ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA,

în contradictoriu cu C.N.A.S. și A.N.A.F., a solicitat, în principal, anularea

comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 5 mai 2012,

comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 23 mai 2012 și

a adresei C.N.A.S. din 30 august 2012 primită la SC S. SA la data de 31 august 2012

referitoare la contestațiile depune de SC S. SA împotriva Notificărilor și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluționarea

cauzei.

Pârâta A.N.A.F. a

formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâta C.N.A.S. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de fond

Prin Sentința civilă nr.

898 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulată

adresa din 30 august 2012 emisă de C.N.A.S. și comunicările transmise de C.N.A.S.

reclamantei prin e-mail la 5 mai 2012 și 23 mai 2012, în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Prin Încheierea din 5

martie 2013, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.N.A.F. având în vedere că, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011,

prezenta acțiune are ca obiect anularea unor acte administrative, emise de C.A.S.,

fiind prealabil stabilirii creanței și intervenției A.N.A.F.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că reclamanta SC S. SRL este reprezentantul legal al

Les Laboratoires Service, deținător al autorizației de punere pe piață a

medicamentelor, fiind împuternicită de acesta pentru raportarea și plata

contribuției trimestriale reglementate de OUG nr. 77/2011, cunoscută sub

denumirea de contribuția claw-back.

Prin prezenta acțiune

s-a reținut că reclamanta solicită anularea notificărilor electronice ce i-au

fost transmise de C.N.A.S. în vederea stabilirii contribuției datorate pentru

trimestrul I/2012 și a actului administrativ prin care a fost respinsă contestația

formulată împotriva acestor notificări.

În drept, au fost

arătate dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și că, începând cu trimestrul

I/2012, contribuția se calculează potrivit formulei prevăzute de art. 31 din O.U.G.

nr. 77/2011, în funcție de următoarele elemente: valoarea vânzărilor

individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție,

suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din

bugetul M.S. (Vit); valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale

de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național

unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Vitr); valoarea vânzărilor

totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări

sociale de sănătate și din bugetul M.S. (VTt); valoarea vânzărilor de

medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic

de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (VTtr).

Art. 31 alin. (2)

stabilește valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință

(VTtr) la suma de 1.425 milioane lei, cu precizarea că poate fi majorată prin

legile bugetare anulare, iar art. 31 alin. (3) prevede modul de calcul al

valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale

fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), respectiv „prin raportarea vânzărilor

de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul

vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național

unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., aferente aceluiași

an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de

referință de 1.425 milioane lei”.

S-a susținut că în

conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (3) și (4), această valoare (Vitr)

se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de contribuție și se

comunică până la data de 15 martie 2012.

Potrivit art. 5 alin.

(3) din OUG nr. 77/2011, „Stabilirea, calculul și declararea contribuției se

efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia (…), pe baza informațiilor

furnizate de C.N.A.S.”, contribuabilii având obligația de a declara contribuția

la organul fiscal competent până la termenul de plată al acesteia, respectiv

până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului

pentru care se datorează contribuția.

În ce privește

colectarea informațiilor de către C.N.A.S., s-a arătat că aceasta este

reglementată de art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În urma colectării

acestor informații, potrivit art. 5 alin. (7), „C.N.A.S. transmite în format

electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare

expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat

corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate”, iar modalitatea

de contestare a datelor comunicate în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin.

(7) este reglementată de art. 6 din ordonanță.

În speță, instanța de

fond a arătat că prin notificarea transmisă în format electronic la data de 05

mai 2012 (fila 12), pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei, în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valoarea vânzărilor totale trimestriale de

medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate

și din bugetul M.S. pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.864.384.031,64

lei, valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I/2012 ale Les Laboratoires

Servier suportate din fond și buget, pe fiecare cod C.I.M., valoarea vânzărilor

totale de medicamente suportate din fond și buget pentru anul 2011, precum și

valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 ale Les Laboratoires Servier

suportate din fond și buget, de asemenea pe fiecare cod C.I.M.

