ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2015

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu C.N.A.S. și A.N.A.F., a solicitat, în principal, anularea comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 5 mai 2012, comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 23 mai 2012 și a adresei C.N.A.S. din 30 august 2012 primită la SC S. SA la data de 31 august 2012 referitoare la contestațiile depune de SC S. SA împotriva Notificărilor și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluționarea cauzei.

Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pârâta C.N.A.S. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 898 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulată adresa din 30 august 2012 emisă de C.N.A.S. și comunicările transmise de C.N.A.S. reclamantei prin e-mail la 5 mai 2012 și 23 mai 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011. Prin Încheierea din 5 martie 2013, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. având în vedere că, potrivit art. 6 din O.U.G.

nr. 77/2011, prezenta acțiune are ca obiect anularea unor acte administrative, emise de C.A.S., fiind prealabil stabilirii creanței și intervenției A.N.A.F. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta SC S. SRL este reprezentantul legal al Les Laboratoires Service, deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind împuternicită de acesta pentru raportarea și plata contribuției trimestriale reglementate de OUG nr. 77/2011, cunoscută sub denumirea de contribuția claw-back. Prin prezenta acțiune s-a reținut că reclamanta solicită anularea notificărilor electronice ce i-au fost transmise de C.N.A.S. în vederea stabilirii contribuției datorate pentru trimestrul I/2012 și a actului administrativ prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva acestor notificări.

În drept, au fost arătate dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și că, începând cu trimestrul I/2012, contribuția se calculează potrivit formulei prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, în funcție de următoarele elemente: valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Vit); valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Vitr); valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S.

(VTt); valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (VTtr). Art. 31 alin. (2) stabilește valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință (VTtr) la suma de 1.425 milioane lei, cu precizarea că poate fi majorată prin legile bugetare anulare, iar art. 31 alin. (3) prevede modul de calcul al valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), respectiv „prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei”.

S-a susținut că în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (3) și (4), această valoare (Vitr) se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de contribuție și se comunică până la data de 15 martie 2012. Potrivit art. 5 alin. (3) din OUG nr. 77/2011, „Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia (…), pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S.”, contribuabilii având obligația de a declara contribuția la organul fiscal competent până la termenul de plată al acesteia, respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția. În ce privește colectarea informațiilor de către C.N.A.S., s-a arătat că aceasta este reglementată de art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G.

nr. 77/2011. În urma colectării acestor informații, potrivit art. 5 alin. (7), „C.N.A.S. transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate”, iar modalitatea de contestare a datelor comunicate în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (7) este reglementată de art. 6 din ordonanță. În speță, instanța de fond a arătat că prin notificarea transmisă în format electronic la data de 05 mai 2012 (fila 12), pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S.

pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.864.384.031,64 lei, valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I/2012 ale Les Laboratoires Servier suportate din fond și buget, pe fiecare cod C.I.M., valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din fond și buget pentru anul 2011, precum și valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 ale Les Laboratoires Servier suportate din fond și buget, de asemenea pe fiecare cod C.I.M. La data de 23 mai 2012, pârâta a transmis o notificare electronică rectificativă (fila 14), comunicând valoarea corectă a vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.857.244.304,92 lei.

Reclamanta a formulat contestații administrative împotriva celor două notificări, înregistrate la data de 11 mai 2012, respectiv 01 iunie 2012 (filele 16, 26), pentru același motive de nelegalitate ca cele invocate prin prezenta acțiune. În prealabil, prin adresa înregistrată sub nr. 4968 din 01 mai 2012, reclamanta solicitase pârâtei comunicarea valorii Vitr pentru Les Laboratoires Servier aferentă trimestrului I/2012 și consumul centralizat de medicamente corespunzător aceleiași perioade, precum și Vit și VTt aferente. Pârâta nu a dat curs favorabil contestațiilor, răspunsul formulat fiind comunicat prin adresa din 30 august 2012 (fila 32). Examinând punctual criticile formulate de reclamantă cu privire la notificări și la adresa de soluționare a contestației, Curtea a reținut următoarele: În primul rând, reclamanta a susținut că notificările au fost emise și comunicate cu nerespectarea legislației aplicabile.

Sub acest aspect, în ceea ce privește faptul că pârâta nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale Les Laboratoires Servier, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. (Vitr), s-a reținut, în acord cu reclamanta, că obligația de a stabili și de a comunica această valoare revine C.N.A.S., potrivit art. 31 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu fiecărui plătitor de contribuție în parte și că notificările contestate, care nu conțin valoarea Vitr, ci doar elementele pe baza cărora aceasta poate fi determinată, contravin dispozițiilor legale anterior menționate.

