ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
2525/2015
Prin acțiunea înregistrată
și completată pe rolul Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.
SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., a solicitat anularea actului
administrativ prin care C.N.A.S i-a comunicat elementele pe baza cărora se
calculează taxa de claw-back aferentă trimestrului IV al anului 2011,
act administrativ materializat prin e-mail-ul transmis în data de 11 februarie
2012, respectiv prin Adresa NLD x/2012 transmisă prin poștă,
anularea actului administrativ prin care C.N.A.S. i-a comunicat elementele pe
baza cărora se calculează taxa claw-back aferentă trimestrului 1
al anului 2012, act administrativ materializat prin adresele transmise de
C.N.A.S. prin e-mail în data de 5 mai 2012 și, respectiv, 11 mai 2012,
obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată
generate de prezentul litigiu.
Prin cererea
completatoare, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ prin care
C.N.A.S. i-a comunicat elementele pe baza cărora se calculează taxa
claw-back aferentă trimestrului II 2012, materializat în Adresa nr. x/1971
din 31 iulie 2012, întrucât au fost incluse în lista transmisă
împreună cu această adresă produse ce nu au fost niciodată
importate și comercializate de reclamantă în România, comunicând
astfel, în mod automat, o valoare eronată a elementului Vit.
Argumentând
acțiunea, reclamanta s-a referit a cadrul legal incident în cauză
precizând că a formulat plângere prealabilă împotriva actelor
administrative contestate, însă pârâta nu a răspuns acestor plângeri.
Cu privire la
trimestrul IV 2011 a susținut că, în lista de produse transmisă
de C.N.A.S., listă pe baza căreia se pretinde a fi fost calculat
consumul înregistrat în trimestrul IV, au fost incluse o serie de produse care
nu au fost niciodată importate și comercializate în România de
reclamantă:
Astfel, în
lista de produse transmisă sunt menționate, în mod eronat și
suplimentar față de situația reală a vânzărilor
și următoarele produse:
Nr.
COD
Valoare
compensată
1.
W55573005
3.352,84
2.
W55630002
40.645,16
3.
W56835002
30,38
4.
W56881003
104,27
5.
W56882003
258,67
Arată
că aceste produse nu au fost comercializate în România în perioada pentru
care a fost emisă Notificarea, întrucât doveditor în acest sens este
declarația trimestrială de asigurare a produselor pe piață,
depusă de reclamantă la C.N.A.S., în conformitate cu prevederile
legale aplicabile, Declarație înregistrată din 14 decembrie 2011.
C.N.A.S. a
luat în calcul pentru plata contribuției datorate de A. pentru trimestrul
IV al anului 2011 nu doar medicamentele vândute de aceasta după data
intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, ci și medicamentele vândute
înaintea acestei date.
Or, pentru
medicamentele comercializate anterior datei de 1 octombrie 2011 (data
intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011), contribuția claw-back ar
fi trebuit stabilită și plătită conform
reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora, respectiv
potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății (art. 363
1
din legea anterior
menționată), sens în care a invocat dispozițiile art. 9 alin. (1)
din O.U.G. nr. 77/2011.
Menționează
că pentru aceste medicamente a plătit deja sau, în conformitate cu
dispozițiile legale aplicabile, urmează să plătească
contribuția claw-back prin raportare la prevederile Legii nr. 95/2006 și
nu prin raportare la imperativele O.U.G. nr. 77/2011.
În aceste
condiții, medicamentele comercializate anterior datei de 1 octombrie 2011/
contravaloarea acestora nu pot fi incluse/nu poate fi inclusă în baza de
calcul pentru stabilirea contribuției claw-back aferentă trimestrului
IV 2011 și stabilită potrivit dispozițiilor noului act normativ
(O.U.G. nr. 77/2011) astfel cum, în mod tendențios, a procedat C.N.A.S. în
privința sa.
Reclamanta a
invocat dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 precizând că
modificările aduse O.U.G. nr. 77/2011 și care fac obiect al
judecății cu privire la legalitatea taxei stabilită pentru
Trimestrul I 2012, au fost introduse la data de 7 decembrie 2011 urmând a se
aplica, începând cu trimestrul I al anului 2012.
În ceea ce
privește trimestrul I 2012, reclamanta a redat conținutul art. 3
1
din O.U.G. nr. 77/2011 arătând că C.N.A.S. i-a transmis în data de 5
mai 2012 și, ulterior, în data de 11 mai 212 valoarea vânzărilor
individuale de medicamente pentru trimestrul I al anului 2012 (Vit), incluzând
în acest calcul, în mod tendențios, valoarea unor produse ce nu au fost
niciodată importate și/sau vândute de reclamantă în România,
detaliind în acest sens lista medicamentelor.
În aceste
condiții, valoarea elementului Vit a fost, cu certitudine, stabilită
în mod eronat de C.N.A.S.
Erorile
elementului Vit sunt de natură a influența taxa claw-back din
două perspective: din perspectiva directă a elementului Vit - element
component al formulei de calcul a taxei și din perspectiva indirectă
a elementului VTt - ca element obținut prin însumarea Vit a tuturor
plătitorilor de taxa claw-back.
Arată în
continuare reclamanta că, din modul de redactare a adreselor C.N.A.S.
contestate în cauză, se poate observa cu ușurință faptul
că și în ceea ce privește produsele și valorile pentru anul
2011 apar inadvertențe față de situația vânzărilor
reale.
Aceste
erori/inadvertențe fac ca în sarcina reclamantei să fie
stabilită o contribuție semnificativ mai mare decât cea care ar
rezulta dacă evaluarea vânzărilor s-ar realiza cu stricta respectare
a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.
De altfel,
C.N.A.S. a recunoscut în mod expres erorile strecurate în adresele referitoare
la baza de calcul pentru taxa claw-back pentru trimestrul 1 al anului 2012,
adrese transmise participanților pe piața pharma, deci inclusiv
reclamantei.
Astfel, în
data de 23 mai 2012, C.N.A.S. a transmis către toți
deținătorii de APP/reprezentanții legali, deci inclusiv
către reclamantă, un mesaj electronic prin care a recunoscut, în mod
expres, faptul că adresele transmise în data de 5 mai 2012, respectiv 11
mai 2012 sunt greșite, cel puțin sub aspectul valorii VTt (valoarea
vânzărilor totale trimestriale): "Urmare verificărilor efectuate
s-a constatat că în raportările electronice transmise de
unitățile sanitare cu paturi prin Casele de Asigurări de
Sănătate există o eroare ce a determinat stabilirea eronată
a valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din
FNAUSS și Buget M.S. pentru trim. I 2012 (VTt). (i.e VTt pentru trimestrul
I al an ului 2012 este de 1.857.244.304,92 RON)".
Reclamanta a
mai susținut că pârâta a încălcat obligația legala
impusă de art. 3 alin. (3) și 4 din O.U.G. nr. 77/2011, în sensul
că nu a calculat și, prin urmare, nu i-a comunicat valoarea
reprezentând Vitr în termenul imperativ stabilit de legiuitor.
Neexistând
transparență în modul în care statul român își stabilește
propriul buget pe care înțelege să îl aloce pentru compensarea
medicamentelor înseamnă că entitatea statală poate, în mod
abuziv și absolut subiectiv, să stabilească valori nejustificat
de mari pentru taxa claw-back pe care o vor suporta deținătorii de
APP/reprezentanții legali.
Reclamanta a
susținut ca prevederile O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost
modificată și completată prin O.U.G. nr. 110/2011, sunt
neconstituționale, iar prin notele de ședința depuse la termenul
din 20 noiembrie 2012 a precizat că înțelege să invoce
excepția de neconstituționalitate, pentru motivele care au fost
indicate în acțiune, dar și prin raportare la modalitatea de calcul
al taxei claw-back.
Apărările
formulate în cauză
C.N.A.S.,
prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii
prezentând istoricul taxei claw-back și calcul legal aplicabil.