La data de 23 mai

2012, pârâta a transmis o notificare electronică rectificativă (fila 14),

comunicând valoarea corectă a vânzărilor totale trimestriale de medicamente

suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din

bugetul M.S. pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.857.244.304,92 lei.

Reclamanta a formulat

contestații administrative împotriva celor două notificări, înregistrate la

data de 11 mai 2012, respectiv 01 iunie 2012 (filele 16, 26), pentru același

motive de nelegalitate ca cele invocate prin prezenta acțiune. În prealabil,

prin adresa înregistrată sub nr. 4968 din 01 mai 2012, reclamanta solicitase

pârâtei comunicarea valorii Vitr pentru Les Laboratoires Servier aferentă

trimestrului I/2012 și consumul centralizat de medicamente corespunzător

aceleiași perioade, precum și Vit și VTt aferente. Pârâta nu a dat curs

favorabil contestațiilor, răspunsul formulat fiind comunicat prin adresa din 30

august 2012 (fila 32).

Examinând punctual

criticile formulate de reclamantă cu privire la notificări și la adresa de soluționare

a contestației, Curtea a reținut următoarele:

În primul rând,

reclamanta a susținut că notificările au fost emise și comunicate cu nerespectarea

legislației aplicabile.

Sub acest aspect, în

ceea ce privește faptul că pârâta nu a comunicat valoarea vânzărilor de

medicamente individuale trimestriale de referință ale Les Laboratoires Servier,

suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din

bugetul M.S. (Vitr), s-a reținut, în acord cu reclamanta, că obligația de a

stabili și de a comunica această valoare revine C.N.A.S., potrivit art. 31 alin.

(3) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu fiecărui plătitor de contribuție în

parte și că notificările contestate, care nu conțin valoarea Vitr, ci doar

elementele pe baza cărora aceasta poate fi determinată, contravin dispozițiilor

legale anterior menționate.

Apărările pârâtei,

potrivit căreia fiecare plătitor de contribuție putea calcula valoarea Vitr pe

baza datelor comunicate, nu au fost luate în considerare, atâta timp cât, așa

cum s-a menționat deja, legea prevede în mod expres și neechivoc cui îi incumbă

obligația de a stabili și comunica valoarea respectivă, respectiv autorității,

obligație pe care, în speță, fără justificare, C.N.A.S. nu și-a îndeplinit-o.

Cât privește faptul că

pârâta nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 alin. (7) pentru comunicarea

datelor necesare stabilirii contribuției aferente trimestrului I/2012,

respectiv 30 aprilie 2012, notificarea inițială fiind transmisă în format

electronic la data de 01 mai 2012, iar cea rectificativă la data de 23 mai 2012,

s-a arătat că reclamanta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată prin această

neregularitate de ordin formal, atâta timp cât informațiile i-au fost

comunicate anterior termenului limită de depunere a declarației la organul

fiscal, respectiv 25 mai 2013. Mai mult decât atât, nefiind vorba despre un

termen de decădere, depășirea acestuia nu atrage nelegalitatea notificărilor,

ci ar putea atrage cel mult răspunderea autorității pentru eventualele

prejudicii cauzate plătitorului contribuției prin comunicarea cu întârziere a

datelor.

Referitor la faptul că

celor două notificări, deși transmise în format electronic, le lipsește semnătura

electronică extinsă, contrar dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001

privind semnătura electronică, instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 77/2011

nu impune forma scrisă ca o condiție de probă sau validitate a notificărilor ce

fac obiectul cauzei, ci doar comunicarea datelor în format electronic, iar în

speță autenticitatea comunicării nu este contestată. De altfel, ca natură

juridică, comunicarea este o simplă operațiune tehnico-materială, iar nu act

juridic administrativ, cerința semnăturii electronice extinse nefiind așadar

aplicabilă.

În privința celei

de-a doua categorii de critici formulate de reclamantă ce vizează chiar datele

comunicate, cu privire la care se susține că sunt incorecte și că nu au fost

calculate în conformitate cu legea, fiind invocată încălcarea principiului

predictibilității fiscale, ca urmare a faptului că datele comunicate, ce stau

la baza calculării contribuției datorate, nu pot fi verificate de

contribuabili, raportările privind consumul de medicamente suportate din Fondul

național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. fiind

accesibile exclusiv C.N.A.S., dar și ca urmare a neclarității dispozițiilor

legale, instanța de fond a reținut că modalitatea de raportare a datelor este

reglementată de dispozițiile art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 77/2011,

anterior citate, precum și de actele normative subsecvente, adoptate în baza

acestor dispoziții legale, respectiv Ordinul comun al ministrului sănătății și

al președintelui C.N.A.S. nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de

raportare a consumului de medicamente și Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011

pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate

la C.N.A.S. a consumului centralizat de medicamente.

S-a precizat de către

instanța de fond că, din analiza criticilor formulate de reclamantă, se constată

că aceasta nu invocă încălcarea, cu ocazia emiterii notificărilor contestate, a

prevederilor ce reglementează colectarea, centralizarea și comunicarea datelor,

ci contestă chiar sistemul de raportare instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011

și prin legislația derivată, și, în special, modul de calcul al contribuției,

elementele avute în vedere la determinarea acesteia, dar că aceste aspecte

exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi

valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acțiune, în

cadrul procesual fixat chiar de reclamantă, care nu a înțeles să invoce excepția

de neconstituționalitate sau de nelegalitate a dispozițiilor legale criticate.

În privința susținerilor

reclamantei că în mod eronat pârâta a luat în considerare, pentru a stabili

valoarea vânzărilor, adaosurile distribuitorilor angro, adaosurile farmaciilor și

taxa pe valoare adăugată, s-a reținut că, potrivit art. 3

1

alin. (5)

din O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii notificărilor

contestate, „Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege

valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de

asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., care include și taxa pe

valoarea adăugată”.

Prin Decizia nr. 39

din 05 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 100 din 20 februarie 2013,

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestor

dispoziții legale și a constatat că dispozițiile legale ce conțin sintagma

„care include și taxa pe valoare adăugată” este neconstituționale.

Sub acest aspect, s-a

arătat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor în M. Of. și

au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că își produc efectele inclusiv

în cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării, în care sunt

aplicabile dispozițiile declarate neconstituționale. Aceasta nu echivalează cu

o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au

definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate

în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Prin urmare, având în

vedere că dispozițiile art. 3/1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 în baza cărora

pârâta a determinat valoarea vânzărilor cu luarea în considerare a taxei pe

valoare adăugată au fost declarate neconstituționale, această modalitate de

calcul rămânând lipsită de fundament legal, instanța de fond a constatat că

notificările atacate prin acțiune sunt nelegale din această perspectivă.

Criticile vizând

luarea în considerare a adaosurilor practicate de distribuitorii angro și de

farmacii au fost însă înlăturate de către instanța de fond, atâta timp cât art.

31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în partea ce nu a fost supusă cenzurii

instanței de contencios constituțional, prevede expres că valoarea vânzărilor

se referă la valoarea medicamentelor suportate din Fondul național unic de

asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., ceea ce interesează fiind

prețurile de decontare și de referință ale medicamentelor, stabilite în

conformitate cu actele normative incidente în materie.

De altfel, și în

acest caz, susținând că nu poate fi obligată să plătească o contribuție care se

întemeiază pe sume încasate de terți, reclamanta critică de fapt însăși dispozițiile

legale ce reglementează modul de calcul al taxei de claw-back, ceea ce nu poate

face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ, limitată la a

verifica concordanța notificărilor atacate cu legea în baza căreia au fost

emise.