Apărările pârâtei, potrivit căreia fiecare plătitor de contribuție putea calcula valoarea Vitr pe baza datelor comunicate, nu au fost luate în considerare, atâta timp cât, așa cum s-a menționat deja, legea prevede în mod expres și neechivoc cui îi incumbă obligația de a stabili și comunica valoarea respectivă, respectiv autorității, obligație pe care, în speță, fără justificare, C.N.A.S. nu și-a îndeplinit-o.

Cât privește faptul că pârâta nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 alin. (7) pentru comunicarea datelor necesare stabilirii contribuției aferente trimestrului I/2012, respectiv 30 aprilie 2012, notificarea inițială fiind transmisă în format electronic la data de 01 mai 2012, iar cea rectificativă la data de 23 mai 2012, s-a arătat că reclamanta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată prin această neregularitate de ordin formal, atâta timp cât informațiile i-au fost comunicate anterior termenului limită de depunere a declarației la organul fiscal, respectiv 25 mai 2013. Mai mult decât atât, nefiind vorba despre un termen de decădere, depășirea acestuia nu atrage nelegalitatea notificărilor, ci ar putea atrage cel mult răspunderea autorității pentru eventualele prejudicii cauzate plătitorului contribuției prin comunicarea cu întârziere a datelor.

Referitor la faptul că celor două notificări, deși transmise în format electronic, le lipsește semnătura electronică extinsă, contrar dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 77/2011 nu impune forma scrisă ca o condiție de probă sau validitate a notificărilor ce fac obiectul cauzei, ci doar comunicarea datelor în format electronic, iar în speță autenticitatea comunicării nu este contestată. De altfel, ca natură juridică, comunicarea este o simplă operațiune tehnico-materială, iar nu act juridic administrativ, cerința semnăturii electronice extinse nefiind așadar aplicabilă.

În privința celei de-a doua categorii de critici formulate de reclamantă ce vizează chiar datele comunicate, cu privire la care se susține că sunt incorecte și că nu au fost calculate în conformitate cu legea, fiind invocată încălcarea principiului predictibilității fiscale, ca urmare a faptului că datele comunicate, ce stau la baza calculării contribuției datorate, nu pot fi verificate de contribuabili, raportările privind consumul de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. fiind accesibile exclusiv C.N.A.S., dar și ca urmare a neclarității dispozițiilor legale, instanța de fond a reținut că modalitatea de raportare a datelor este reglementată de dispozițiile art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G.

nr. 77/2011, anterior citate, precum și de actele normative subsecvente, adoptate în baza acestor dispoziții legale, respectiv Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui C.N.A.S. nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente și Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la C.N.A.S. a consumului centralizat de medicamente. S-a precizat de către instanța de fond că, din analiza criticilor formulate de reclamantă, se constată că aceasta nu invocă încălcarea, cu ocazia emiterii notificărilor contestate, a prevederilor ce reglementează colectarea, centralizarea și comunicarea datelor, ci contestă chiar sistemul de raportare instituit de legiuitor prin O.U.G.

nr. 77/2011 și prin legislația derivată, și, în special, modul de calcul al contribuției, elementele avute în vedere la determinarea acesteia, dar că aceste aspecte exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acțiune, în cadrul procesual fixat chiar de reclamantă, care nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate sau de nelegalitate a dispozițiilor legale criticate. În privința susținerilor reclamantei că în mod eronat pârâta a luat în considerare, pentru a stabili valoarea vânzărilor, adaosurile distribuitorilor angro, adaosurile farmaciilor și taxa pe valoare adăugată, s-a reținut că, potrivit art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii notificărilor contestate, „Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., care include și taxa pe valoarea adăugată”. Prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale și a constatat că dispozițiile legale ce conțin sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” este neconstituționale. Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor în M. Of.

și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că își produc efectele inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării, în care sunt aplicabile dispozițiile declarate neconstituționale. Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă. Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 3/1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 în baza cărora pârâta a determinat valoarea vânzărilor cu luarea în considerare a taxei pe valoare adăugată au fost declarate neconstituționale, această modalitate de calcul rămânând lipsită de fundament legal, instanța de fond a constatat că notificările atacate prin acțiune sunt nelegale din această perspectivă.

