ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2014

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat, legat de nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, „deținătorii autorizațiilor de punere pe piața a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti (...), o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență". Contribuția datorată pentru trim. II/al anului 2012 se determină pe baza formulei de calcul prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011, utilizând următoarele valori: (i) valoarea vânzărilor individuale trimestriale de nente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. si din bugetul M.S. („Vit"); (ii) valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referința ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. („Vitr”); (iii) valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. (Vit); (iv) valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. („Vitr"). Art. 31 alin. (4) din același act normativ prevede că, Vitr „se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de contribuție" și „se comunică de către C.N.A.S. fiecărui plătitor de contribuție ". Notificarea ce face obiectul prezentei cauze, emisă de C.N.A.S. cu privire la contribuția aferentă trim. II al anului 2012 cuprinde doar două valori, respectiv: Vit și VTt, deși potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 Vitr trebuie determinat și comunicat de C.N.A.S. Potrivit legii, valoarea Vitr trebuie determinată și comunicată de către C.N.A.S. și nu poate fi calculată în mod independent de către SC F. SA. A mai reținut prima instanță că pârâta a susținut că, pentru calcularea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), pârâta a comunicat deținătorilor de autorizație de punere pe piață/reprezentanților legali ai acestora la adresa de poștă electronică comunicată de aceștia, valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din buget M.S. pentru anul 2011, în sumă de 6.748.766.077,16 lei, precum și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru piui 2011 pentru medicamentele depuse la C.N.A.S. în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, transmise în trim. I/2012, respectiv toate elementele care stau la baza calculării Vitr, respectiv Valoarea vânzărilor totale trimestriale care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din buget M.S. (Vit pentru trim. II/2012, înregistrate conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente, în valoare de 1.839.769.174,37 cât și valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trim. II/2012). Curtea de apel a constatat că pârâta nu se poate sustrage obligației legale, clare și precise de a comunica factorul „Vitr", obligație care este stabilită prin texte legale ce nu lasă urmă de îndoială sau de interpretare: art. 31 alin. (4) care prevede ca Vitr „se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de contribuție"; si „se comunica de către C.N.A.S. fiecărui plătitor de contribuție". Prin urmare, a apreciat instanța de fond că acest prim motiv de nulitate a comunicării este fondat.

În ceea ce privește critica legată de nerespectarea termenului de comunicare, Curtea de apel, a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (7) din lege, reclamanta ar fi trebuit să primească de la C.N.A.S., până la finele lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția, datele relevante privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S., corespunzătoare trim. II/2012. În speță, Notificarea a fost comunicată în data de 2 august 2012, deci, ulterior termenului prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G.nr. 77/2011. Cu toate acestea, Curtea de apel nu a reținut că încălcarea acestui termen este un motiv de nulitate a comunicării, care a fost comunicată cu o depășire de 2 zile a termenului legal; reclamanta nu a dovedit care este vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea acestui termen cu 2 zile, în condițiile în care nu este un termen de decădere, iar reclamanta a avut posibilitatea legală de â contesta conținutul actului comunicat. Astfel, această critică de nelegalitate este nefondată.

În ceea ce privește motivul de nulitate legat de nelegalitatea notificărilor C.N.A.S. din perspectiva încălcării art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind comunicările informă electronică (lipsei semnăturii electronice), prima instanță a constatat următoarele: - Aceeași comunicare electronică a fost transmisă reclamantei în format scris, prin Notificarea D.G. din 31 iulie 2012, comunicarea electronică reprezentând doar o versiune mai detaliată a celei scrise. - Prin urmare, neexistând dovada unei vătămări concrete aduse reclamantei, aceasta luând cunoștință de actul atacat și putând face apărări, curtea de apel a constatat că și această critică este nefondată.