În ce privește susținerile

potrivit cărora datele comunicate ar fi incorecte, acestea nu au fost primite,

atâta timp cât nu au fost dovedite, reclamanta limitându-se la a afirma, cu

caracter de maximă generalitate, că există diferențe însemnate între datele

privind valoarea medicamentelor suportate din fond și din buget rezultate din

evidențele interne ale societății și cele disponibile la nivel public, pe de o

parte, și valorile indicate de pârâtă, pe de altă parte.

Au fost reținute ca

fiind întemeiate criticile referitoare la faptul că, prin notificările contestate,

s-au comunicat date privind valoarea vânzărilor individuale suportate din

Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S.

inclusiv cu privire la medicamente care nu sunt suportate din fond sau din

buget.

Este vorba despre

medicamentele V. 25mg (cod CIM x, cod x), P. 10mg/ 10mg, P. 10 mg/ 5 mg, P. 5 mg/

10 mg și P. 5mg/ 5mg (coduri CIM x, z, y, v, cod x), care nu se regăsesc în

Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare

medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală,

pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate,

aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, și

cu privire la care pârâta nu a furnizat nicio justificare a includerii lor în

notificările transmise reclamantei, nici prin întâmpinarea formulată în cauză, și

nici prin răspunsul la contestația administrativă, în cuprinsul căruia a menționat

doar că aspectele semnalate au fost transmise caselor județene de asigurări de

sănătate, în vederea reverificării listei de produse.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs C.N.A.S. și SC S. SRL.

I. În recursul

declarat de C.N.A.S. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de anulare a

notificărilor electronice din 5 mai 2012 și 23 mai 2012, cât și a Notificării C.N.A.S.

din 30 august 2012 privind declararea și plata contribuției trimestriale

aferente trimestrului I/2012.

S-a arătat că

instanța de fond, în cuprinsul motivării, a reținut în mod greșit argumentele

invocate de reclamantă.

Cu privire la

reținerile instanței de fond referitoare la faptul că C.N.A.S. nu a comunicat

valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință

(Vitr), nefiind suficientă comunicarea elementelor ce stau la baza indicelui

mai sus menționat, recurenta a arătat că a comunicat toate elementele care stau

la baza Vitr, respectiv valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă

potrivit legii din F.N.V.A.S.S. și din bugetul M.S. pentru anul 2011 și

valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru

anul 2011 pentru medicamentele depuse la CNAS în baza prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

S-a precizat că O.U.G.

nr. 77/2011 stabilește în mod expres atribuțiile în sarcina tuturor subiecților

de drept, respectiv C.N.A.S., C.A.S., furnizorii de servicii medicale și

subiecții plătitori ai contribuției trimestriale, iar C.N.A.S. și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de acest act normativ, iar în sarcina C.N.A.S. nu poate

fi reținută obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției

trimestriale, ci în sarcina persoanelor care au obligația plății ei, conform art.

5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la

reținerile instanței de fond referitoare la determinarea valorii vânzărilor de

către recurentă, cu luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugată, aceasta

a învederat că s-au întemeiat pe Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013

prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

S-a considerat de

către recurentă că efectele juridice ale Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013

se produc de la data publicării în M. Of. al României și numai pentru viitor,

potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, ca o

expresie a principiului constituțional al neretroactivității, ceea ce înseamnă

că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor

juridice deja constituite.

Notificările au fost

trimise de C.N.A.S. la 5 mai 2012, respectiv 23 mai 2012, când erau în vigoare

dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu

modificările și completările ulterioare, iar C.N.A.S. era obligată să aplice

aceste prevederi.

Referitor la

aspectele reținute de instanța de judecată privind medicamentele precizate în

acțiunea introductivă de instanță cu privire la care reclamanta susține că nu

sunt raportate din bugetul F.N.U.A.S.S. și al M.S., respectiv medicamentele cu

următoarele coduri: x; z; y; v; w, s-a arătat că acestea au fost menționate și evidențiate

chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează

contribuția trimestrială.

