ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2517/2016

Decizia nr. 2517/2016

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Naționala de Asigurări de Sănătate și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București:

(i) să se constate nulitatea actului administrativ înregistrat sub nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 - și implicit contestarea datelor furnizate privitoare la valoarea vânzărilor trimestriale - în valoare de 1.839.769.174,37 lei și valoarea vânzărilor individuale, valori aferente trimestrului II 2012, comunicat reclamantei prin e-mail la data de 08 februarie 2012, aferente Deținătorului de autorizație de pune pe piață (DAPP) - B. și C.;

(ii) obligarea intimatei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea datelor incorecte;

(iii) obligarea intimatei CNAS la revizuirea modului de determinare a valorii consumului de medicamente corespunzător, prin reevaluarea datelor privind cantitățile și contravaloarea medicamentelor astfel încât să fie diminuată valoarea consumului trimestrial comunicat cu:

- contravaloarea cantităților de medicamente incluse în mod eronat în listele cu consumuri comunicate;

- contravaloarea medicamentelor corespunzătoare codurilor CIM nedeclarate de deținătorii de Autorizație de Punere pe Piață sau de Reprezentanții legali ai acestora, pentru care s-a înregistrat consum în raportarea centralizată;

- contravaloarea cantităților de medicamente reprezentând TVA cuprinzând prețul de achiziție;

- contravaloarea cantităților de medicamente reprezentând adaosurile față de prețul de producător;

(iv) obligarea intimatelor la restituirea sumelor achitate nedatorat de reclamantă către CNAS;

(v) obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 4.055 din data de 17 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL și, în consecință, a anulat actul DG 1971 din 31 iulie 2012 și informarea din data de 2 august 2012 privitoare la consumul de medicamente, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

1.3.1. Reclamanta SC A. SRL a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate și obligarea intimatelor la restituirea sumelor achitate nedatorat către CNAS, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a criticat omisiunea instanței de fond de a se pronunța pe capetele de cerere privind restituirea sumelor plătite nedatorat, respectiv cheltuielile de judecată.

Față de anularea actului administrativ, dispusă de către instanța de fond, tot ce s-a executat în baza actului trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația anterioară emiterii actului nelegal.

Având în vedere că instanța de fond a admis capătul principal de cerere al recurentei, trebuie să admită și ultimul capăt, privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.3.2. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a Notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012.

Această recurentă a criticat, mai întâi, faptul că instanța de fond a reținut ca fiind suficientă pentru justificarea nelegalității notificării emise de CNAS numai includerea TVA-ului în formula de calcul a contribuției claw-back, fără a analiza legalitatea actului administrativ prin prisma tuturor motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă.

Instanța de fond a reținut că notificarea ce face obiectul cauzei deduse judecății este nelegală raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3¹ alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, fiind statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul prevederilor mai sus menționate, este neconstituțională.

Deciziile Curții Constituționale produc, însă, efecte numai pentru viitor, începând cu data de 5 februarie 2013; pe cale de consecință contribuția trimestrială, pentru trimestrul I - III al anului 2012 a fost legal calculată, potrivit art. 3¹ alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, prin includerea TVA în baza de calcul a procentului "p".

Consumul trimestrial de medicamente s-a determinat pe baza datelor raportate de Casele de Asigurări de Sănătate privind consumul centralizat, al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă și s-a calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS, care include și TVA.

Reclamanta nu a fost prejudiciată, întrucât, conform prevederilor legale, atât taxa claw back, cât și TVA, putea fi dedusă de reclamantă, în condițiile stabilite prin legislația fiscală.

Stabilirea, calcularea și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia pe baza informațiilor furnizate de CNAS. În acest sens furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi, centre de dializă), în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, potrivit contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute în acest act normativ raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin Ordin comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile. Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au obligația în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din același act normativ de a stabili, calcula și declara contribuția trimestrială pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Datele transmise de Casa Națională sunt conforme cu realitatea, iar atâta timp cât recurenta nu a contestat în nici un mod consumul de medicamente la momentul la care au încasat sumele decontate din bugetul FNUASS, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta.

Veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011 constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, iar în condițiile neefectuării plății s-ar ajunge la situația în care numai o parte a medicamentelor scadente la plată ar putea fi decontate, prin neplata acestei contribuții creându-se o situație de îngrădire a accesului la medicamente a asiguraților.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursurile îndeplinesc condițiile de admisibilitate, a declarat recursurile formulate de reclamanta SC A. SRL și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursurilor.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează, practic, cu soluționarea procesului fără a intra pe fondul cauzei, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează cererile și argumentele părților, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

În speță, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității adresei nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, contestând datele furnizate privind valoarea vânzărilor trimestriale și valoarea vânzărilor individuale, aferente trimestrului II 2012, pentru deținătorul autorizației de punere pe piață B. și C.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea datelor incorecte; la revizuirea modului de determinare a valorii consumului de medicamente corespunzător; obligarea pârâtelor Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la restituirea sumelor achitate nedatorat de reclamantă către CNAS, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a prezentat o serie de nereguli în ceea ce privește datele comunicate în vederea calculului taxei claw back, constând în diferențe între datele privind consumul de medicamente, deținute de reclamantă, și cele comunicate de CNAS, includerea unor medicamente care nu au avut depuse declarații de stoc, nu au fost disponibile în cantitățile declarate, nu au fost importate de reclamantă sau sunt deja expirate, anterior anului 2011.

A criticat, de asemenea, includerea TVA și a adaosurilor comerciale în valorile comunicate de pârâtă.

Admițând în parte cererea reclamantei, strict sub aspectul anulării adresei DG/1971 din 31 iulie 2012 și a informării din data de 2 august 2012 privitoare la consumul de medicamente, instanța de fond s-a limitat să se refere doar la aspectul privind includerea TVA în taxa claw-back și la aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, fără a analiza, în mod efectiv, toate criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate cu privire la DG/1971 din 31 iulie 2012, nesocotind astfel dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

De asemenea, deși, prin dispozitivul hotărârii recurate, judecătorul fondului a respins cererile reclamantei privind obligarea pârâtei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, la revizuirea modului de determinare a valorii consumului de medicamente la restituirea sumelor achitate nedatorat și la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate, nu a făcut nici o referire, în considerente, cu privire la motivele care au determinat adoptarea acestei soluții.

Omisiunea instanței de a arăta motivele de fapt și de drept care au determinat soluția pronunțată, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, face imposibilă verificarea legalității și temeiniciei hotărârii, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate cererile și argumentele invocate de reclamantă prin acțiune, respectiv de pârâtă prin întâmpinare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 4.055 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED