ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2015

Decizia nr. 1720/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA, în nume propriu, precum și în numele SC B. LTD și SC C. GmbH, în contradictoriu cu pârâta D., a solicitat anularea Notificării transmise de către D. prin mesajul electronic din data de 2 august 2012 referitoare la valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din E. și din bugetul F. pentru trim. II/2012 și pentru anul 2011 prin care s-a stabilit:

- valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din E. și din bugetul F. pentru trim. II/2012 pentru SC A.SA, SC B. LTD și SC C. GmbH ca deținători de G., în cuantum de 53.896.162,04 lei;

- valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din E. și din bugetul F. pentru anul 2011 pentru SC A.SA, SC B. LTD și SC C. GmbH ca deținători de G., în cuantum de 189.716.686,71 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, având în vedere erorile cuprinse în datele furnizate de către D., în termenul legal de 10 zile stabilit de către prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 77/2001, a formulat contestație înregistrată sub nr. 9228 din 13 august 2012.

În schimb D., în loc să soluționeze fondul contestației formulate de reclamantă, a emis acesteia scrisoarea înregistrată sub nr. CB/389 din 10 septembrie 2012 prin care a comunicat reclamantei că termenul legal pentru depunerea contestației ar fi depășit.

Reclamanta a susținut că a respectat termenul legal pentru contestarea notificării emisă de D., întrucât calculând termenul începând cu data de 3 august se poate constata că a 10-a zi se împlinește în data de 12 august (duminică), prin urmare, contestația a fost înregistrată la registratura generală a D. în data de 13 august, respectiv In ziua de luni, prima zi lucrătoare.

Pe fond, reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate cerute de lege pentru ca instanța să dispună anularea Notificării electronice din data de 2 august 2012.

Astfel cum rezultă din ansamblul prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu precădere cele ale art. 31, în algoritmul de calcul a contribuției claw-back pot intra numai sumele suportate în mod efectiv și real din E. și din bugetul F.

Or, în speță, Notificarea transmisă reclamantei include în pretinsul consum suportat din Fond, aferent vânzărilor SC A. SA, sume care, în mod real, nu au fost și nu au putut fi decontate din fonduri publice pentru acoperirea consumului de medicamente compensate în trim. II al anului 2012, precum și în anul 2011.

În consecință, cu privire la Notificarea atacată prin prezenta acțiune în anulare există mai multe argumente de nelegalitate, care privesc atât informațiile aferente vânzărilor din trim. II al anului 2012, cât și vânzările individuale aferente anului 2011, în întregul său.

De asemenea, reclamanta a arătat că stabilirea vânzărilor comunicate de către D. a avut loc în mod eronat, cel puțin pentru următoarele considerente:

În primul rând, în lista comunicată de către D. au fost incluse produse care, conform evidențelor reclamantei nu au fost comercializate de la data obținerii autorizației de punere pe piață și până la 30 iunie 2012; pe cale de consecință, aferent acestor produse nu pot exista vânzări suportate din E. și din bugetul F. în trim. II/2012 și în anul 2011. Codurile de identificare a medicamentelor, au fost incluse în Anexa II la contestația administrativă formulată de SC A. SA.

În al doilea rând, anumite forme ale unui produs farmaceutic sunt incluse în lista datelor comunicate ca având vânzări, însă conform evidențelor SC A. SA societatea nu a comercializat niciodată acel produs în respectiva concentrație sau în forma de ambalare menționată (Codurile de Identificarea Medicamentelor au fost incluse în Anexa II la contestația administrativă formulată de SC A. SA).

În al treilea rând, potrivit datelor comunicate de D., a fost înregistrat consum pentru anumite produse farmaceutice a căror dată de expirare a ultimei serii de fabricație este anterioară datei de 1 martie 2012, respectiv 31 decembrie 2010 și, pe cale de consecință nu pot exista vânzări suportate din E. și din bugetul F. în trim. II/2012 și în anul 2011 (Codurile de Identificare a Medicamentelor au fost incluse în Anexa II la contestația administrativă formulată de SC A. SA).

În mod nelegal, datele comunicate reclamantei cuprind contravaloarea unor cantități de medicamente care se aflau stoc în gestiunea farmaciilor cu circuit deschis, unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă la data de 30 septembrie 2011, respectiv până la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, pentru medicamentele vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței, se stabilește de D. și se plătește contribuția datorată potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, adică vechea formă a contribuției, stabilită conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora (O.U. nr. 104/ 2009).