Astfel, în declarația

referitoare la lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția

trimestrială depusă de către intimata-reclamantă la C.N.A.S. și înregistrată din

28 octombrie 2011, aceasta a inclus medicamentele în consumul total

trimestrial, regăsindu-se la poziția 26, 19, 18, 17 și 16.

S-a subliniat că

aceleași medicamente au fost raportate de către furnizorii de servicii medicale

ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S., fiind

întocmite documente de decontare depuse la casele de asigurări de sănătate.

Mai mult, s-a arătat

că aceste coduri de identificare a medicamentelor nu se limitează doar la lista

de medicamente din tratamentul ambulatoriu elaborată pe baza listei cu denumiri

comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază

asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală,

în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008,

contribuția trimestrială fiind datorată pentru toate medicamentele care se

suportă din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S., inclusiv pentru medicamentele

utilizate în spital, respectiv în centrele de dializă.

II. În recursul

declarat de reclamanta SC S. SRL, s-a solicitat admiterea recursului,

modificarea parțială a sentinței recurate, în sensul respingerii excepției lipsei

calității procesuale pasive a A.N.A.F. și în parte din considerente referitoare

la aspecte ce țin de includerea de către C.N.A.S. a adaosurilor distribuitorilor

angro și ale farmaciștilor în valoarea vânzărilor pentru calcularea

contribuției claw-back privind încălcarea principiului predictibilității

fiscale și privind nulitatea notificărilor pentru lipsa semnăturii electronice.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. s-a apreciat că, în mod

greșit, a fost admisă această excepție pentru că hotărârea a fost dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a O.U.G. nr. 77/2011 și a Legii nr. 554/2004.

S-a subliniat faptul

că plătitorii contribuției au obligația să se înregistreze fiscal la A.N.A.F.,

iar A.N.A.F. administrează contribuția trimestrială, ceea ce dovedește că

intenția legiuitorului a fost să se implice activ A.N.A.F. în toate aspectele

legate de contribuția claw-back.

Mai mult, prin O.G. nr.

17/2012 a extins prerogativele în ceea ce privește administrarea creanțelor

provenind din contribuția claw-back, astfel că A.N.A.F. este autoritatea

administrativă competentă care administrează contribuția datorată de SC S. SA

pentru trimestrul I/2012 având atribuții specifice în legătură cu administrarea

și colectarea contribuției și astfel se justifică implicarea A.N.A.F. în

litigiile având ca obiect plata contribuției claw-back, iar calitatea C.N.A.S.

de emitent al notificărilor nu exclude calitatea procesuală pasivă a A.N.A.F.

în calitate de raportor în dosarele având ca obiect anularea notificărilor

emise în legătură cu contribuția.

Au fost invocate

dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 care se referă la

posibilitatea introducerii într-un litigiu de contencios administrativ a altor

entități decât emitentul actelor administrativ atacate, în cauză A.N.A.F. având

atribuții specifice prevăzute de lege în legătură cu contribuția datorată

pentru trimestrul I/2012 și este justificată solicitarea de a introduce în

cauză această autoritate.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției

lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.

Referitor la

considerentele reținute de către instanța de fond au fost criticate următoarele

aspecte:

- includerea adaosurilor

distribuitorilor angro și ale farmaciștilor la determinarea contribuției claw-back.

Sub acest aspect

recurenta a arătat că O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede expres faptul că adaosurile

terților distribuitori angro și/ sau ale farmaciștilor ar trebui luate în

considerare la determinarea valorii vânzărilor de medicamente pentru calcularea

contribuției.

Instanța de

contencios administrativ, susține recurenta, a fost investită cu verificarea

convergenței actelor administrative contestate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011

și se putea constata nelegalitatea datelor comunicate de către C.N.A.S. în

cuprinsul notificărilor.

A fost invocată

jurisprudența C.E.D.O. unde s-a arătat că, în cazurile unde legislația

națională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi și obligații

ale contribuabililor, autoritățile trebuie să facă aplicarea principiului in

dubio contra fiscului.