În
esență, a susținut că taxa aferentă trimestrului IV
2011, potrivit datelor transmise de spitale prin casele de asigurări de
sănătate, precum și de M.S., prin Adresa nr. RL x/2012, valoarea
bugetului aprobat inițial pentru anul 2011 și trimestrial calculate
prin împărțirea bugetului anual aprobat inițial, aferent
medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Bat) a fost aprobat la
suma de 1.413.751,8 RON.
De asemenea,
conform datelor electronice transmise de furnizori prin casele de
asigurări de sănătate în sistemul informatic unic integrat,
valoarea consumului total, aferent trimestrului IV al anului 2011, de
medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale
de sănătate și din bugetul M.S., este de 1.707.554.297,63 RON.
Astfel, în
baza datelor mai sus menționate, valoarea procentului "p",
calculată potrivit formulei mai sus menționate, aprobate prin O.U.G.
nr. 7712011, a fost aprobată prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr.
33 din 10 februarie 2012, fiind egală cu 17,2, în baza acesteia
calculându-se contribuția trimestrială, aferentă trimestrului IV
2011, datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe
piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora.
C.N.A.S., în
conformitate cu prevederile art. 3
1
alin. (3) din O.U.G. nr.
77/2011, a calculat valoarea vânzărilor de medicamente individuale
trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de
contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Vitr).
Pârâta a
invocat Decizia Curții Constituționale nr. 158/1998 referitor la
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din
O.G. nr. 11/1996, dispozițiile art. 5, art. 6 din O.G. nr. 17/2012
susținând că și noul act administrativ reglementează obligația
participării subiecților plătitori nominalizați la art. 363
alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății, cu modificările și completările
ulterioare, din care face parte și reclamanta, acordându-se totodată
și facilități fiscale tocmai pentru a veni în sprijinul
plătitorilor acestei contribuții. Hotărârile pronunțate.
Prin
Încheierea de ședință de la termenul din 5 martie 2013, Curtea
de Apel București, a sesizat Curtea Constituțională cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată
și completată de O.U.G. nr. 110/2011, prin prisma criticilor
referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 47
alin. (1) și art. 135 alin. (2) din Constituție, încălcare
invocată de reclamantă în raport de mențiunile din preambulul
O.U.G. nr. 110/2011.
Prin Decizia
nr. 344 din 24 septembrie 2013, Curtea Constituțională a respins ca
neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de
reclamantă.
Prin
Sentința civilă nr. 1.149 din 8 aprilie 2014, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și completată
de reclamanta SC A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., a anulat actul
prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantei elementele pe baza cărora se
calculează taxa claw-back aferentă trimestrului IV 2011, materializat
prin e-mail-ul transmis în 11 februarie 2012, respectiv prin Adresa NLD x/2012,
a anulat actul prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantei elementele pe baza
cărora se calculează taxa claw-back aferentă trimestrului I
2012, materializat prin adresele transmise prin e-mail la 5 mai 2012 și 11
mai 2012 și a anulat actul prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantei
elementele pe baza cărora se calculează taxa claw-back aferentă
trimestrului II 2012, materializat prin Adresa nr. x/1971 din 31 iulie 2012.
Totodată,
a admis în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de
judecată în dosarele nr. x/2/2012, x/2/2012 și x/2/2012 și a
obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 70.000 RON
cheltuieli de judecată reprezentând onorarii de avocat reduse.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța analizând proba cu înscrisuri
administrată în cauză, a aprecia că acțiunea este
întemeiată, actele administrative contestate fiind nelegale,
față de următoarele considerente:
În ceea ce
privește modul de calcul al acestei contribuții aferente trimestrului
IV al anului 2011, instanța a reținut că erau în vigoare
prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru
finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății,
forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011
(forma inițială publicată în M. Of. al României, nr. 680 din 26
septembrie 2011).
Arată în
continuare că prima critică de nelegalitate formulată cu privire
la actul administrativ emis pentru calcularea taxei claw-back aferentă
trimestrului IV 2011 vizează menționarea eronată în lista de
produse transmisă de pârâtă, a unor produse care nu au fost
comercializate în România în perioada pentru care a fost emisă
notificarea.
În acest
sens, reclamanta a făcut referire la declarația trimestrială de
asigurare a produselor de piață, depusă la C.N.A.S.,
Declarație înregistrată la data de 14 decembrie 2011.
