuție personală) din

contravaloarea medicamentelor eliberate, cealaltă parte, până la costul

integral al acestora, fiind decontată de către C.A.S. Prahova direct farmaciei,

fie numărul medicamentelor eliberate este mai mare decât cel stabilit în contractul-cadru

pentru anul 2008. C.A.S. Prahova comunică această situație Centrului de Diagnostic

și Tratament Ploiești prin adresa nr. 36852 din 24 decembrie 2008 (fila 91).

Pe de altă

parte, acordarea daunelor morale nu se justifică întrucât nu se poate reține

faptul că reclamantul a fost vătămat într-un drept al său.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanții Camera Medicilor Prahova și B.M.,

care au solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a

fost precizată.

În primul

motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

Civ., recurenții au aratat că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 alin.

(1) C. proc. Civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu este motivată

în mod corespunzător.

În concret,

recurenții au susținut faptul că instanța nu a făcut o cercetare atentă a pricinii,

ci doar s-a limitat să preia punctul de vedere al intimaților, exprimat în

întâmpinările formulate în cauză.

În cel de-al

doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. Civ., recurenții au precizat faptul că sentința contestată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți

următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată:

1) Pârâtul

Guvernul României are calitate procesuală pasivă chiar dacă nu este emitentul

ordinului contestat în cauză, întrucât are în subordine Ministerul Sănătății și

C.A.S. a Națională de Asigurări de Sănătate.

2.) Pârâții

Ministerul Sănătății și C.A.S. a Națională de Asigurări de Sănătate au calitate

procesuală pasivă pe capetele 1 și 3 din acțiunea precizată, deoarece sunt

ordonatori primari de credite.

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

întrucât în discuție este un ordin comun emis de două autorități publice

centrale.

4) Debitul

intimatei C.A.S. Prahova către recurentul B.M. este de 164,37 lei și nu cât a

reținut prima instanță. În cauză a fost solicitată proba cu expertiză

contabilă, însă aceasta nu a fost încuviințată. Temeinicia pretenției a fost

probată cu bonurile fiscale achitate.

5) Daunele

morale în sumă de 1 leu au fost solicitate în baza normelor care reglementează

răspunderea civilă delictuală.

Intimații au

formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca

nefundat.

Analizând

sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

I. În speță

este nefondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

care se referă la cazul în care

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul

intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor,

pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces

echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Astfel,

conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă

parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților

de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât C.E.D.O.

nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi

concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv

decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată.

Cu alte

cuvinte, art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. implică, mai ales în sarcina

instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al

argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le

aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea

acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară

de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea

dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de

față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de

apel a analizat toate excepțiile invocate în cauză de către pârâți, precum și

legalitatea și temeinicia pretențiilor formulate de reclamanți, prin prima

materialului probator administrat în cauză, dar și cu luarea în considerare a

susținerilor făcute de părți.

II. În cauză

este nefondat motivul de recurs stabilit de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

1) Obiectul

cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Ordinului Comun al Ministrului

Sănătății nr. 7315 din 25 iulie 2007 și al Președintelui C.N.A.S. nr. 544 din

23 iulie 2007 privind modificarea și completarea Ordinului M.S.P. și al

Președintelui C.N.A.S. nr. 886/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a

prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din

sectorul sanitar.

Calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului

și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Cu alte

cuvinte, pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport

cu dreptul reclamantului.

De asemenea,

reclamantul va trebui să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și

calitatea procesuală pasivă a pârâtului, altfel spus, dreptul său de a

introduce cererea de chemare în judecată împotriva acestuia, deoarece raportul

de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce

rezultă din raportul juridic dedus judecății

În speța de

față, autoritățile emitente ale actului administrativ a cărui anulare se

solicită este Ministerul Sănătății și C.A.S.a Națională de Asigurări de

Sănătate.

Ca atare,

Guvernul României nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza de față.

2) Soluția

pronunțată de prima instanță cu privire la calitatea procesuală pasivă a

pârâților Ministerul Sănătății și C.A.S. a Națională de Asigurări de Sănătate

pe capetele 1 și 3 din acțiunea precizată, având ca obiect plata sumei pretinse

de reclamanți și a daunelor morale, este corectă.

Conform art.

266 din Legea nr. 95/2006, C.A.S. a Națională de Asigurări de Sănătate este

instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică,

având ca obiect principal de activitate asigurarea funcționării unitare și

coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

Potrivit art.

267 din Legea nr. 95/2006, C.A.S. ele de asigurări de sănătate sunt instituții

publice, cu personalitate juridică și bugete proprii.

Aceste

prevederi se coroborează cu cele ale art. 20 alin. (4) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit

cărora conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din

subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau

terțiari de credite, după caz.

Ca atare,

cele două autorități pârâte anterior indicate nu au atribuții de a aproba

decontarea prescripțiilor medicale.

3) Soluția

pronunțată de prima instanță cu privire la excepția lipsei procedurii

administrative prealabile este legală.

În

argumentarea acestui punct de vedere se va pleca de la câteva considerații de

ordin teoretic care vor fi expuse în cele ce urmează.

În mod

tradițional, recursul prealabil a fost reglementat în legislația românească, el

reprezentând o condiție obligatorie pentru promovarea acțiunii în contencios

administrativ.

Art. 7 din

Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, stabilește ca regulă

necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, statuând asupra

termenelor în care aceasta trebuie îndeplinită în funcție de tipul actului

administrativ aflat în discuție.

Această

reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă

de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice

emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii

actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea

unor cheltuieli suplimentare, cât și pe cea a particularului care are

posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă

mai simplă și scutită de taxă de timbru.

Astfel, în alin.

(1) al articolului comentat se prevede că persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

Desigur,

această ipoteză normativă are în vedere situația beneficiarului actului

administrativ, întrucât textul legal anterior citat se referă la comunicarea

actului, obligație ce incumbă autorității administrative care stabilește drepturi

și obligații pentru o anumită persoană. Pe cale de consecință, aceasta din urmă

trebuie să ia cunoștință de conținutul actului.

Conform art.

1

1

din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, în

cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată

oricând.

În raport de

acestă dispoziție legală anterior citată, plângerea prealabilă era obligatorie

și putea fi oricând înainte de introducerea acțiunii în contencios

administrativ de față, având ca obiect anularea ordinului aflat în discuție.

Înalta Curte

nu poate primi susținerea recurenților în sensul că norma anterior indicată nu

ar fi aplicabilă, întrucât este vorba despre un act administrativ emis de două

autorități publice centrale, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut o

asemenea distincție.

4) Recurenții

nu au probat existența unui prejudiciu moral pentru a putea solicita daune.

În plus, din

înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că pârâta C.A.S. Prahova nu

datorează suma de 164,37 lei recurenților, pentru argumentele prezentate în

detaliu de către prima instanță.

În

consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există

motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte,

în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art.

28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

Camera Medicilor Prahova și B.M. împotriva sentinței nr. 100 din 16 martie 2011

a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

5 aprilie 2012.