ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2015

Decizia nr. 2925/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2012, sub nr. x/2/2012, reclamanta SC A. România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) constatarea nulității datelor furnizate de C.N.A.S. privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, aferent anului 2011 și trimestrului I 2012, transmis de pârâta C.N.A.S. în format electronic, la 05.05.2012 și 23.05.2012;

(ii) constatarea nulității absolute a datelor furnizate de C.N.A.S. privind valoarea vânzărilor totale trimestriale - VTt aferente trimestrului I 2012, în valoare de 1.864.384.031,64 RON transmis de pârâta C.N.A.S. în format electric la data de 5.05.2012 și rectificat la data de 23.05.2012 la valoarea VTt de 1.857.244.304,92 RON;

(iii) constatarea nulității absolute a datelor furnizate de C.N.A.S. privind valoarea vânzărilor individuale Vit, aferente Deținătorului de autorizație de punere pe piață (DAPP) - A., dd, NOVO mesto și A. Polska, SP.ZO.O., aferente trimestrului I 2012;

(iv) constatarea nulității absolute a datelor furnizate de C.N.A.S. privind valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și Buget M.S. pentru anul 2011, în valoare de 6.748.766.077,16 RON;

(v) rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea datelor incorecte;

(vi) revizuirea metodologiei de determinare a valorii consumului de medicamente corespunzător, astfel încât să fie diminuată valoarea consumului trimestrial comunicat cu:

- contravaloarea cantităților de medicamente incluse în mod eronat în listele cu consumuri comunicate;

- contravaloarea medicamentelor corespunzătoare codurilor CIM nedeclarate de deținătorii de autorizații de punere pe piață sau de reprezentații legali ai acestora, pentru care s-a înregistrat consum în raportarea centralizată;

- contravaloarea cantităților de medicamente care se aflau în stoc în gestiunea farmaciilor cu circuit deschis, unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă la data de 30 septembrie 2011, fiind vândute, respectiv achiziționate până la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, respectiv 1 octombrie 2011;

- contravaloarea cantităților de medicamente reprezentând TVA cuprins în prețul de achiziție;

- contravaloarea cantităților de medicamente reprezentând adaosurilor față de prețul de producător;

(vii) restituirea sumelor achitate nedatorate de către reclamantă către C.N.A.S.;

(viii) obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată.

La data de 02.04.2013, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a învederat instanței următoarele:

Petitele 1, 2, 3, 4 din acțiunea introductivă vizează actul administrativ emis de C.N.A.S. și comunicat în format electronic la data de 5.05.2012 și, respectiv la 23.05.2012, denumit de pârâtă „Notificare”.

În ceea ce privește petitele 5 și 6 din acțiunea introductivă, înțelege să le precizeze în sensul obligării pârâtei la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente (petitul 5) și obligării pârâtei la revizuirea metodologiei de determinare a consumului de medicamente (petitul 6).

În ședința publică din data de 18.03.2014, reclamanta a renunțat la judecată cu privire la petitul 6 din acțiunea introductivă, având ca obiect obligarea pârâtei C.N.A.S. la revizuirea metodologiei de determinare a consumului de medicamente.

Prin sentința civilă nr. 1255 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus:

- respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regională a Finanțelor Publice București, ca neîntemeiată;

- admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC A. România SRL;

- anularea notificării privind datele referitoare la consumul centralizat de medicamente aferent anului 2011 și trimestrului I 2012;

- obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la rectificarea și recomunicarea datelor;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumelor rezultate ca fiind plătite în plus după rectificare;

- obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 24.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa comunicată în format electronic la data de 5 mai 2012, C.N.A.S. a comunicat reclamantei următoarele date: VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și Buget M.S. pentru trimestrul I al anului 2012, Vit - valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I 2012 suportate din F.N.U.A.S.S. și Buget M.S. pentru trimestrul I 2012, valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și Buget M.S. pentru anul 2011, valoarea vânzărilor individuale din anul 2011, suportate din F.N.U.A.S.S. și Buget M.S., centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției.

Prin adresa comunicată în format electronic la data de 23 mai 2012, C.N.A.S. a comunicat reclamantei rectificarea VTt, stabilită, în urma corecțiilor, la valoarea de 1.857.244.304,92 RON.