Instanța
de fond, analizând conținutul acestei declarații, comparativ cu
conținutul notificării aferente trimestrului IV 2011, a reținut
că patru dintre produsele menționate în notificare și anume,
cele având codurile W 55573005, W 55630002, W 56881003 și W 56882003, nu
se regăsesc în declarația de asigurare a produselor pe
piață, depusă de reclamantă la C.N.A.S., Declarația
din 14 decembrie 2011, la data de 15 decembrie 2011.
Deși în
cererea de chemare în judecată reclamanta susține că nici
produsul având codul W 56835002 nu este menționat în declarația
sus-menționată, instanța constată că el figurează
în această declarație, la poziția nr. 33.
Cu privire la
acest motiv de nelegalitate constând în includerea în lista de produse în baza
căreia a fost calculat consumul înregistrat în trimestrul IV 2011, a unor
produse ce nu au fost importate și comercializate în România de către
reclamantă, pârâta nu aduce argumente în sensul înlăturării
acestui motiv de nelegalitate, nefăcând referire în întâmpinare la
produsele menționate în notificarea aferentă acestui trimestru, care
nu sunt menționate în declarația depusă la C.N.A.S. de
către reclamantă.
Or,
includerea acestor produse în lista cuprinsă în notificarea
comunicată reclamantei, conduce în mod evident la majorarea bazei de
calcul a contribuției claw-back datorată pentru trimestrul IV 2011
și, implicit, a contribuției, cu sume care nu au fost suportate, în
mod real, din fondurile publice.
Arată
instanța că este întemeiat motivul de nelegalitate referitor la
determinarea în mod eronat a bazei de calcul al taxei claw-back pentru
trimestrul IV 2011, prin includerea TVA în acest calcul.
În acest
sens, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 39/2013,
publicată în M. Of. nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea
Constituțională a constatat ca fiind neconstituțională
sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată"
din cuprinsul art. 3 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011.
Relevant este
faptul că în considerentele Deciziei nr. 1007/2012, având ca obiect
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011, în forma
aplicabilă în cauza de față, Curtea Constituțională a
reținut că, după modificarea adusă prin O.U.G. nr.
110/2011, actul normativ a fost modificat din nou prin O.G. nr. 17/2012 care
prevede expres că formula de calcul nu include și TVA, revenind la
soluția legislativă anterioară modificării aduse prin
O.U.G. nr. 110/2011.
Prin urmare,
în opinia Curții Constituționale, interpretarea corectă a
prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de
față, înainte de modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011 este
aceea că formula de calcul nu trebuie să includă TVA,
această interpretare asigurând respectarea principiului
constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale.
Prin urmare,
în raport de raționamentul avut în vedere de Curtea
Constituțională la pronunțarea deciziilor nr. 1.007/2012 și
nr. 39/2013, indiferent de forma diferită a legislației claw-back
aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției
prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează
cu aplicarea unui impozit la impozit.
Așadar,
reține instanța în cazul reclamantei, contribuția claw-back
aferentă trimestrului IV al anului 2011 se calculează prin raportare
la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce, în raport de argumentele
prezentate, echivalează cu impozitul la impozit, interpretarea dată
de pârâtă prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă
în cauza de față, înainte de modificarea adusă prin O.U.G. nr.
110/2011, fiind în dezacord cu interpretarea acelorași prevederi de
către Curtea Constituțională, astfel cum rezultă din
considerentele Deciziei nr. 1.007/2012, în sensul că formula de calcul nu
trebuia să includă TVA. Aceasta se deduce, așa cum s-a
arătat anterior, din împrejurarea că, în opinia Curții Constituționale,
modificarea operată prin O.G. nr. 17/2012 care prevede expres că
formula de calcul nu include și TVA echivalează cu revenirea la
soluția legislativă anterioară modificării aduse prin
O.U.G. nr. 110/2011, deci cu revenirea la forma O.U.G. nr. 77/2011
aplicabilă în speță.
