ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al unor deținători de autorizație de punere pe piață de medicamente, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea actului administrativ emis de C.N.A.S., respectiv notificarea din 31 octombrie 2012 transmisă prin e-mail la 22 noiembrie 2012, prin care au fost comunicate valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.UA.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul III al anului 2012, înregistrată conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente ca fiind 1.837.855.928,71 RON, valoarea vânzărilor individuale (Vit) pretins înregistrate în trimestrul III al anului 2012 suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției, precum și a adresei din anul 2012 de soluționare a contestației formulate împotriva notificării în cadrul procedurii prealabile.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 564 din 18 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, anulate notificarea din 31 octombrie 2012 emisă de C.N.A.S. și adresa din 13 decembrie 2012.

În esență, instanța de fond a reținut că sunt fondate toate motivele de nelegalitate invocate, adică nerespectarea prevederilor art. 3

1

alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia datele menționate în notificarea privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și/sau din bugetul Ministerului Sănătății au fost stabilite din C.N.A.S. cu încălcarea principiului predictibilității fiscale și cel legat de nelegalitatea notificării din perspectiva includerii TVA în formula de calcul a contribuției.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

În motivele de recurs s-a arătat, mai întâi, că notificarea a cărei anulare se solicită este aferentă trimestrului III 2012 și nu trimestrelor I sau II 2012, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

În privința motivelor de nelegalitate reținute de instanța de fond, recurenta a invocat următoarele:

- Motivul de nelegalitate ce a vizat necomunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință (Vitr) nefiind suficientă comunicarea elementelor ce stau la baza indicelui menționat

Pentru calcularea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), C.N.A.S. a comunicat deținătorilor de autorizație de punere pe piață/ reprezentanților legali ai acesteia toate elementele care stau la baza calculării Vitr, respectiv valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății pentru anul 2011, în sumă de 6.748.766.077,16 RON, precum și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011, pentru medicamentele depuse de C.N.A.S. în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Au fost invocate prevederile art. 5 alin. (3), (4), (6) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar fiecare dintre subiecții de drept individualizați în acest act normativ are atribuții expres prevăzute, prevederile acestuia completându-se și cu dispozițiile legislației speciale în domeniul sănătății, astfel că prin delimitarea acestor atribuții se creează drepturi și obligații specifice fiecăruia dintre aceștia, iar în sarcina C.N.A.S. nu este stabilită obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției trimestriale ci în sarcina persoanelor care au obligația plății ei.

- Cu privire la motivul că datele menționate în notificarea privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și/sau din bugetul Ministerului Sănătății sunt eronate.

În baza prevederilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 este reglementată obligația caselor de asigurări de sănătate de a raporta lunar către C.N.A.S. consumul centralizat și de a valida consumul de medicamente suportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Datele sunt raportate la C.N.A.S. lunar atât în format electronic, cât și pe suport de hârtie, până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția.

Datele raportate de furnizorii de medicamente (farmacii) reprezintă medicamentele înregistrate ca fiind eliberate asiguraților care se decontează din F.N.U.A.S.S. în sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar datele raportate de unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă sunt înregistrate în evidențele acestora, urmare a procedurilor de achiziții derulate pentru procurarea medicamentelor necesare acordării serviciilor medicale către asigurați.

În raport de datele furnizate s-a constatat că evidențele pârâtei nu coincid cu evidențele caselor județene cu privire la care pârâta a invocat că acestea conțin medicamentele ale căror coduri nu sunt identificate, care nu au fost vândute în România în ultimii trei ani și care au fost retrase din CANAMED sau care nu au mai fost vândute în România de cel puțin doi ani s-a precizat că:

- medicamentul cu codul W 00410001 se regăsește în Catalogul Național al prețurilor valabil cu data de 01 octombrie 2011, iar codul W52386001 se regăsește în nomenclatorul ANMDM din 25 iunie 2012;

- codul W 07856002 despre care reclamanta susține că nu a fost vândut în România în ultimii 3 ani a fost raportat de un singur furnizor de servicii medicale la C.A.S. Suceava ca fiind eliberat pacienților în trimestrul III 2012;

Aceste situații pot să apară pentru că între data achiziției și data eliberării poate să existe un decalaj de timp, iar C.N.A.S. a determinat consumul de medicamente pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

- Referitor la faptul că datele menționate în notificare au fost stabilite de C.N.A.S. cu încălcarea principiului predictibilității fiscale

Față de motivarea instanței de fond s-a făcut precizarea că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată.