Criticile vizând luarea în considerare a adaosurilor practicate de distribuitorii angro și de farmacii au fost însă înlăturate de către instanța de fond, atâta timp cât art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în partea ce nu a fost supusă cenzurii instanței de contencios constituțional, prevede expres că valoarea vânzărilor se referă la valoarea medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., ceea ce interesează fiind prețurile de decontare și de referință ale medicamentelor, stabilite în conformitate cu actele normative incidente în materie.

De altfel, și în acest caz, susținând că nu poate fi obligată să plătească o contribuție care se întemeiază pe sume încasate de terți, reclamanta critică de fapt însăși dispozițiile legale ce reglementează modul de calcul al taxei de claw-back, ceea ce nu poate face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ, limitată la a verifica concordanța notificărilor atacate cu legea în baza căreia au fost emise. În ce privește susținerile potrivit cărora datele comunicate ar fi incorecte, acestea nu au fost primite, atâta timp cât nu au fost dovedite, reclamanta limitându-se la a afirma, cu caracter de maximă generalitate, că există diferențe însemnate între datele privind valoarea medicamentelor suportate din fond și din buget rezultate din evidențele interne ale societății și cele disponibile la nivel public, pe de o parte, și valorile indicate de pârâtă, pe de altă parte.

Au fost reținute ca fiind întemeiate criticile referitoare la faptul că, prin notificările contestate, s-au comunicat date privind valoarea vânzărilor individuale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S. inclusiv cu privire la medicamente care nu sunt suportate din fond sau din buget. Este vorba despre medicamentele V. 25mg (cod CIM x, cod x), P. 10mg/ 10mg, P. 10 mg/ 5 mg, P. 5 mg/ 10 mg și P. 5mg/ 5mg (coduri CIM x, z, y, v, cod x), care nu se regăsesc în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, și cu privire la care pârâta nu a furnizat nicio justificare a includerii lor în notificările transmise reclamantei, nici prin întâmpinarea formulată în cauză, și nici prin răspunsul la contestația administrativă, în cuprinsul căruia a menționat doar că aspectele semnalate au fost transmise caselor județene de asigurări de sănătate, în vederea reverificării listei de produse. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.N.A.S. și SC S. SRL. I. În recursul declarat de C.N.A.S. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de anulare a notificărilor electronice din 5 mai 2012 și 23 mai 2012, cât și a Notificării C.N.A.S.

din 30 august 2012 privind declararea și plata contribuției trimestriale aferente trimestrului I/2012. S-a arătat că instanța de fond, în cuprinsul motivării, a reținut în mod greșit argumentele invocate de reclamantă. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință (Vitr), nefiind suficientă comunicarea elementelor ce stau la baza indicelui mai sus menționat, recurenta a arătat că a comunicat toate elementele care stau la baza Vitr, respectiv valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.V.A.S.S. și din bugetul M.S. pentru anul 2011 și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011 pentru medicamentele depuse la CNAS în baza prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. S-a precizat că O.U.G. nr. 77/2011 stabilește în mod expres atribuțiile în sarcina tuturor subiecților de drept, respectiv C.N.A.S., C.A.S., furnizorii de servicii medicale și subiecții plătitori ai contribuției trimestriale, iar C.N.A.S. și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de acest act normativ, iar în sarcina C.N.A.S. nu poate fi reținută obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției trimestriale, ci în sarcina persoanelor care au obligația plății ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la determinarea valorii vânzărilor de către recurentă, cu luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugată, aceasta a învederat că s-au întemeiat pe Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. S-a considerat de către recurentă că efectele juridice ale Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 se produc de la data publicării în M. Of. al României și numai pentru viitor, potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, ca o expresie a principiului constituțional al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite. Notificările au fost trimise de C.N.A.S. la 5 mai 2012, respectiv 23 mai 2012, când erau în vigoare dispozițiile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, iar C.N.A.S.

era obligată să aplice aceste prevederi. Referitor la aspectele reținute de instanța de judecată privind medicamentele precizate în acțiunea introductivă de instanță cu privire la care reclamanta susține că nu sunt raportate din bugetul F.N.U.A.S.S. și al M.S., respectiv medicamentele cu următoarele coduri: x; z; y; v; w, s-a arătat că acestea au fost menționate și evidențiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează contribuția trimestrială. Astfel, în declarația referitoare la lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială depusă de către intimata-reclamantă la C.N.A.S. și înregistrată din 28 octombrie 2011, aceasta a inclus medicamentele în consumul total trimestrial, regăsindu-se la poziția 26, 19, 18, 17 și 16. S-a subliniat că aceleași medicamente au fost raportate de către furnizorii de servicii medicale ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S.