Din examinarea prevederilor art. 5 alin. (7) și art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, în vigoare la data comunicării datelor, precum și a prevederilor art. 1-3 din Ordinul C.N.A.S. nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente se constată că analiza corectitudinii raportărilor comunicate de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, referitore la consumul lunar de medicamente, se realizează de Casele de asigurări de sănătate, care le validează, comunicând C.N.A.S. consumul centralizat, conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

Obiectul comunicării electronice către persoanele obligate la plata contribuției către C.N.A.S. îl constituie, potrivit legii, datele centralizate comunicate de casele de asigurări de sănătate după validarea acestora.

C.N.A.S. nu realizează o evaluare a acestor raportări, o verificare a datelor.

Potrivit O.U.G. nr. 77/2011, datele comunicate de C.N.A.S. pot face obiectul contestației administrative. În soluționarea acestei contestații, C.N.A.S. emite un act administrativ.

Având în vedere că actele administrative prin care Casele Județene de asigurări de sănătate verifică și validează raportările lunare ale consumului de medicamente nu sunt comunicate persoanelor obligate la plata contribuției, însă acestea stau la baza stabilirii contribuției claw-back, rezultatele validării fiind comunicate de C.N.A.S. ca date privind consumul de medicamente, instanța apreciază că soluționarea contestației și emiterea de către pârâtă a unui act administrativ care să răspundă tuturor criticilor formulate presupune verificarea evaluării realizate la momentul validării raportărilor farmaciilor cu circuit deschis, a unităților sanitare cu paturi, respectiv a centrelor de dializă.

În speță, deși contestația formulată la 15.05.2011 privește elemente de fapt concrete, referitoare la medicamente pentru care nu au fost furnizate declarații de stoc, nu au fost disponibile în cantitățile declarate sau erau expirate anterior anului 2011, răspunsul pârâtei se referă la aspecte cu caracter general privind dispozițiile legale aplicabile, din care rezultă că validarea consumului de medicamente este în sarcina caselor de asigurări de sănătate, respectiv la faptul că aspectele contestate de reclamantă „vor fi transmise CAS în vederea reverificării lor”.

În ceea ce privește criticile reclamantei referitoare la faptul că datele raportate implică o creștere „semnificativă și exagerată” a consumului centralizat de medicamente, care nu este corelată cu raportările furnizate de companiile de studiu ale pieței farmaceutice instanța constată că potrivit O.U.G. nr. 77/2011, datele comunicate de C.N.A.S. se referă la „consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate” [art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011], pe baza raportărilor lunare privind consumul centralizat al caselor de asigurări de sănătate [art. 5 alin. (6)].

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, instanța constată că nu poate fi reținut argumentul în sensul că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se ia în considerare prețul medicamentelor decontate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, în condițiile în care, prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 3

1

alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, cât privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”, întrucât contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu impozit la impozit.

În raport de raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională, indiferent de forma prevederilor legale aplicabile în materia contribuției claw-back într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Prin urmare, modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu mai are temei legal.

În consecință, prima instanță a apreciat că acțiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, este întemeiată și a dispus admiterea acesteia, în sensul anulării notificării privind datele referitoare la consumul centralizat de medicamente aferent anului 2011 și trimestrului I 2012, obligării pârâtei C.N.A.S. la rectificarea și recomunicarea datelor și obligării pârâtelor la restituirea sumelor rezultate ca fiind plătite în plus după rectificare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. București, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, reținând că această autoritate a fost chemată în judecată pe capătul de cerere având ca obiect obligarea la restituirea sumelor. Contribuția trimestrială, asimilată obligației fiscale, se achită, conform art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011, la unitățile Trezoreriei statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luați în administrare contribuabilii.

Împrejurarea că reclamanta este contribuabil mic și nu mijlociu nu poate sta la baza admiterii excepției, în condițiile în care plata sumei se realizează din bugetul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, instituție cu personalitate juridică.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța a dispus obligația pârâtei C.N.A.S. la plata sumei de 24.300 RON cu acest titlu, către reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 1255 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. România SRL și pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București .

3.1. În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe pentru omisiunea de a se pronunța asupra motivului de anulare precizat în acțiunea introductivă, respectiv cel privitor la includerea în valoarea consumului comunicat a adaosurilor comerciale ale distribuitorului și farmaciei.

Recurenta-reclamantă a reiterat în cadrul motivelor de recurs susținerea potrivit căreia nu poate fi obligată să plătească o taxă pentru profitul sau adaosul altor comercianți (ex. adaosul la medicamentele fără prescripție medicală achiziționate de spitale ori adaosul distribuitorilor și farmaciilor), o atare situație încălcând principiul certitudinii impunerii, derivat din principiul securității juridice.