Referitor la
trimestrul I 2012, instanța a reținut că potrivit
dispozițiilor art. 3
1
din O.U.G. nr. 77/2011: "începând cu
trimestrul 1 al anului 2012 contribuția trimestrială, denumita în
continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează
astfel:
Ctd =
(2/3XVit/VTt+l/3X[(Vit-Vitr)/(VTt-VTtr)J}x(VTt-VTtr) unde:
Vit =
valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale
fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate și din
bugetul M.S..
Vitr =
valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de
referință ale fiecărui plătitor de contribuție,
suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate și din bugetul M.S.;
VTt -
valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din
Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate
și din bugetul M.S.;
VTtr =
valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de
referință suportate din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate și din bugetul M.S..
(2) Valoarea
vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință,
suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate și din bugetul M.S., este de 1.425 milioane lei.
Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.
(3) Valoarea
vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință
ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate și din
bugetul M.S. (Vitr), se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare
plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin
raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de
contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se
suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate și din bugetul M.S., aferente aceluiași
an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale
trimestriale de referință de 1.425 milioane lei."
Instanța
de fond arată că, viciul de constituționalitate reținut de
Curtea Constituțională afectează toate actele administrative
emise în baza și pentru punerea în executare a dispozițiilor art. 3
1
din O.U.G. nr. 77/2011, acestea devenind acte lipsite de temei legal, ce nu pot
produce efecte juridice.
Acest motiv
de nelegalitate este valabil și în cazul Adresei nr. x/1971 din 31 iulie
2012, prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantei valoarea vânzărilor
totale trimestriale de medicamente suportate din FNAUSS și din bugetul
M.S. pentru trimestrul II 2012, precum și datele privind valoarea
vânzărilor individuale înregistrate în trimestrul II 2012, suportate din
FNAUSS și din bugetul M.S..
În
privința acestui act administrativ reclamanta a invocat și un alt
motiv de nelegalitate, cel referitor la includerea în lista transmisă de
C.N.A.S., a unor produse pe care nu le-a importat și comercializat în
România.
Instanța
a mai reținut că, de asemenea, că produsele având codurile sus
menționate nu se regăsesc în Declarația de asigurare a
produselor pe piață din 14 iunie 2012 depusă de reclamantă
la C.N.A.S., înregistrată la data de 14 iunie 2012, motiv pentru care
considerentele expuse sub acest aspect în cazul notificării care
vizează trimestrul I 2012 sunt valabile și pentru actul administrativ
emis cu privire la trimestrul II 2012.
Referitor la
cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Curtea a
reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei
instanțe la data de 10 iulie 2012, sub nr. x/2/2012, reclamanta SC A. SRL
a chemat în judecată pârâta C.N.A.S. solicitând în temeiul art. 14 din
Legea nr. 554/2004 suspendarea executării obligației de plată a
taxei claw-back, conform notificării transmise de C.N.A.S. prin e-mail la
data de 5 mai 2012 și, ulterior, completată prin adresa
transmisă la data de 11 mai 2012.
Prin
Sentința civilă nr. 6.128 din 30 octombrie 2012, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
admis cererea de suspendare executare, și a respins cererea de acordare a
cheltuielilor judiciare reținând că, față de caracterul
temporar al măsurii dispuse și de împrejurarea că nu a fost
analizat fondul cauzei, acordarea cheltuielilor judiciare urmează a fi
discutată în cadrul dosarului ce vizează fondul cauzei.
Sentința
a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin Cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 august 2012 sub
nr. x/2/2012, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta C.N.A.S.
solicitând suspendarea executării obligației de plată a taxei
claw-back, conform notificării C.N.A.S. nr. x/1971 din 31 iulie 2012.
Cererea a
fost admisă prin Sentința nr. 6.891 din 4 decembrie 2012, prin care a
fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de
judecată, întrucât nu este îndeplinită ipoteza reglementată de
art. 274 alin. (1) C. proc. civ., obiectul vizând o măsură cu
caracter provizoriu care nu dezleagă raportul juridic litigios,
sentință care a rămas irevocabilă.