Mecanismul claw-back, astfel cum este reglementat în legislația aplicată, nu aduce atingere niciunui principiu de drept fiscal și a fost adoptat în România ca o sursă suplimentară de venit la bugetul Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și la bugetul Ministerului Sănătății, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente.

- Referitor la susținerile instanței de fond cu privire la includerea TVA în valorile transmise de C.N.A.S. către reclamantă pentru trimestrul III 2012.

S-a apreciat de către recurentă că instanța de fond în mod eronat a reținut că pentru calculul contribuției trimestriale valoarea consumului nu trebuie să includă TVA, având în vedere prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 05 februarie 2013.

Recurenta a subliniat că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt generale și obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, adică produc efecte numai pentru viitor ca o expresie a unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

Drept urmare s-a apreciat că nu poate interveni sancțiunea nulității, atâta timp cât, la momentul emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită, acestea au respectat cadrul juridic incident, iar dacă deciziile Curții Constituționale s-ar aplica retroactiv, atunci ar fi posibil să producă efecte și asupra actelor administrative emise anterior publicării acestora în Monitorul Oficial al României.

Pentru notificarea aferentă trimestrului III 2012 erau aplicabile prevederile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 care prevedeau că prin valoarea vânzărilor se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoare adăugată.

Ulterior, prin O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut expres că începând cu trimestru IV 2012 calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ TVA.

Recurenta reține că reclamanta nu a fost prejudiciată prin punerea în aplicare de către C.N.A.S. a prevederilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 deoarece, potrivit C. fisc., acesta putea proceda la deducerea TVA, fiind invocate și normele comunitare și jurisprudența CJUE cu privire la dreptul de deducere al TVA.

În cadrul motivelor de recurs, în afară de criticile aduse hotărârii instanței de fond, recurenta a făcut referiri la legislația în domeniu și s-a precizat că pentru trimestrul III 2012 din bugetul F.N.U.A.S.S. au fost decontate integral farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor elaborate de către acestea, iar reclamanta a încasat contravaloarea acestor medicamente și nu a contestat nici sumele încasate și nici consumul de medicamente aferent.

Veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011 constituie venituri la bugetul F.N.U.A.S.S. și sunt folosite pentru medicamentele incluse în programul național de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată formulată de recurentă.

Au fost depuse înscrisuri de către recurentă.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu și comunicarea acestuia către părți prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta C.N.A.S. și s-a fixat termen de judecată cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a notificării C.N.A.S. din 31 octombrie 2012 și a adresei din anul 2012 de soluționare a contestației referitoare la taxa claw-back aferentă trimestrului III 2012.

Față de soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantei s-a formulat recurs de către pârâta C.N.A.S.

I. Prima critică a vizat necomunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință (Vitr)

Instanța de fond a considerat că este fondat acest motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate deoarece nu au fost respectate dispozițiilor art. 3

1

alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 110/2011.

Pentru că notificarea vizează trimestrul III 2012 sunt aplicabile prevederile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății.

Potrivit art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, modificată contribuția trimestrială se calculează în raport de:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Conform art. 3

1

alin. (3) din același act normativ „Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (Vitr), se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane RON”, iar potrivit art. 3

1

alin. (4) „Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero”.

Recurenta susține că a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății pentru anul 2011 și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011, dar conform prevederilor legale [art. 3

1

alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011] Casa Națională de Asigurări de Sănătate are obligația de a stabili, pe lângă valorile comunicate reclamantei și valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor.

Cum această obligație nu a fost respectată de către recurentă, în mod corect, au fost anulate actele contestate deoarece pentru a putea respecta prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, care instituie obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției pentru persoanele obligate la plata acesteia, C.N.A.S. are obligația de a furniza informațiile necesare către persoanele plătitoare de contribuții trimestriale, informații care sunt colectate potrivit art. 5 alin. (4)-(6).

Nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora și-ar fi îndeplinit obligația legală prin trimiterea elementelor care ajută la determinarea volumului vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor (Vitr) deoarece legea obligă nu la comunicarea elementelor pe baza cărora se determină Vitr, ci chiar comunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință pentru fiecare plătitor, obligație care nu a fost respectată de recurentă, astfel că această critică din motivele de recurs este nefondată.

II. Critica referitoare la motivul de nelegalitate că datele menționate în notificarea privind medicamentele suportate din F.N.U.A.S.S. și/sau din bugetul Ministerului Sănătății sunt eronate

Instanța de fond a anulat actele administrative pentru acest motiv de nelegalitate deoarece a apreciat că există o necorelare între evidențele pârâtei și evidențele caselor județene și acestea influențează calculul contribuției.