În acest sens, aceasta a făcut trimitere la dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, susținând că din analiza textului legal se poate observa că procentul „p” se aplică asupra vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Or, atât timp cât vânzările acesteia sunt doar către distribuitor, este logic faptul că procentul trebuie aplicat la prețul de producător care nu cuprinde adaosurile menționate mai sus.

Având în vedere că modul de stabilire a procentului de impunere se bazează pe documente ce prezintă vicii grave, recurenta-reclamantă a apreciat că obligarea sa la plata acestei suprataxe, derivată și din includerea în consumul comunicat a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor, prezintă caracterul unui real abuz, modul de stabilire a contribuției nefiind proporțional, rezonabil și echitabil.

Prin urmare, intervenția statului în stabilirea unei noi contribuții fără o metodologie clară de calcul trebuie să atragă anularea consumului centralizat de medicamente și, implicit, a modului de stabilire a taxei claw-back.

În considerarea motivelor expuse,recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, anularea actului administrativ contestat și pentru includerea în conținutul său a adaosurilor la care s-a făcut referire și obligarea intimatei să recomunice consumul de medicamente după excluderea din conținutul acestuia a acestor adaosuri.

3.2. Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut în motivarea cererii sale de recurs că hotărârea primei instanțe este nelegală și temeinică, prin raportare la următoarele aspecte:

(i) Greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București), față de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare;

(ii) Reținerile primei instanțe cu privire la erorile cuprinse în consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, referitoare la medicamente pentru care nu au fost furnizate declarații de stoc, medicamente care nu au fost disponibile în cantitățile declarate sau care erau expirate anterior anului 2011, cât și cu privire la faptul că notificarea emisă de C.N.A.S. nu cuprinde elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

În acest sens, recurenta-pârâtă a făcut următoarele precizări:

Prima instanță a achiesat la faptul că reclamanta contestă chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Or, aceste aspecte exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor contestate pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Referitor la medicamentele pentru care nu au fost furnizate declarații de stoc, medicamentele care nu au fost disponibile în cantitățile declarate sau care erau expirate anterior anului 2011, se impun a se avea în vedere prevederile art. 4 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 77/2011 conform cărora deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române, au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială.

De asemenea, se observă faptul că acele coduri CIM contestate de reclamantă se regăsesc în lista de medicamente pentru care însăși reclamanta susține că datorează contribuția trimestrială, declarate prin adresa nr. 14043 din 28 octombrie 2011, așa cum rezultă din probatoriul administrat în fața primei instanțe.

(iii) Includerea taxei pe valoarea adăugată în valorile consumului trimestrial și prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013

În această privință, recurenta a precizat că deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, astfel că nu poate interveni sancțiunea anulării actelor administrative, în condițiile în care emiterea lor a respectat cadrul juridic incident („tempus regit actum”).

De asemenea, la data emiterii notificărilor erau aplicabile prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 110/2011, potrivit cărora prin valoarea vânzărilor se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată. Or, C.N.A.S. avea obligația de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii notificărilor contestate.

În plus, reclamanta nu a fost prejudiciată prin includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea vânzărilor, întrucât era în măsură să-și deducă taxa pe valoare adăugată.

În concluzie, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de anulare a comunicărilor C.N.A.S. din 05.05.2012 și 23.05.2012, ca neîntemeiată.

3.3. Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul soluției date excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

În acest sens, au fost invocate prevederile art. 9 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 77/2011 din care rezultă cu claritate faptul că sumele încasate cu titlu de contribuții de sănătate se transmit în fiecare lună Ministerului Sănătății.

În aceste condiții, nu se poate susține faptul că plata respectivelor sume, în situația obligării la restituirea contribuțiilor de sănătate, se realizează din bugetul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, atât timp cât această instituție nu încasează efectiv aceste obligații fiscale.

În ceea ce privește categoria de contribuabili din care face parte reclamanta, recurenta-pârâtă a precizat că în administrarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București se află doar persoanele juridice contribuabili mijlocii, cu domiciliul fiscal în București, conform Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3582/2013.

Or, reclamanta SC A. România SRL nu este contribuabil mijlociu cu domiciliul fiscal în municipiul București, pentru a fi administrat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, astfel că nu este justificată calitatea procesuală pasivă a acestei autorități.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și respingerea acțiunii față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Critica prin care reclamanta înțelege să o aducă hotărârii recurate vizează omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la includerea adaosurilor comerciale ale distribuitorilor și ale farmaciei în consumul centralizat de medicamente comunicat de C.N.A.S.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că această susținere a recurentei-reclamante nu a fost prezentată primei instanțe ca un motiv distinct de nulitate a actelor administrative contestate, ci ca un argument în motivarea capetelor de cerere privind nulitatea notificărilor emise de C.N.A.S. și, în special, a capătului de cerere având ca obiect revizuirea metodologiei de determinare a consumului de medicamente.