În
consecință, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea
pârâtei la cheltuielile de judecată efectuate în dosarele nr. x/2/2011
și nr. x/2/2012, în cuantum de: 58.512,85 RON pentru reprezentarea în
fața Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012; 13.136,26
RON pentru reprezentarea în fața Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în
Dosarul nr. x/2/2012; 45.455,38 RON pentru reprezentarea în fața
Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012 și 10.236,14
RON pentru reprezentarea în fața Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul
nr. x/2/2012.
La aceste
cheltuieli se adaugă cele ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum de
43.133,48 RON.
Potrivit art.
274 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.: "judecătorii au însă
dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile
avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor
minimale, ori de câte ori vor constatat motivat că sunt nepotrivit de mici
sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de
avocat."
Instanța
a constatat că onorariile de avocat în dosarele având ca obiect suspendare
executare act administrativ (în fazele procesuale fond și recurs) sunt în
cuantum de 71.649,11 RON (Dosarul nr. x/2/2012) și, respectiv, de
55.691,52 RON (Dosarul nr. x/2/2012), onorarii pe care Curtea le apreciază
ca fiind nepotrivit de mari față de complexitatea unui astfel de tip
de cauze, care presupune o examinare sumară a legalității
actului administrativ a cărui suspendare a executării se
solicită, precum și un probatoriu limitat.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cuprinsul
cererii de recurs sunt reluate susținerile din fața primei
instanțe și se arată în legătură cu includerea TVA în
sumele indicate în notificări, că au fost respectate
dispozițiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum a fost
modificată prin O.U.G. nr. 110/2011.
Decizia
Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 prin care s-a
stabilit neconstituționalitatea acestor prevederi, produce efecte numai
pentru viitor și nu poate influența legalitatea notificărilor
contestate.
Susține
în continuare legalitatea includerii taxei pe valoarea adăugată în baza
de calcula Taxei claw-back și face trimitere în acest sens la prevederile
Ordinului nr. 696/2009, H.G. nr. 720/2008, a Ordinului nr. 615/2006 și nr.
1.275/2011 care prevăd includerea TVA în prețul de
referință. Ca urmare a includerii TVA în prețul de referință
al medicamentelor în mod logic și consumul centralizat de medicamente
decontat din sistemul de asigurări sociale de sănătate din
România va include TVA.
Taxa
claw-back fiind o obligație fiscală alături de alte taxe și
impozite datorate conform prevederilor legale poate fi dedusă de
reclamantă în condițiile stabilite prin legislația fiscală.
Prin urmare, reclamanta nu a fost prejudiciată de mecanismul de colectare
a TVA.
În
privința modalității de calcul a contribuției trimestriale
susține că s-a realizat în conformitate cu dispozițiile O.U.G.
nr. 77/2011. Din punct de vedere procedural stabilirea, calcularea și
declararea contribuției se efectuează de către persoanele
obligate la plata acesteia pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S. În
acest sens furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități
sanitare cu paturi, centre de dializă), în conformitate cu prevederile
art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și
completările ulterioare, au obligația de a raporta consumul de
medicamente care se suportă din bugetul fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S..
Pentru
aceasta, farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, potrivit
contractului cadru privind condițiile acordării asistenței
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate,
iar unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă
care utilizează medicamentele prevăzute în acest act normativ
raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna
anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de
medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin Ordin comun al
Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile.
Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au
obligația în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din același
act normativ de a stabili, calcula și declara contribuția
trimestrială pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S.
Pentru
perioada de referință, consumul trimestrial de medicamente s-a
determinat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4), (5) și (6) din
O.U.G. nr. 77/2011 pe baza datelor raportate de Casele de Asigurări de
Sănătate privind consumul centralizat, al raportărilor făcute
de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi
și centrele de dializă.
Datele
transmise de C.N.A.S. reprezintă consumul decontat în sistemul de
asigurări sociale de sănătate suportat din bugetul fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate și din
bugetul M.S..