- încălcarea

principiului predictibilității fiscale

Recurenta a susținut

că prima instanță, în mod greșit, a considerat că acest principiu excede

competenței instanței de contencios administrativ și că analiza acesteia poate

constitui numai obiect al controlului de constituționalitate.

Principiul

predictibilității fiscale, al certitudinii sarcinii fiscale și

predictibilității normei legale își au izvorul în Protocolul I al C.E.D.O., iar

el a fost transpus în art. 3 C. fisc., iar actele emise cu încălcarea acestuia

pot fi verificate sub aspectul legalității.

- lipsa semnăturii

electronice a Notificărilor comunicate de C.N.A.S. către SC S. SA la 5 și 23

mai 2012

Au fost invocate de

către recurentă dispozițiile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind

semnătura electronică și cele ale art. 3

1

și art. 5 alin. (7) din O.U.G.

nr. 77/2011 și că, pe cale de consecință, comunicările C.N.A.S. din 5 mai și 23

mai 2012 efectuate în formă electronică se califică sub forma de înscrisuri electronice

și nu simple operațiuni tehnico-materiale, susțineri care sunt contradictorii

cu cele reținute de instanța de fond care le-a apreciat ca fiind acte

administrative și le-a anulat.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței recurate și respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de A.N.A.F., respectiv în

partea de considerente prin care instanța a respins parte din argumentele

invocate de recurentă în susținerea nulității actelor administrative

contestate.

Intimata A.N.A.F. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulate împotriva

A.N.A.F. ca nefondat.

Intimata-reclamantă SC

S. SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de C.N.A.S. și a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce

privește recursul declarat de C.N.A.S.

Criticile din recurs

vizează trei aspecte pentru care instanța de fond a dispus anularea

notificărilor emise la 5 și 23 mai 2012 cu privire la contribuția claw-back pe

trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC S. SRL.

Instanța a reținut că

C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale

trimestriale de referință

Fiind în discuție

contribuția datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul

I/2012, aceasta se determină prin utilizarea următoarelor valori:

- VIT - valoarea

vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de

contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate

(F.N.U.A.S.S.) și din bugetul M.S.;

- Vitr - valoarea

vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui

plătitor de contribuția claw-back pe trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC

S. SRL.

Instanța a reținut că

C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale

trimestriale de referință.

Pentru că în litigiul

de față se analizează contribuția datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011

pentru trimestrul I/2012, aceasta se determina prin utilizarea următoarelor

valori:

- VIT - valoarea

vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de

contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate (F.N.U.A.S.S.) și din bugetul M.S.;

- VTt - valoarea

vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din

bugetul M.S.;

- VTtr - valoarea

vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din F.N.U.A.S.S.

și din bugetul M.S.

Recurenta susține că

a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii

din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. pentru anul 2011 și valoarea vânzărilor de

medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011, dar conform

prevederilor legale (art. 3

1

alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011)

C.N.A.S. are obligația de a stabili, pe lângă valorile comunicate reclamantei

și valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale

fiecărui plătitor.

Cum această obligație

nu a fost respectată de către recurentă, în mod corect, au fost anulate actele

contestate deoarece pentru a putea respecta prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 77/2011, care instituie obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției

pentru persoanele obligate la plata acesteia, C.N.A.S. are obligația de a

furniza informațiile necesare către persoanele plătitoare de contribuții

trimestriale, informații care sunt colectate potrivit art. 5 alin. (4)-(6).

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei potrivit cărora și-ar fi îndeplinit obligația legală

prin trimiterea elementelor care ajută la determinarea volumului vânzărilor de

medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor (Vitr)

deoarece legea obligă nu la comunicarea elementelor pe baza cărora se determină

Vitr, ci chiar comunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale

trimestriale de referință pentru fiecare plătitor, obligație care nu a fost

respectată de recurentă, astfel că această critică din motivele de recurs este

nefondată.

Instanța a reținut determinarea

valorii vânzărilor de către recurentă cu luarea în considerare a T.V.A.