Pe de altă parte, se observă că în considerentele hotărârii primei instanțe nu se regăsește un răspuns explicit la argumentul avansat de reclamantă, legat de includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului centralizat de medicamente.

Această omisiune a instanței a fost determinată de însăși maniera lipsită de claritate în care reclamanta a înțeles să-și expună pretențiile și să-și structureze cele 8 capete de cerere din acțiunea introductivă de instanță, pe care ulterior le-a precizat, înțelegând să și renunțe la judecata unuia dintre acestea la termenul din data de 18.03.2014.

Cu toate acestea, nu se impune reformarea hotărârii primei instanțe, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să susțină punctul de vedere exprimat de recurenta-reclamantă, în sensul excluderii din consumul centralizat de medicamente a adaosurilor comerciale.

Dimpotrivă, art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii, din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Prin raportare la art. 1 și art. 5 alin. (4) și (7) din același act normativ, consumul aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață vizează consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă, care include adaosuri comerciale și TVA.

Prin urmare, Înalta Curte reține ca fiind neîntemeiată critica adusă hotărârii primei instanțe de recurenta-reclamantă.

Prima critică adusă hotărârii recurate vizează greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București).

Această critică nu va fi reținută de instanța de control judiciar, întrucât este fundamentată pe o premisă eronată.

Astfel, prin hotărârea pronunțată în cauză, prima instanță nu a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, ci respingerea acestei excepții, în acest sens fiind și considerentele hotărârii recurate.

Referitor la critica ce vizează erorile cuprinse în consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, precum și lipsa elementelor de fapt și de drept pe care notificarea emisă de C.N.A.S. se întemeiază, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că analiza legalității actului administrativ emis de C.N.A.S. conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 presupune ca acesta să conțină elementele de fapt și de drept concrete pe care se fundamentează. Lipsa acestor elemente face imposibilă exercitarea controlului de legalitate.

Pe de altă parte, se observă că, deși contestația formulată de reclamantă privește elemente de fapt concrete, răspunsul pârâtei C.N.A.S. vizează aspecte de ordin general privind normele legale aplicabile, din care rezultă că validarea consumului de medicamente este în sarcina caselor de asigurări de sănătate care vor proceda la reverificarea aspectelor invocate de reclamantă.

În aceste circumstanțe, în mod legal prima instanță a dispus anularea notificării privind datele referitoare la consumul centralizat de medicamente aferent anului 2011 și trimestrului I 2012, precum și obligarea pârâtei C.N.A.S. la rectificarea și recomunicarea datelor.

În ceea ce privește includerea taxei pe valoare adăugată în valorile consumului trimestrial de medicamente și efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, Înalta Curte constată netemeinicia susținerilor recurentei-pârâte C.N.A.S.

Astfel, la data pronunțării hotărârii recurate era în vigoare Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 05 februarie 2013 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, cât privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”.

În considerarea caracterului general obligatoriu al acestei decizii, în mod legal prima instanță a reținut că modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu mai are temei legal.

Admiterea opiniei contrare, exprimată de recurenta-pârâtă C.N.A.S., ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Critica adusă hotărârii primei instanțe are în vedere soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

În această privință, Înalta Curte constată că legitimarea procesuală pasivă a acestei autorități a fost reținută în mod corect de către prima instanță, prin raportare atât la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate și nedatorate de către reclamantă, cât și la dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora contribuția trimestrială, asimilată obligației fiscale, se achită la unitatea Trezoreriei statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luați în administrare contribuabilii.

Faptul că, ulterior, sumele respective se transferă de unitățile Trezoreriei statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății, potrivit art. 9 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2011, nu are relevanță în stabilirea calității procesuale pasive, întrucât această împrejurare vizează raportul juridic subsecvent dintre unitățile Trezoreriei statului și Ministerul Sănătății, raport în care titularul obligației de plată a contribuției nu este parte.

În plus, la data sesizării instanței de contencios administrativ, potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de autoritățile pârâte, aceasta făcea parte din categoria contribuabililor mijlocii, astfel că, și din această perspectivă, este justificată legitimarea procesuală pasivă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. (2010).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A. România SRL și pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței nr. 1255 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2015.