Prin urmare, reclamanta a arătat că numai consumul medicamentelor vândute după data intrării Ordonanței în vigoare, respectiv după 1 octombrie 2011 poate face obiectul noii contribuții datorate pentru trim. II/2012 cel puțin întrucât:

- medicamentele aflate în stoc în gestiunea farmaciilor cu circuit deschis, unităților sanitare cu paturi și a centrelor de dializă, la data intrării în vigoare a Ordonanței, sunt indubitabil medicamente achiziționate de furnizorii de servicii medicale și, deci, vândute de către deținătorii G. ori ai dreptului de comercializare a acestora, anterior intrării Ordonanței în vigoare, la 1 octombrie 2011. Ca atare, comercializarea acestor cantități de medicamente intră numai sub incidența vechii contribuții, respectiv a contribuției instituite prin O.U.G. nr. 104/2009, asupra veniturilor din comercializarea medicamentelor;

- veniturile din comercializarea acelorași cantități de medicamente nu pot face obiectul unei contribuții de două ori, prin impunerea atât la momentul la care au fost vândute cât și la momentul la care au fost consumate - inadmisibilitatea dublei taxări.

Față de inadmisibilitatea instituirii unei duble taxări care, de altfel, reiese clar din prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 mai sus citate, rezultă cel puțin în mod aparent că valoarea consumului de medicamente aflate în stoc la finele trim. III al anului 2011 în evidenta unităților implicate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu poate face obiectul contribuției instituite de această Ordonanță.

Rezultă așadar că includerea de către D. în datele comunicate reclamantei a contravalorii unor cantități de medicamente care se aflau stoc în gestiunea farmaciilor cu circuit deschis, unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă la data de 30 septembrie 2011, respectivi până la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 este vădit nelegală, fapt care impune admiterea prezentei cereri de chemare în judecată.

În mod nelegal D. a comunicat contravaloarea cantităților de medicamente pentru care SC B. LTD este deținător de G., în condițiile în care această societate nu a realizat vânzări în România în trim. II/2012 și nici în anul 2011.

Astfel, în mod nelegal, SC B. LTD este obligată la plata contribuției trimestriale instituite prin Ordonanță pentru vânzările individuale aferente comunicate reprezentantului său legal, SC A.SA, în condițiile în care SC B. LTD a cedat altor societăți dreptul de comercializare a medicamentelor pentru care deține G. în România și nu a obținut în trim. II/2012 și în anul 2011 venituri din vânzarea respectivelor medicamente în România.

Referitor la baza de calcul a acestei contribuții, potrivit prevederilor alin. (1) și (3) al art. 31, începând cu trim. I al anului 2012 contribuția trimestrială datorată de fiecare plătitor se calculează pe baza valorii vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție.

Prin urmare, în mod firesc și potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, numai în măsura în care plătitorul de contribuție realizează vânzări, valoarea vânzărilor individuale trimestriale suportate din E. și din bugetul F., intră în baza de calcul a contribuției. Or, astfel cum a precizat deja, SC B. LTD nu comercializează medicamentele pentru care deține G. în România și nu a realizat în trim. 11/2012 și nici în anul 2011 venituri din vânzarea acestor medicamente.

Din acest considerent, apreciază ca vădit incorecte datele privind vânzările de medicamente colectate și comunicate de către D., în baza cărora SC B. LTD este obligată, fără temei legal, de D. să declare și să plătească contribuția trimestrială aferentă trim. II/2012.

Mai mult, prevederile O.U.G. nr. 77/2011 nu pot fi corect aplicate atâta vreme cât metodologia de colectare a datelor introdusă prin Ordinul comun al F. și D. nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente ("Ordinul"), emis în aplicarea art. 5 alin (4) din Ordonanță, nu permite extragerea și valorificarea acestei informații relevante. Astfel, Ordinul comun sus-menționat nu prevede ca în structura de date a fișierelor de raportare, de către unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, a consumului de medicamente, să se precizeze numele furnizorului din factura de achiziție (ci numai numărul și data acesteia).