Recurenta C.N.A.S. a

criticat soluția instanței de fond pentru că a considerat notificările ca

nelegale, întrucât s-a întemeiat pe Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013

prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 3

1

alin.

(5) din O.U.G. nr. 77/2011, dar aceste critici sunt nefondate.

Într-adevăr, prin

Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile legale

ce conțin sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” iar notificarea

pentru trimestrul IV/2011 în care este inclus și T.V.A. - ul nu poate fi

menținută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A.

Dacă s-ar accepta

punctul de vedere al recurentei ar însemna că deși textul legal în baza căruia

a fost emisă notificarea a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional,

notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale

legea prevedea și includerea T.V.A.

S-ar

nesocoti în același timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care

prevăd că d

eciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României

și că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor,

dar și ale art. 11

alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Pornind

de la aceste dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea

notificărilor

pentru trimestrul I/2012 pentru că acestea conțin și TVA.

În raport de

caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, deciziile de

admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru

autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării,

dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la

momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt obligate

să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca neconstituționale sunt

incidente.

Aceasta nu echivalează

cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au

definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate

în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare

a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că

deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt

obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de

la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la

momentul publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, în acest

sens fiind Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale.

Referitor la

aspectele privind medicamentele precizate în acțiune și pentru care se susține

că nu sunt suportate din bugetul F.F.N.U.A.S.S. și al M.S., criticile

recurentei sunt și ele nefondate.

Recurenta a invocat

faptul că a fost calculată contribuția și pentru aceste medicamente pentru că

chiar reclamanta ar fi inclus aceste medicamente în lista celor pentru care

susține că datorează contribuția trimestrială, dar aceste susțineri nu au fost

dovedite de către recurentă.

Chiar și dacă ar fi

depuse aceste documente, recurenta nu a răspuns apărării invocate de reclamantă

potrivit căreia aceste medicamente nu se află și nu s-au aflat niciodată pe

lista medicamentelor compensate cuprinsă în H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea

Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare

medicamentelor de care beneficiază asigurații în tratament ambulatoriu, cu sau

fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări

sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare și este posibil

să fie vorba de o eroare ce poate fi îndreptată ulterior.

De altfel, în adresa

prin care s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă, recurenta a arătat,

în privința acestor aspecte, că acestea au fost trimise la casele județene de

sănătate în vederea reverificării lor.

Deși recurenta a

arătat, în motivele de recurs, că medicamentele invocate au fost raportate de

furnizorii de servicii medicale ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S. și

din bugetul M.S. și că dovada acestor susțineri o face cu documentele

justificative, la dosar nu s-au depus dovezile arătate, astfel că aceste

susțineri nu pot fi reținute.

Bineînțeles că, în

condițiile în care notificările au fost anulate pentru anumite motive, dar vor

fi emise, potrivit legii, din nou notificări pentru aceeași perioadă și cu

privire la această problemă recurenta va deține date suplimentare, în baza

datelor comunicate de casele de asigurări de sănătate, vor putea fi indicate în

noile notificări ce vor fi emise.

II. În ceea ce

privește recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, aceasta a vizat, pe de o

parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., iar, pe de altă

parte, modificarea considerentelor sentinței recurate.

În legătură cu

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. se constată că sunt

nefondate criticile recurentei.

Conform art. 9 alin. (2)

din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au

intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând

contribuția claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. În consecință, subrogarea A.N.A.F.

intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor, iar nu și în

ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competența

aparținea C.N.A.S.

Noțiunea

de administrare a creanței avută în vedere de dispozițiile art. 9 alin. (2) din

O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare și de executare

silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile

juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și

care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de

calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back și

comunicarea acesteia către debitor, ca atribuții exclusive ale C.N.A.S. în

perioada trimestrului III al anului 2011, avută în vedere la emiterea

notificării contestate în prezenta cauză.