Cu privire la critica în sensul că datele menționate in Notificarea privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și/sau din bugetul M.S. sunt incorectei Instanța de fond a constatat următoarele: - Prin răspunsurile primite la adresele făcute de reclamantă în cursul judecății către casele de sănătate județene, a reieșit că evidențele pârâtei nu coincid cu evidențele caselor județene cu privire la care pârâta a invocat faptul că a raportat anumite consumuri de medicamente, consumuri ce au fost infirmate prin adresele depuse la dosar. - Curtea de apel a apreciat că nu se impune o verificare exhaustivă a tuturor caselor de sănătate județene ce au putut emite raportări cu privire la medicamentele ce au fost comercializate de reclamantă conform evidențelor pârâtelor, fiind suficient a se demonstra că, în mai multe rânduri, aceste evidențe nu s-au confirmat. Or, câtă vreme pârâta a calculat taxa în raport de vânzarea unor medicamente cu privire la care a invocat raportări de vânzări făcute de case județene care ulterior au negat că există asemenea raportări, prima instanță a considerat că reclamanta a dovedit nelegalitatea actului de calcul al taxei. Această necorelare a informațiilor evidențiază existența, în mod cert, a unei erori de calcul a contribuției clawback datorate de reclamantă, cu mențiunea că pârâta nu a formulat apărări prin care să justifice neconcordanța între documentele vizând aceeași perioadă. Astfel, în ceea ce privește medicamentele pe care reclamanta nu le-a comercializat niciodată în România, includerea acestora în listele cuprinse în notificările comunicate conduc, indiscutabil, la majorarea bazei de calcul a contribuției clawback și, pe cale de consecință, a contribuției, cu sume care nu au fost suportate, în mod real, din fondurile publice. Se impune precizarea că pârâta nu a prezentat argumente care să justifice aceste situații și nu a administrat probe prin care să combată aceste critici de nelegalitate. În acest sens se arată că, însăși C.N.A.S. a recunoscut, în mod expres, în repetate rânduri, că există erori în rapoartele electronice transmise de unitățile sanitare cu paturi. Acest aspect constituie un element care vine să confirme susținerile reclamantei cu privire la erorile de raportare apărute in sistemul electronic al C.N.A.S., în sensul că reclamanta ar fi comercializat pe teritoriul României produsele menționate. Includerea acestor produse în actele administrativ atacate este eronată, fiind, pe de o parte, rezultatul unei greșite stabiliri a situației de fapt, respectiv a raportărilor, iar pe de alta parte, rezultatul unei aplicări arbitrare a regimului de taxare.

În ceea ce privește critica legată de faptul că datele menționate în Notificări au fost stabilite de C.N.A.S. cu încălcarea principiului predictibilitătii fiscale, prima instanță a constatat următoarele: - Datele menționate în cuprinsul Notificărilor emise de către C.N.A.S. către reclamantă, au fost stabilite cu încălcarea principiului predictibilitătii, în condițiile în care acestea depășesc cu mult posibilitatea de predicție a contribuabilului. - Astfel, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din C. fisc., impozitele se bazează pe certitudinea impunerii prin elaborarea de norme juridice clare care să nu ducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia sa poată urmări si înțelege sarcina fiscala ce le revine si sa poala determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. - Pentru faptul că nu există nicio legătură directă între datele comunicate prevăzute în Notificări, vânzările sau veniturile reclamantei și contribuția clawback, datele referitoare la consum comunicate de C.N.A.S. în Notificare, care ar trebui folosite în vederea calculării Contribuției datorate pentru trim. II/2012 sunt generate cu ajutorul unui sistem de raportare ce nu este accesibil altor părți interesate, în afară de C.N.A.S., ceea ce înseamnă ca datele comunicate nu pot fi verificate, prima instanță a apreciat că acest principiu al predictibilității a fost grav încălcat. În ceea ce privește motivul de nulitate legat de nelegalitatea notificărilor din perspectiva includerii T.V.A. în formula de calcul a contribuției, curtea de apel a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 3 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, cât privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată" reținând că, contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit. Având în vedere că includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, în raport de care se calculează taxa de claw-back este neconstituțională, conform Deciziei Curții Constituționale publicată în M. Of. din data de 20 februarie 2013, anterior pronunțării soluției în prezenta cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pe perioada celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept și ulterior expirării acestui termen își încetează efectele, Curtea de apel a constatat că modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu mai are temei legal. În concluzie, a reținut instanța de fond că, în cazul reclamantei, contribuția clawback s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând T.V.A., ceea ce, în raport de argumentele prezentate, echivalează cu impozitul la impozit, interpretarea dată de pârâtă prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 fiind în dezacord cu interpretarea acelorași prevederi de către Curtea Constituțională, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 1007/2012, în sensul că formula de calcul nu trebuia să includă T.V.A. În baza art. 247 alin. (3) C. proc. civ., va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, conform facturii din 14 iunie 2013 emise de S.P.A. M. și Asociații, apreciind că, în raport de complexitatea cauzei, de durata soluționării prezentei cauze și de cuantumul obișnuit al onorariilor în materie de contencios administrativ, se impune reducerea cheltuielilor la care va fi obligată partea căzută în pretenții. 4. Recursul promovat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC F. SA cât și pârâta C.N.A.S. În motivarea recursului pârâtei neîncadrat în drept în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă 1865 s-au arătat următoarele: 1. În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că instituția recurentă nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință (Vitr), nefiind suficientă comunicarea elementelor ce stau la baza indicelui mai sus menționat. Pentru calcularea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), C.N.A.S. comunicat deținătorilor de autorizație de punere pe piață / reprezentanților legali ai acestora la adresa de poștă electronică comunicată de aceștia, toate elementele care stau la baza calculării Vitr, respectiv valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. pentru anul 2011, în sumă de 6.748.766.077,16 lei, precum și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011, pentru medicamentele depuse la C.N.A.S. în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Furnizorii de servicii medicale ( farmacii, unități sanitare cu paturi centre de dializă), în conformitate cu art. 5 alin, (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S., după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurări sociale de sănătate; b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute în acest act normativ raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al președintelui C.N.A.S., în termen de 30 de zile. Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au obligația în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din același act normativ de a stabili, calcula și declara contribuția trimestrială, pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că datele menționate în Notificarea privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și/sau din bugetul M.S. sunt incorecte, având în vedere faptul că evidentele recurentei nu coincid cu cele ale caselor de sănătate care raportează acest consum, așa cum reiese din răspunsurile primite la adresele făcute de intimata- reclamantă în cursul judecății către casele de asigurări de sănătate, prin raportare la obligațiile C.N.A.S., s-au precizat următoarele: Astfel cum menționam anterior, prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 reglementează In mod expres obligația caselor de asigurări de sănătate de a raporta lunar consumul centralizat către C.N.A.S. și de a valida consumul de medicamente raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, astfel: 2.1. - farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul de medicamente, în condițiile H.G. nr. 1389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 -2012; 2.2 - potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul M.S. și al președintelui C.N.A.S. nr. 