Pârâta D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 251 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în nume propriu, precum și în numele SC B. LTD și SC C. GmbH, în contradictoriu cu pârâta D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că soluția dată de D. contestației administrative formulate de reclamantă este nelegală.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, datele comunicate de D. potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.

În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că datele contestate au fost comunicate reclamantei, prin mesaj electronic, la data de 02 august 2012, iar reclamanta a formulat contestația la data de 13 august 2012, fiind, astfel, depusă în termenul legal.

În cadrul analizei pe fond a contestației reclamantei, instanța de fond a reținut că, un prim aspect invocat de reclamantă, vizează existența unor erori grave și evidente existente în datele furnizate de către D., în sensul că aceste date conțin vânzări de produse care nu au fost niciodată efectuate sau vânzări de produse expirate, aspect care a fost însușit și de către doamna expert H., desemnată să efectueze o expertiză fiscală în cauză.

Contrar celor susținute de către reclamantă, instanța de fond a constatat că formula de calcul este stabilită de art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, dar potrivit dispozițiilor art. 5 din același act normativ, consumul total trimestrial de medicamente suportate din E. și din bugetul F. se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate și centralizate de la farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă.

Or, din datele deținute în sistemul asigurărilor de sănătate rezultă că toate aceste medicamente se regăsesc în lista medicamentelor din portofoliul propriu depuse chiar de către reclamantă la D.. Mai mult decât atât, pârâta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a efectuat decontarea medicamentelor aferente trim. II/2012, ocazie cu care reclamanta nu a ridicat obiecțiuni cu privire la faptul că anumite medicamente pentru care s-a acordat decontarea nu ar fi fost comercializate de ea, din varii motive, aspect care întărește cu atât mai mult legalitatea și temeinicia datelor comunicate de către D.

Mai mult decât atât, instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 1389/2010 pentru aprobarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, toate documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor, iar reclamanta nu a dovedit existența unor erori în mecanismul de raportare/ validare.

În privința adaosurilor comerciale care ar fi fost cuprinse în cuantumul consumului trimestrial de medicamente, instanța de fond a constatat că modalitatea de calcul este prevăzută de dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, neputând fi cenzurată sub acest aspect de către instanță.

Or, în condițiile în care expertul desemnat în cauză a utilizat o altă formulă de calcul, neavând în vedere toate elementele prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011 (a cărei constituționalitate a fost verificată de către Curtea Constituțională), raportul de expertiză efectuat nu poate fi avut în vedere.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, instanța de fond a constatat că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, invocată de reclamantă, nu poate avea efect decât pentru viitor, în acord cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României.

Prin urmare, în condițiile în care perioada care face obiectul prezentei acțiuni vizează anii 2011 și 2012, în mod legal și temeinic D. ș inclus în calculul taxei claw-back taxa pe valoare adăugată, în acord cu dispozițiile legale în vigoare la acel moment, Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 neavând efecte în acea perioadă.

În fine, în privința lipsei informațiilor necesare stabilirii cu acuratețe a datelor, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 și ale Ordinului D. nr. 927/2011, consumul centralizat de medicamente este stabilit în baza datelor electronice puse la dispoziție de Direcția sistemelor informatice, datelor aferente raportărilor în Pias a consumului de medicamente și că, deși deținătorului de G. nu i s-a transmis electronic cât mai detaliat baza de date privind consumul de medicamente, nu s-a demonstrat că reclamantei i s-ar fi obstrucționat accesul la aceste date, dacă aceasta le-ar fi solicitat.

Împotriva sentinței Curții de Apel Cluj a declarat recurs SC A. SA, în nume propriu, precum și în numele și pe seama SC B. LTD și SC C. GmbH, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

O primă critică indicată în motivarea căii de atac vizează motivarea eronată a soluției de respingere a acțiunii, respectiv greșita reținere a motivelor pe care s-a sprijinit cererea de chemare în judecată, precum și interpretarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.

Referitor la formula de calcul a taxei claw-back aferentă trim. II/2012, aceasta a fost indicată corect la pct. 52 din acțiune, așa cum este reglementată prin O.U.G. nr. 110/2011 care a introdus art. 3

1

C.

Această formulă de calcul a contribuției trimestriale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 cât și din cererea de chemare în judecată a fost recunoscută de către pârâta-intimată care a reprodus această formulă în întâmpinare.