Această

concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele

naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în

tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de

prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru

medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc,

vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată

potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, se stabilește de C.N.A.S. și se plătește conform reglementărilor în

vigoare la data vânzării acestora.

De

aceea, nu se impune nici aplicarea prevederilor art. 16

1

din Legea nr.

554/2004, așa cum susține recurenta SC S. SRL pentru că actele contestate nu

sunt emise în legătură cu administrarea creanțelor, respectiv a contribuției

trimestriale, ci în legătură cu stabilirea acesteia, iar în legătură cu aceasta

A.N.A.F. nu are nicio atribuție.

În

legătură cu criticile aduse hotărârii instanței de fond numai în privința

considerentelor, se constată că acestea sunt nefondate.

a) Referitor

la considerentele din sentință cu privire la includerea adaosurilor

distribuitorilor angro și ale farmaciștilor la determinarea contribuției

claw-back, susținerile recurentei nu pot fi reținute.

Așa cum

prevede art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, anterior

modificărilor, valoarea vânzărilor de medicamente reprezintă valoarea

medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări

sociale de sănătate și din bugetul M.S., care include și taxa pe valoarea

adăugată.

Prin

urmare, textul de lege se referă la c/valoarea integrală a medicamentelor ce a

fost decontată din Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate și

din bugetul M.S., iar în aceasta sunt incluse și adaosurile distribuitorilor

angro și farmaciștilor.

Așa cum

a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 au fost declarate neconstituționale numai în ceea ce privește

sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”, astfel că celelalte

prevederi ale articolului au fost considerate constituționale.

Cum art.

3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă tocmai la modul de

calcul al taxei de claw-back, instanța de contencios administrativ nu poate

dispune anularea unei prevederi dintr-o ordonanță de urgență, ci acestea pot fi

declarate numai constituționale sau nu, pe calea excepției de

neconstituționalitate, de către Curtea Constituțională.

În

aceste condiții, nici actele administrative contestate și care au ca temei și

prevederile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu pot fi

anulate dacă au fost emise cu respectarea întocmai a acestor prevederi legale.

Nici prin

interpretarea prevederilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011

nu s-ar putea dispune anularea actelor administrative emise în baza lor

deoarece textul este clar și precis și nu se poate considera că la stabilirea

taxei de claw-back legiuitorul ar fi exclus din valoarea medicamentelor,

adaosurilor distribuitorilor angro și farmaciștilor pentru că nu există o

prevedere expresă în acest sens.

b)

Referitor la considerentele din sentința atacată cu privire la încălcarea

principiului predictibilității fiscale.

Principiul

predictibilității fiscale este principiul care se referă la certitudinea

impunerii și presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă

la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie

precis stabilite.

Nu se

poate reține că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ care să fi fost emis cu

nerespectarea principiului predictibilității fiscale deoarece prin acest act

normativ au fost stabilite obligațiile de plată, termenele în care se poate

face plata acestora, modul de calcul al taxei claw-back.

c)

Referitor la considerentele din sentință cu privire la lipsa semnăturii

electronice.

O.U.G. nr.

77/2011 prevede obligația C.N.A.S. de a comunica, în format electronic,

notificarea în baza căreia se determină contribuția claw-back.

Conform art.

7 din Legea nr. 455/2011 privind semnătura electronică: „În cazurile în care,

potrivit legii, forma scrisă rezultă ca o condiție de probă sau de validitate a

unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință

dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică

extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui

dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

Însă,

din interpretarea prevederilor legale rezultă că semnătura electronică ar fi

necesară numai dacă legea prevede condiția înscrisului în formă electronică ca

o condiție de probă sau de validitate, condiții ce nu sunt cerute în cazul

notificărilor emise de C.N.A.S. pentru taxa de claw-back.

De

altfel, așa cum și instanța de fond a arătat, în cauză,nu a fost contestată

autenticitatea înscrisurilor comunicate în format electronic.

De

aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,

vor fi respinse recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL și pârâta C.N.A.S.

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC S. SRL și de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 898

din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2015.