1.518/890/2011 pentru aprobarea formulatului de raportare a consumului de medicamente, publicat în M. Of. al României nr. 791 din 8 noiembrie 2011, pentru calcului contribuției trimestriale: - unitățile sanitare cu paturi - centrele de dializă aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. (potrivit art. 1 alin. (2) centrele de dializă aflate în relații contractuale cu C.N.A.S. au obligația raportării datelor prevăzute la art. 1 alin. (1) la casele de asigurări de sănătate în a căror rază administrativ-teritorială își are sediul respectivul centru de dializă) au obligația raportării lunare, în format electronic, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară a consumului de medicamente, pe baza formularului prevăzut în anexa care face partea. 2. În ceea ce privește susținerile intimatei reclamante cu privire la medicamentele cu C.I.M. Referitor la codul C.I.M. - Se observă în anexa la adresa din 02 aprilie 2013 că C.A.S.-G.L. nu apare pe acest cod. Prin urmare susținerea că C.N.A.S. ar fi indicat că ar fi fost raportat de C.J.A.S. Galați este falsă. - Referitor la C.A.S.-C.V. se observă în anexa la adresa din 02 aprilie 2013, anexată prezentului recurs, că C.A.S.-C.V. raportat o valoare totală de 26.378 lei pe codul C.I.M. de către unitatea identificată prin C.U.I., așa cum rezultă din printscreen-ul din Anexa 1 a adresei din 02 aprilie 2013 2. Referitor la codul C.I.M. - Referitor la C.A.S.-S.M. se observă în anexa la adresa din 02 aprilie 2013 că C.A.S.-S.M. a raportat o valoare totală de 198,33 lei pe codul C.I.M., cod raportat de către unitatea identificată prin C.U.I., așa cum rezultă din printscreen-ul din Anexa 2 a adresei din 0 aprilie 2013. - Referitor la C.A.S.-M.S. se observă în anexa la adresa din 02 aprilie 2013 că C.A.S.-M.S. a raportat o valoare totală de 16.368,72 lei pe codul C.I.M., cod raportat de către unitatea identificată prin C.U.I. 3. Cu privire la reținerile instanței de fond referitor ia determinare valorii vânzărilor de către recurentă cu luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugata, s-au învederat următoarele: Considerentele pentru care instanța de fond a reținut că notificările emise de C.N.A.S. sunt nelegale se întemeiază pe dispozițiile statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pertu finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completata pin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea prin domeniile sănătății și protecției sociale, și a statuat că sintagma "cate include și taxa pe valoarea adăugata din cuprinsul prevederilor mai sus menționate, este neconstituțională. Astfel, instanța de fond a apreciat că, în virtutea efectelor generale și obligatorii pe care le produc deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, de la data publicării îr M. Of. al României, aceste efecte se produc inclusiv pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată de la data publicării, în care sunt aplicabile dispozițiile declarate neconstituționale. Față de aceste considerente, efectele juridice ale Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 se produc de la data publicării în M. Of. al României. Faptul că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor potrivit art. 11, lit. c) alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 47 /1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, aceasta dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite. Recursul reclamantei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. vizează doar nelegala diminuare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 29.608,21 lei, instanța acordând doar 5.000 lei lei din onorariul solicitat. 4. Apărările părților și procedura derulată în recurs Reclamanta, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului C.N.A.S., arătând netemeinicia motivului de recurs privind necomunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referința (Vitr). S-a arătat că instanța de fond a constatat nelegalitatea comunicărilor C.N.A.S. aferente trim. II/2012, fata de împrejurarea ca recurenta-parata nu a respectat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 care stabilesc in mod clar si imperativ obligațiile ce ii incumba recurentei-parate, inclusiv sub aspectul calculării și transmiterii valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referința, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S., respectiv