Criticile recurentei în privința acestui motiv de nelegalitate sunt fondate, dar nu pot schimba soluția instanței de fond.

Astfel cum rezultă din art. 5 alin. (4), (5) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2011, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă raportează către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Conform art. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru calculul contribuției trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente suportat potrivit Ordinului Ministrului Sănătății și Președintelui CNAS nr. 1518/890/2011, iar potrivit art. 3 din același act normativ, datele validate de casele de asigurări de sănătate lunar sunt raportate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta, în fața instanței de fond, a invocat faptul că a fost calculată contribuția și în raport de unele medicamente pe care nu le-ar fi comercializat în ultimii 3 ani sau care nu au mai fost vândute de cel puțin 2 ani.

Însă, aceste neconcordanțe nu sunt motiv de nelegalitate a notificării, ci sunt aspecte de cuantum al taxei ce poate fi reglat prin prezentarea datelor existente în evidențele părților.

De altfel, în cadrul motivelor de recurs recurenta a prezentat situația unora dintre medicamentele pentru care reclamanta susține că nu datorează contribuția, iar în întâmpinare nu a răspuns la aceste susțineri.

În condițiile în care tot consumul de medicamente aferent trimestrului III 2012 pentru farmacii a fost decontat integral din bugetul F.N.U.A.S.S., iar reclamanta a încasat contravaloarea medicamentelor, fără să conteste nicio sumă, se va putea, în contextul emiterii unei noi notificări aferente trimestrului III 2012, să se verifice situația tuturor medicamentelor pentru care există neînțelegeri și să se stabilească exact situația acestora.

III. Critica referitoare la încălcarea principiului predictibilității fiscale

Instanța de fond a anulat notificarea și actul prin care a fost soluționată plângerea prealabilă considerând că a fost încălcat principiul predictibilității fiscale, dar criticile recurentei în această privință sunt fondate, dar ele nu pot conduce la casarea sentinței atacate.

Principiul predictibilității fiscale, consacrat în art. 3 alin. (1) lit. b) C. fisc., este principiul care se referă la certitudinea impunerii și presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite.

Nu se poate reține că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ care să fi fost emis cu nerespectarea principiului predictibilității fiscale deoarece prin acest act normativ au fost stabilite obligațiile de plată, termenele în care se poate face plata acestora, modul de calcul al taxei claw-back, cei care au obligația de plată a acesteia.

De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 484/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 a considerat că „Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență”.

S-a arătat, în aceeași decizie „că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, parag. 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49)” și că „pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin O.U.G. nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP”.

Curtea Constituțională a precizat și că „deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de O.U.G. nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 372/28.04.2006, cu modificările și completările ulterioare, „Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)". În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie

1

. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus”.

IV. Critica referitoare la greșita anulare a actelor contestate pentru că a fost inclusă TVA în valorile transmise de C.N.A.S.

Instanța de fond a anulat actele contestate și pentru că în formula de calcul a contribuției a fost inclusă TVA ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013.

Criticile recurentei în această privință sunt nefondate.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale cât privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” și s-a considerat că această contribuție trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că deși textul legal în baza căruia a fost emisă notificarea a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea și includerea TVA.

S-ar nesocoti în același timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care prevăd că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, dar și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Pornind de la aceste dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea notificărilor pentru trimestrul I 2012 pentru că acestea conțin și TVA.

În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca neconstituționale sunt incidente.

Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, în acest sens fiind Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale.

Recurenta susține că prin mențiunea TVA în valoarea medicamentelor în raport de care se va calcula contribuția nu ar fi prejudiciat reclamanta, dar aceste susțineri sunt greșite.

Prezentul litigiu vizează legalitatea emiterii unei notificări prin care s-a stabilit o contribuție trimestrială în sarcina reclamantei, în raport și de declararea ca parțial neconstituțional a unui text ce se referă la modul de stabilire a acesteia și nu prezintă nicio relevanță dreptul de deducere al TVA, drept ce este consacrat de legislația națională ca o reflectare a legislației comunitare.

În raport de toate aceste considerente, recurenta va putea emite, în condițiile legii, o nouă notificare, având în vedere că sumele nu trebuie să includă TVA, așa cum a stabilit instanța de contencios constituțional.

Referitor la celelalte aspecte invocate de către recurentă în motivele de recurs, se constată că acestea nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârilor atacate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nici nu pot fi analizate de instanța de recurs.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respins recursul declarat de pârâta C.N.S.A.S. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 564 din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2016.