În
susținerea legalității modului de calcul al contribuției
trimestriale mai invocă deciziile Curții Constituționale
referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011
privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli
în domeniul sănătății, decizii prin care s-a statuat
că adoptarea O.U.G. nr. 77/2011 a fost justificată obiectiv de un
scop legitim în considerarea unui interes major, respectiv pentru asigurarea
unui acces neîntrerupt al populației la medicamente, având în vedere
dispozițiile art. 291 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și
completările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.S. are obligația
de a acoperi nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor în
limita fondurilor disponibile.
Referitor la
susținerile instanței de fond în sensul includerii în lista
anexată notificării a unor medicamente pe care reclamanta nu le-a
comercializat niciodată în România, se arată că aceasta a
procedat ea însăși la includerea în lista medicamentelor pentru care
apreciază că datorează contribuția trimestrială a
acestor medicamente.
Este vorba în
acest caz de produsele care nu au preț înregistrat și nu apar în
listele CNSAS și anume: produsele având codurile W 55573005, W 55630002, W
56881003, W 568882003, W 56835003, W 56878008, W 56879008, W57409002, W
55430001, W 55379001, W 55629002, W 55573005, W 56881003, W 56882003, precum
și produse care nu au fost puse pe piață în România cu codurile
W 54871001, W 54871006 W 54872001, W54872002, W54872004, W 24872005, W54872006,
W 56879004, W 55379001, W 54871001, W 56882003, W568881003, W 574090002. Aceste
medicamente pot proveni și din stocurile anterioare fără a fi
condiționat de prezența medicamentului în CANAMED în perioada de
referință.
Așa cum
s-a precizat reclamanta a transmis lista medicamentelor pentru care
datorează contribuția trimestrială și în urma transmiterii
acestei liste C.N.A.S. a procedat la stabilirea consumului centralizat de
medicamente corespunzător trim. IV 2011 și trim. I și II 2012.
Faptul
că prin acțiunea introductivă reclamanta susține că nu
datorează contribuția claw-back pentru aceste medicamente
reprezintă o dovadă clară a contradicției dintre
afirmațiile reclamantei și suportul probator respectiv, lista
medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială
întocmită de către aceasta. Face trimitere în acest sens la Adresa
din 27 octombrie 2011.
Hotărârea
primei instanțe este criticată și pentru modalitatea de
soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Susține că reclamanta-intimată nu a formulat o astfel de cerere,
cheltuielile acordate nu sunt dovedite și nici nu se justifică
cuantumul lor raportat la obiectul și complexitatea cauzei. Solicită
scutirea C.N.A.S. de la obligația de plată a cheltuielilor de
judecată pe considerentul că este o instituție publică care
administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale
de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor
Guvernului în domeniul sanitar în colaborare cu M.S., dar și că orice
grevare a bugetului Fondului național unic de asigurări de
sănătate are drept consecință o serie de efecte cu impact
negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a
acestora.
SC A. SRL
depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat,
menținerea soluției primei instanțe, ca temeinică și
legală.
Examinând
sentința recurată în raport de motivele invocate apărările
din întâmpinare și în limitele prevăzute de art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în
continuare.
Instanța
de fond a admis acțiunea reclamantei având în vedere împrejurarea că
în mod greșit în calculul contribuției claw-back a fost inclusă
TVA, în acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri, aspect
reținut și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 39
din 5 februarie 2013.
Prin decizia
menționată a fost admisă excepția de
neconstituționalitate referitoare la formula de calcul a taxei de
claw-back constatându-se că sintagma "care include și TVA din
cuprinsul art. 31 al O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională.
În
condițiile în care prin decizia Curții Constituționale s-a
stabilit că includerea TVA în valoarea totală a vânzărilor de
medicamente în raport de care se calculează taxa claw-back este
neconstituțională, în mod corect prima instanță cu
respectarea dispozițiilor art. 157 alin. (4) din Constituția României
dar și a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1997 a
admis acțiunea formulată de reclamantă motivat de faptul că
în mod greșit la stabilirea taxe de claw-back a fost inclusă TVA în
valoarea vânzărilor de medicamente, în acest fel fiind încălcat
principiul dublei impuneri.