Așadar, instanța de fond în mod nejustificat a invocat ca motiv de respingere a cererii de chemare în judecată, existența unei opinii contrare a recurentei referitoare la formula de calcul a taxei claw-back și modul de raportare a datelor privind consumul total trimestrial de medicamente suportate de E. și din bugetul F.

Instanța de fond a fost în eroare și când a reținut că expertul desemnat în cauză ar fi utilizat o altă formulată de calcul decât cea valabilă la nivelul trim. II/2012, înlăturând raportul de expertiză care a scos în evidență erorile actului administrativ unilateral, respectiv notificarea emisă de pârâta-intimată D. la 2 august 2012 prin care a comunicat reclamantei informațiile pe baza cărora să calculeze și să plătească taxa claw-back pe trim. II/2012.

Recurenta arată de asemenea, că prin Decizia nr. 39/2012, Curtea Constituțională a statuat că sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” în cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională, întrucât includerea T.V.A. în valoarea consumului de medicamente prin modificarea O.U.G. nr. 77/2011 duce implicit la obligarea plătitorilor de contribuții să plătească un impozit la impozit, deci impune o dublă taxare.

Intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare la data de 2 martie 2005 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate în recurs și susținând legalitatea sentinței din perspectiva aplicabilității Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 care, constatând neconstituționalitatea sintagmei „care include și taxa pe valoare adăugată” din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, atrage în mod automat nulitate notificării.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ notificarea transmisă de D. prin mesajul electronic din data de 2 august 2012, cuprinzând datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției claw-back pentru anul 2011 și pentru primul trimestru al anului 2012, mai precis indicatorii: VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din E. și din bugetul F., centralizate conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente și Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din E. și din bugetul F., centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției.

Actul contestat a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, „deținătorii G. a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din E. și din bugetul F., o contribuție trimestriala calculată conform prezentei ordonanțe de urgență.”

În ceea ce privește baza și formula de calcul a contribuției, actul normativ a suferit modificări în perioada de referință, după cum urmează:

Art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma inițială: „(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din E. și din bugetul F., consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel: unde: CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din E. și din bugetul F.; BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din E. și din bugetul F., calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către D., odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011”.

Art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, introdus prin O.U.G. nr. 110/2011:

„(1) Începând cu trim. I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

- unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din E. și din bugetul F.;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din E. și din bugetul F.;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din E. și din bugetul F.;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din E. și din bugetul F..

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din E. și din bugetul F., este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din E. și din bugetul F. (Vitr), se stabilește de către D. pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din E. și din bugetul F., aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către D. fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din E. și din bugetul F. până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din E. și din bugetul F., care include și taxa pe valoarea adăugată”.

Prima instanță a reținut în considerentele sentinței recurate că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, invocată de recurentă nu poate avea efect decât pentru viitor, în acord cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României și astfel, în condițiile în care perioada care face obiectul prezentei acțiuni vizează anii 2011, 2012, decizia menționată nu produce efecte.

Concluzia instanței de fond în sensul că deciziile Curții Constituționale produc efecte era omnes numai pentru viitor, așa cum rezultă din prevederile art. 147 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu poate fi acceptată, întrucât finalitatea mecanismului excepției de neconstituționalitate nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea normelor neconstituționale, ci include și protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale.

Atâta vreme cât raportul juridic supus cenzurii judiciare nu este consolidat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, atingerea scopului enunțat mai sus nu poate fi analizată decât prin aplicarea Deciziei Curții Constituționale și în litigiile aflate pe rolul instanțelor la data publicării ei, efectul obligației nefiind înlăturat de anterioritatea actului juridic dedus judecății.

Prin urmare, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale, notificarea contestată este lovită de nulitate, întrucât contribuția calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care include prețul medicamentelor, inclusiv taxa pe valoare adăugată.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate, sens în care în temeiul disp. art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va anula Notificarea din 31 iulie 2012 emisă de pârâtă.

Va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea disp. art. 274 a alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce privește onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA, în nume propriu, precum și în numele și pe seama SC B. LTD și SC C. GmbH împotriva sentinței civile nr. 251 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în nume propriu, precum și în numele și pe seama SC B. LTD și SC C. GmbH, în contradictoriu cu pârâta D.

Anulează Notificarea din 31 decembrie 2012 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta la plata sumei de 13.000 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2015.