indicele Vitr. În temeiul dispozițiilor mai sus menționate, recurenta-parata avea obligația legala de a transmite furnizorilor de medicamente indicele Vitr, in baza căruia fiecare plătitor de contribuție este obligat sa stabilească, calculeze si sa declarare contribuția clawback. Cum în speță, prin adresa din 31 iulie 2012, a cărei control de legalitate face obiectul prezentei cauze, recurenta-parata nu a transmis intimatei decât valoarea vânzărilor totale trimestriale (Vit) și valoarea vânzărilor individuale (Vit), fără a-și îndeplini, însa si obligația legala de a comunica indicele Vitr, în mod corect instanța de fond a dispus anularea actului administrativ atacat. Cu privire la acest aspect, recurenta-parata critica hotărârea primei instanțe apreciind ca normele incidente în materie nu ai stabili în sarcina C.N.A.S. o obligație legala de a calcula și transmite valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referința (Vitr), considerând totodată ca valorile transmise ar li fost suficiente pentru calcularea contribuției de clawback. Argumentele recurentei-parate nu pot fi primite față de dispozițiile legale imperative care prevăd ca valoarea Vitr trebuie determinata si comunicata de către C.N.A.S.. Aceste valori nu pot fi calculate in mod independent de către F., întrucât Vitr reprezintă unul dintre elementele esențiale in baza cărora poate fi calculata contribuția de clawback. Deși textul impune in mod evident aceasta obligație, C.N.A.S. a decis sa comunice alți parametrii ai formulei de calcul, încălcând astfel obligația impusa de norma legală. Or, având în vedere ca obligația de comunicare a acestui parametru este instituita printr-o norma de procedura imperativa, a cărei nerespectare este sancționată cu nulitatea absoluta, in mod corect prima instanța a dispus anularea actului administrativ emis de C.N.A.S. În consecința, fata de cele de mai sus, instanța de control judiciar urmează sa constate ca motivul de recurs invocat de recurenta-parata privind necomunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referința (Vitr) este neîntemeiat. 2. Netemeinicia motivului de recurs privind caracterul eronat al datelor raportate de recurenta-parată Sub acest aspect, din actele depuse la dosar de către recurenta-parata, respectiv dosarul administrativ, a rezultat faptul ca taxa de clawback aferenta trim. II/2012 a fost calculata in bază comunicărilor C.J.A.S. care, la rândul lor, au primit raportările din partea unităților sanitare. Pentru verificarea conformității raportărilor, intimata a solicitat instanței de fond să pună in vedere C.N.A.S. să precizeze casele județene de sănătate si unitățile sanitare care ar fi înregistrat pretinsul consum pentru mai multe medicamente contestate de subscrisa. Totodată, a solicitat instanței de fond încuviințarea efectuării si a unor demersuri in fata caselor județene de sănătate si in fata unităților sanitare indicate de C.N.A.S. in vedere obținerii documentelor de achiziție ale medicamentelor contestate. Fata de probatoriul administrat in cauza, instanța a reținut ca C.N.A.S. a inclus in baza de calcul a contribuției de clawback unele medicamente necomercializate de subscrisa, astfel încât datele comunicate sunt vădit eronate. Prin motivele de recurs, C.N.A.S. critica hotărârea față de împrejurarea ca instanța de fond a reținut în mod eronat existența unor discrepante între datele furnizate, pe de o parte, fata de lipsa culpei recurentei-parate in ceea ce privește erorile apărute în procedura de raportare iar, pe de alta parte, față de împrejurarea ca, prin răspunsurile oferite de casele județene de sănătate, aceste ar fi oferit informații doar în ceea ce privește unitățile sanitare cu paturi (spitale) și nu cu privire și la farmacii. Practic, C.N.A.S. încearcă sa acrediteze ideea potrivit căreia, prin răspunsurile transmise, casele județene de sănătate ar fi verificat doar raportările de medicamentele transmise de către spitale, fără a lua in considerare si raportările emise de farmacii. Ori, aceste susțineri, sunt neadevărate. Astfel, cu titlu de exemplu, din răspunsul C.J.A.S. Satu Mare rezulta fără echivoc faptul ca nu au existat raportări in trim. II/2012, din partea niciunei unități sanitare, incluzând atât unitățile spitalicești, cat si farmaciile cu circuit deschis si farmacii cu circuit închis. Așadar, este evident ca prin adresa transmisa de C.J.A.S. Satu Mare