Susținerea
recurentei în sensul că decizia Curții Constituționale nu
produce efecte în cauza de față, nu are fundament legal având în
vedere atât dispozițiile constituționale dar și
dispozițiile Legii nr. 47/1997 (art. 3) care prevăd în sarcina
instanței obligația de a aplica decizia Curții Constituționale
începând cu data publicării în M. Of. în toate procesele aflate pe rol.
Cum actele
administrative contestate au fost emise în considerarea dispozițiilor
legale declarate neconstituționale prin Decizia Curții
Constituționale nr. 39/2013 și ținând seama de caracterul
obligatoriu al acestei decizii pentru instanță criticile de
nelegalitate invocate în acest sens de către recurenta-pârâtă apar
nefondate urmând a fi respinse ca atare.
Invocarea
prevederilor legale din C. fisc. privind deducerea TVA dar și a
prevederilor Directivei Consiliului Europei nr. 2006/112/CE privind sistemul
comun al TVA instanța constată că acestea nu au incidentă
în cauză întrucât includerea TVA în formula de calcul a taxei claw-back a
fost considerată neconstituțională prin decizia
sus-menționată.
Un alt motiv
reținut de prima instanță pentru anularea notificărilor îl
reprezintă includerea în baza de calcul a contribuției claw-back a
unor medicamente pe care reclamanta nu le-a comercializat și care nu se
regăsesc pe lista medicamentelor depusă de societate în perioada de
referință avută în vedere de emitentul actului contestat sau
care nu se regăsesc în lista celor a căror contravaloare se
suportă din Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate
și din bugetul M.S. fapt ce a condus la creșterea în mod nejustificat
a bazei de calcul.
În
privința medicamentelor ce se regăsesc în lista anexă la
notificările contestate, prin cererea de recurs formulată se
susține că toate medicamentele de regăsesc în lista
întocmită de SC A. SRL din 27 octombrie 2011 pentru care se datorează
contribuția trimestrială în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.
77/2011 înregistrată la C.N.A.S. la data de 27 noiembrie 2011 însă
din adresa depusă la dosar și lista anexă cu medicamente nu
rezultă că aceste medicamente ar fi fost comercializate în perioada
de referință.
Nu s-au depus
la dosar alte declarații s-au probe din care să rezulte
comercializarea acestor medicamente și nici nu s-a probat împrejurarea
că au fost consultate bazele de date și validate de SIUI verificare
ce se impunea a fi efectuată în virtutea rolului activ reglementat de art.
7 alin. (2) C. proc. fisc. ce obligă organul fiscal să
stabilească o corectă situație fiscală a contribuabilului.
Față
de împrejurarea că taxa claw-back se calculează prin aplicarea unui
procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportat din
Fondul național unic de asigurări de sănătate și din
bugetul M.S. și consumul aferent vânzărilor fiecărui
deținător a autorizației de punere pe piață a
medicamentelor și având în vedere că în cauză nu s-a demonstrat
vânzarea de către intimata-pârâtă a acestor medicamente, în perioada
de referință, se apreciază că în mod temeinic și legal
prima instanță a stabilit că recurenta-reclamantă prin
notificările contestate a făcut un calcul greșit în ceea ce
privește cuantumul taxei claw-back.
Criticile
vizând acordarea cheltuielilor de judecată sunt de asemenea nefondate,
instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.
274 C. proc. civ.
Rezultă
din actele și lucrările dosarului că reclamanta a formulat cerere
pentru acordarea cheltuielilor de judecată cuantumul acestor cheltuieli a
fost stabilit în raport de complexitatea cauzei fiind redus onorariul
avocațial prin aplicare prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Dovada cheltuielilor de judecată a fost făcută prin documentele
depuse la dosar.
Nu
există nicio prevedere legală care să reglementeze scutirea
instituțiilor publice de la plata cheltuielilor de judecată atunci
când acestea cad în pretenții într-un proces civil. În speță,
culpa procesuală a instituției constă în emiterea
notificărilor cu un calcul greșit a taxei claw-back, împrejurare ce a
avut un caracter determinant în nașterea litigiului.
Pentru toate
aceste considerente recursul pârâtei apare nefondat urmând a fi respins în
condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la
art. 316 din același cod.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 1.149
din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015
Procesat de