ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4016/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de reprezentant legal, conform O.U.G. nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizații de punere pe piața română de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea următoarelor acte administrative emise de C.N.A.S.: (i) notificarea intitulată "Date clawback T1_2012 și An_2011" privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) pentru trimestrul I 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) din trimestrul I 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piață de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul; (ii) notificarea x/31.07.2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) pentru trimestrul II 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul II 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piață de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul; (iii) notificarea x/31.10.2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) pentru trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul III 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piața de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul.

Prin sentința civilă nr. 250/28.01.2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea notificării din data de 05.05.2012 intitulată "date claw-back T 1 2012 și anul 2011", a notificării CNAS nr. DG/1971/31.07.2012, transmisă pe e-mail la data de 02.08.2012, intitulată "Clawback trim. II 2012" și a notificării nr. x/31.10.2012, transmisă prin email la data de 02.11.2012, intitulată "Clawback T3 2012".

Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, calea de atac fiind admisă prin decizia nr. 3162/15.10.2015 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2013*.

Prin sentința civilă nr. 4226 din 28 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a anulat în parte notificarea intitulată "Date clawback T1_2012 și An_2011" privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) din trimestrul I 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) din trimestrul I 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piață de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul; a anulat în parte notificarea x/31.07.2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) din trimestrul II 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul II 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piață de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul; a anulat în parte notificarea x/31.10.2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) din trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul III 2012, în ceea ce privește deținătorii de autorizații de punere pe piață de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., respectiv în partea referitoare la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul.

Împotriva sentinței civile nr. 4226 din 28 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală.

În ceea ce privește nelegalitatea notificărilor din perspectiva includerii TVA în formula de calcul a contribuției clawback, critică cele reținute de către prima instanță cu privire la aplicabilitatea Deciziei nr. 39/05.02.2013 a Curții Constituționale, susținând că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și produc efecte numai pentru viitor, respectiv de la data publicării acestora în Monitorul Oficial. În speță, Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 5 februarie 2013 și doar de la această dată produce efecte juridice. Apreciază că o interpretare contrară ar echivala cu o aplicare retroactivă, ceea ce este inadmisibil.

Arată că, în consecință, pentru trimestrele I - III ale anului 2012, contribuția trimestrială datorată de fiecare plătitor s-a calculat potrivit art. 3

1

alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, care produce efecte în forma publicată anterior emiterii Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, motiv pentru care a procedat la includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea medicamentelor.

Invocă prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora consumul centralizat de medicamente, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, include TVA, precum și O.G. nr. 17/2012, care la art. 7 din Secțiunea a 2-a prevede în mod explicit faptul că începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată. Concluzionează că taxa pe valoare adăugată la stabilirea contribuției clawback s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I-III ale anului 2012, iar începând cu trimestrul IV al anului 2012, în urma adoptării O.G. nr. 17/2012, taxa pe valoare adăugată a fost eliminată.

De asemenea, invocă dispozițiile art. 9 și art. 14 alin. (1) din Anexa 30 la Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui CNAS nr. 864/538/2011, apreciind că, prin urmare, consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS, care include și TVA. Astfel, datele transmise de CNAS pentru trimestrele I - III ale anului 2012 includ și TVA, iar stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se realizează de către reclamanta-intimată conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, aceasta fiind singura în măsură să deducă cota de TVA.

Susține că reclamanta nu a fost prejudiciată și că aceste prevederi sunt armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Totodată, învederează că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, iar neefectuarea acestor plăți ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

Deși a fost legal citată, intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în calitate de reprezentant legal al deținătorilor de autorizații de punere pe piața română de medicamente B., C., D., E. S.A. și F., și în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării intitulate "Date clawback T1_2012 și An_2011", a notificării x/31.07.2012 și a notificării x/31.10.2012, emise de C.N.A.S., privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale (VTt) și a valorii vânzărilor individuale (Vit) aferente trimestrelor I-III ale anului 2012.

În recurs se critică aplicarea în cauză a Deciziei nr. 39/05.02.2013 a Curții Constituționale, recurenta-pârâtă apreciind că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și produc efecte numai pentru viitor, de la momentul publicării acestora în Monitorul Oficial, în speță fiind vorba de taxa clawback aferentă trimestrelor I-III ale anului 2012.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a admis excepția de neconstituționalitate, ridicată de G. S.A. și s-a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Instanța de recurs constată că în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 3162/15.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în considerentele deciziei de casare că dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în baza cărora a fost calculată contribuția clawback, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale, care are efect direct în cauză, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative emise în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale. Astfel, prin aceeași decizie s-a reținut să se impunea stabilirea contribuției clawback fără a fi inclusă TVA în valoarea medicamentelor, în raport cu decizia Curții Constituționale.

Prin urmare, instanța de recurs constată că acest aspect a fost dezlegat în mod definitiv prin decizia de casare și nu mai poate face obiectul unei critici într-un al doilea ciclu procesual.

Se impun a fi reținute și prevederile art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecata în fond după casare

(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. (...)

(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

Prin urmare, instanța de fond era obligată să respecte dispozițiile deciziei de casare, care a stabilit că se impune ca, la soluționarea prezentei cauze, să se țină cont de Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că declararea ca neconstituțional a art. 3

1

alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu împietează asupra situației din speță, în condițiile în care atât taxa clawback aferentă trimestrelor I-III ale anului 2012, cât și notificările emise și atacate în prezenta cauză, sunt anterioare deciziei de mai sus.

Înalta Curte constată că această susținere vizează de fapt tot inaplicabilitatea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 și că nu poate fi avută în vedere ca argument în sprijinul soluției de admitere a recursului, câtă vreme există o decizie de casare care a statuat cu caracter definitiv că la soluționarea cauzei se impun a fi avute în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 din 5 februarie 2013.

În consecință, având în vedere că prin decizia de casare s-a stabilit ca instanța de fond să soluționeze cauza ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 din 5 februarie 2013, iar instanța de fond, în baza prevederilor art. 501 C. proc. civ., s-a conformat acestei dispoziții, criticile recurente-pârâte, grefate pe aceleași aspecte, nu pot fi primite.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, astfel cum a fost dispuse prin decizia de casare din primul ciclu procesual.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 4226 din 28 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 4226 din 28 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.