se arata în mod clar că nicio unitate sanitară incluzând farmaciile cu circuit deschis și farmaciile cu circuit închis din structura spitalelor, nu a raportat consum pentru medicamentele contestate. În același sens, rezulta fără putința de tăgada si din adresa primita din partea C.J.A.S. Mureș ca medicamentele contestate de subscrisa nu au fost raportate nici de unitățile sanitare cu paturi și nici de farmaciile cu circuit deschis. În ceea ce privește susținerile recurentei-parate referitoare la lipsa de răspundere a C.N.A.S. in ceea ce stabilirea erorilor aparate in procedura de raportare, vă rugam să observați că, indiferent cui ar aparține culpa pentru aceste discrepante (C.N.A.S. sau casele județene) aceasta nu are nicio înrâurire asupra nulității actului administrativ atacat. Independent de împrejurarea ca C.N.A.S. verifica sau nu intrările în sistem S.I.U.I., orice eroare in procedura de raportare atrage, negreșit, nulitatea actului. Oricum, dincolo de acest aspect, casele județene de sănătate se afla in subordinea recurentei-parate, căreia îi revine obligația legala de a valida datele înainte de le transmite subiecților plătitori ai taxei clawback. De altfel, deși recurenta-parata a avut cunoștința și a recunoscut expres erorile existente în sistemul de raportare, erori ce au fost semnalate in mod constant de către subscrisa, C.N.A.S. a continuat sa colecteze si sa transmită date eronate, fără a urmări corectarea disfuncționalităților apărute în sistem. În concret, instanța de control judiciar urmează sa constate ca la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri transmise de casele județene de sănătate din care rezulta cu evidența ca C.N.A.S. a comunicat subscrisei consum pentru medicamente care in realitate nu au fost comercializate. Astfel, cum titlu exemplificativ reiteram adresa primita din partea C.J.A.S. Covasna, de unde rezulta tara echivoc, faptul ca nu exista raportări in trim. II/2012 aferente medicamentului contestat identificat. Practic, din cele doua Case Județene indicate de C.N.A.S. ca ar fi raportat consumul pentru medicamentul prin anexa la adresa din 02 aprilie 2013, una dintre ele precizează în mod expres ca nu a trimis nicio astfel de raportare. Situația este identica și în ceea ce privește medicamentul, raportările pentru acest medicament fiind transmise conform, înscrisului depus de C.N.A.S., de către C.J.A.S. Bacău, C.J.A.S. Cluj, C.J.A.S. Gorj, C.J.A.S. Olt, C.J.A.S. Sibiu, C.J.A.S. Timișoara, C.J.A.S. Satu Mare și C.J.A.S. Mureș. Astfel cum rezultă din informațiile de mai sus, existenta unor grave erori in ceea ce privește raportările de medicamente este fără putința de tăgada, acesta nefiind un caz izolat in care a fost calculata contribuția de clawback pentru produse ce nu au fost comercializate. Cu toate acestea, recurenta-parata nu prezintă dovezi relevante si pertinente care sa înlăture aspectele reliefate, cum ar fi înscrisuri din care să rezulte ca medicamentele contestate au fost achiziționate de la SC F. SA ci se limitează, fie la reiterarea procedurii legale de raportare a medicamentelor, fie la afirmații neadevărate cu privire la probatoriul administrat în cauza. Pe cale de consecința, fiind demonstrat ca datele incluse in comunicările C.N.A.S. cuprind erori ce nu pot fi îndepărtate de instanța de judecata, autoritatea emitenta fiind singura in măsura sa procedeze la recalcularea contribuției, urmează sa constatați ca, astfel cum in mod corect a dispus si instanța de fond. se impune anularea actelor administrative emise cu încălcarea normelor legale. Și recurenta-intimată C.N.A.S., prin note de ședință a solicitat atât respingerea recursului reclamantei, cât și a susținerilor acesteia din întâmpinare. De asemenea, s-a suplimentat probatoriul din fața instanței de fond, de către ambele părți, cu înscrisuri apreciate ca relevante. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recursul reclamantei, vizează doar neacordarea de către instanța de fond în cadrul cheltuielilor de judecată a onorariului de avocat de 34.608,21 lei în mod integral, ci doar în limita a 5.000 lei. Intimata apreciază că acest cuantum a fost considerat de către instanța de fond îndestulător în raport de durata soluționării cauzei, complexitatea ei și de onorariile obținute în materie. În principal trebuie observat că instanța are dreptul să procedeze în această manieră, raportat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Privitor la motivele concrete învederate se remarcă aceea că pricina s-a soluționat la fond în patru termene de judecată neimplicând un probatoriu sporit. Cât privește contractul de asistență juridică dintre reclamantă și societatea de avocatură, acesta este un înscris neopozabil părților, neproducând efecte față de cealaltă parte litigantă, decât în raport de decizia instanței asupra acestei chestiuni. În aceste condiții soluția instanței de fond vizând reducerea onorariului avocațial apare ca legală și temeinică. Cât privește recursul C.N.A.S.; - motivul de recurs vizând consemnarea instanței de fond asupra nerealității datelor cuprinse în notificare datorită diferențelor dintre înregistrările C.N.A.S. și cele ale Caselor județene, apare ca neîntemeiat raportat de neconcordanța între raportările C.J.S. și evidențele pârâtei. Oricare ar fi obligațiile fiecăruia dintre subiecții individualizați în O.U.G. nr. 77/2011, câtă vreme recurenta este cea care este obligată să prezinte date reale pe baza cărora să se realizeze operațiunile ulterioare, eroarea relevată profită reclamantei; - motivul vizând critica reținerii de către instanța de fond a necomunicării valorii vânzărilor de medicamente individuale de referință (Vitr) apare de asemenea ca nefondat. Este real că farmaciile și unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă ce utilizează medicamentele ce fac obiectul analizei, au obligația de a raporta consumul la Casele Județene de Sănătate, informații ce sunt centralizate de C.N.A.S., care transmite informațiile mai departe subiecților plătitori de claw-back pentru declararea și calculul contribuției trimestriale. Ori, chiar C.N.A.S. a recunoscut, în ceea ce o privește pe reclamantă, calculul greșit al V.T.R. prin adresa din 23 mai 2012. Finalitatea motivului invocat indiferent cui ar reveni culpa calculului greșit este eroarea de calcul a V.T.R., ceea ce conduce la calculul greșit al cuantumului taxei. De altfel, soluția de urmat era aceea a refacerii calcului pe baza datelor reale relevate de Casele județene, întrucât nimeni nu poate fi obligat la o plată nedatorată cel puțin în privința cuantumului acestuia; - ultimul motiv, vizând includerea T.V.A. în formula de calcul a contribuției claw-back, se reține, pe baza jurisprudenței constante, că acesta este de asemenea neîntemeiat. Includerea T.V.A. în valoare vânzărilor încalcă principiul dublei impuneri, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013. Prin decizia menționată a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la formula de calcul a taxei de claw-back, constatându-se că sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” din cuprinsul art. 3 1 al O.U.G. nr. 77/2011, este neconstituțională. În condițiile în care prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a reținut că includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport de care se calculează taxa de clow-back este neconstituțională, în mod corect prima instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României dar și a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1997, a admis acțiunea formulată de reclamantă, motivat de faptul că în mod greșit la stabilirea taxei de claw - back a fost inclusă taxa pe valoare adăugată în valoarea vânzărilor de medicamente, în acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri. Susținerea recurentei, în sensul că Decizia Curții Constituționale nu produce efecte în cauza de față, nu are un fundament legal, având în vedere atât dispozițiile Constituționale arătate ca și dispozițiile Legii nr. 47/1997 care prevăd în sarcina instanței obligația de a aplica decizia Curții Constituționale, începând cu data publicării în M. Of. în toate procesele aflate pe rol. Faptul că Notificarea contestată a fost emisă anterior publicării Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, nu înlătură efectele acesteia, ținând cont atât de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție ca și de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sens în care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 223/2012, aspect reținut corect de prima instanță. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte apreciază că întrucât ambele recursuri nu se încadrează în prevederile art. 304, art. 304 1 le va respinge ca nefondate în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.