și din bugetul M.S., fiind întocmite documente de decontare depuse la casele de asigurări de sănătate. Mai mult, s-a arătat că aceste coduri de identificare a medicamentelor nu se limitează doar la lista de medicamente din tratamentul ambulatoriu elaborată pe baza listei cu denumiri comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, contribuția trimestrială fiind datorată pentru toate medicamentele care se suportă din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S., inclusiv pentru medicamentele utilizate în spital, respectiv în centrele de dializă.

II. În recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și în parte din considerente referitoare la aspecte ce țin de includerea de către C.N.A.S. a adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciștilor în valoarea vânzărilor pentru calcularea contribuției claw-back privind încălcarea principiului predictibilității fiscale și privind nulitatea notificărilor pentru lipsa semnăturii electronice. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. s-a apreciat că, în mod greșit, a fost admisă această excepție pentru că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a O.U.G.

nr. 77/2011 și a Legii nr. 554/2004. S-a subliniat faptul că plătitorii contribuției au obligația să se înregistreze fiscal la A.N.A.F., iar A.N.A.F. administrează contribuția trimestrială, ceea ce dovedește că intenția legiuitorului a fost să se implice activ A.N.A.F. în toate aspectele legate de contribuția claw-back. Mai mult, prin O.G. nr. 17/2012 a extins prerogativele în ceea ce privește administrarea creanțelor provenind din contribuția claw-back, astfel că A.N.A.F. este autoritatea administrativă competentă care administrează contribuția datorată de SC S. SA pentru trimestrul I/2012 având atribuții specifice în legătură cu administrarea și colectarea contribuției și astfel se justifică implicarea A.N.A.F.

în litigiile având ca obiect plata contribuției claw-back, iar calitatea C.N.A.S. de emitent al notificărilor nu exclude calitatea procesuală pasivă a A.N.A.F. în calitate de raportor în dosarele având ca obiect anularea notificărilor emise în legătură cu contribuția. Au fost invocate dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 care se referă la posibilitatea introducerii într-un litigiu de contencios administrativ a altor entități decât emitentul actelor administrativ atacate, în cauză A.N.A.F. având atribuții specifice prevăzute de lege în legătură cu contribuția datorată pentru trimestrul I/2012 și este justificată solicitarea de a introduce în cauză această autoritate. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.

Referitor la considerentele reținute de către instanța de fond au fost criticate următoarele aspecte: - includerea adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciștilor la determinarea contribuției claw-back. Sub acest aspect recurenta a arătat că O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede expres faptul că adaosurile terților distribuitori angro și/ sau ale farmaciștilor ar trebui luate în considerare la determinarea valorii vânzărilor de medicamente pentru calcularea contribuției. Instanța de contencios administrativ, susține recurenta, a fost investită cu verificarea convergenței actelor administrative contestate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011 și se putea constata nelegalitatea datelor comunicate de către C.N.A.S.

în cuprinsul notificărilor. A fost invocată jurisprudența C.E.D.O. unde s-a arătat că, în cazurile unde legislația națională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi și obligații ale contribuabililor, autoritățile trebuie să facă aplicarea principiului in dubio contra fiscului. - încălcarea principiului predictibilității fiscale Recurenta a susținut că prima instanță, în mod greșit, a considerat că acest principiu excede competenței instanței de contencios administrativ și că analiza acesteia poate constitui numai obiect al controlului de constituționalitate. Principiul predictibilității fiscale, al certitudinii sarcinii fiscale și predictibilității normei legale își au izvorul în Protocolul I al C.E.D.O., iar el a fost transpus în art. 3 C. fisc., iar actele emise cu încălcarea acestuia pot fi verificate sub aspectul legalității.

- lipsa semnăturii electronice a Notificărilor comunicate de C.N.A.S. către SC S. SA la 5 și 23 mai 2012 Au fost invocate de către recurentă dispozițiile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și cele ale art. 3 1 și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 și că, pe cale de consecință, comunicările C.N.A.S. din 5 mai și 23 mai 2012 efectuate în formă electronică se califică sub forma de înscrisuri electronice și nu simple operațiuni tehnico-materiale, susțineri care sunt contradictorii cu cele reținute de instanța de fond care le-a apreciat ca fiind acte administrative și le-a anulat. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței recurate și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de A.N.A.F., respectiv în partea de considerente prin care instanța a respins parte din argumentele invocate de recurentă în susținerea nulității actelor administrative contestate.

Intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulate împotriva A.N.A.F. ca nefondat. Intimata-reclamantă SC S. SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de C.N.A.S. și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: I. În ceea ce privește recursul declarat de C.N.A.S. Criticile din recurs vizează trei aspecte pentru care instanța de fond a dispus anularea notificărilor emise la 5 și 23 mai 2012 cu privire la contribuția claw-back pe trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC S. SRL.

Instanța a reținut că C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință Fiind în discuție contribuția datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul I/2012, aceasta se determină prin utilizarea următoarelor valori: - VIT - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (F.N.U.A.S.S.) și din bugetul M.S.; - Vitr - valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuția claw-back pe trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC S. SRL. Instanța a reținut că C.N.A.S.

nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință. Pentru că în litigiul de față se analizează contribuția datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul I/2012, aceasta se determina prin utilizarea următoarelor valori: - VIT - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (F.N.U.A.S.S.) și din bugetul M.S.; - VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S.; - VTtr - valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din F.N.U.A.S.S.

și din bugetul M.S. Recurenta susține că a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. pentru anul 2011 și valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pentru anul 2011, dar conform prevederilor legale (art. 3 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 77/2011) C.N.A.S. are obligația de a stabili, pe lângă valorile comunicate reclamantei și valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor. Cum această obligație nu a fost respectată de către recurentă, în mod corect, au fost anulate actele contestate deoarece pentru a putea respecta prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 77/2011, care instituie obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției pentru persoanele obligate la plata acesteia, C.N.A.S. are obligația de a furniza informațiile necesare către persoanele plătitoare de contribuții trimestriale, informații care sunt colectate potrivit art. 5 alin. (4)-(6). Nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora și-ar fi îndeplinit obligația legală prin trimiterea elementelor care ajută la determinarea volumului vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor (Vitr) deoarece legea obligă nu la comunicarea elementelor pe baza cărora se determină Vitr, ci chiar comunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință pentru fiecare plătitor, obligație care nu a fost respectată de recurentă, astfel că această critică din motivele de recurs este nefondată.

Instanța a reținut determinarea valorii vânzărilor de către recurentă cu luarea în considerare a T.V.A. Recurenta C.N.A.S. a criticat soluția instanței de fond pentru că a considerat notificările ca nelegale, întrucât s-a întemeiat pe Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, dar aceste critici sunt nefondate. Într-adevăr, prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile legale ce conțin sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” iar notificarea pentru trimestrul IV/2011 în care este inclus și T.V.A. - ul nu poate fi menținută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că deși textul legal în baza căruia a fost emisă notificarea a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea și includerea T.V.A. S-ar nesocoti în același timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care prevăd că d eciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României și că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, dar și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Pornind de la aceste dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea notificărilor pentru trimestrul I/2012 pentru că acestea conțin și TVA. În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca neconstituționale sunt incidente. Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, în acest sens fiind Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale. Referitor la aspectele privind medicamentele precizate în acțiune și pentru care se susține că nu sunt suportate din bugetul F.F.N.U.A.S.S. și al M.S., criticile recurentei sunt și ele nefondate. Recurenta a invocat faptul că a fost calculată contribuția și pentru aceste medicamente pentru că chiar reclamanta ar fi inclus aceste medicamente în lista celor pentru care susține că datorează contribuția trimestrială, dar aceste susțineri nu au fost dovedite de către recurentă.

Chiar și dacă ar fi depuse aceste documente, recurenta nu a răspuns apărării invocate de reclamantă potrivit căreia aceste medicamente nu se află și nu s-au aflat niciodată pe lista medicamentelor compensate cuprinsă în H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în tratament ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare și este posibil să fie vorba de o eroare ce poate fi îndreptată ulterior. De altfel, în adresa prin care s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă, recurenta a arătat, în privința acestor aspecte, că acestea au fost trimise la casele județene de sănătate în vederea reverificării lor.

Deși recurenta a arătat, în motivele de recurs, că medicamentele invocate au fost raportate de furnizorii de servicii medicale ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S. și din bugetul M.S. și că dovada acestor susțineri o face cu documentele justificative, la dosar nu s-au depus dovezile arătate, astfel că aceste susțineri nu pot fi reținute. Bineînțeles că, în condițiile în care notificările au fost anulate pentru anumite motive, dar vor fi emise, potrivit legii, din nou notificări pentru aceeași perioadă și cu privire la această problemă recurenta va deține date suplimentare, în baza datelor comunicate de casele de asigurări de sănătate, vor putea fi indicate în noile notificări ce vor fi emise.

II. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, aceasta a vizat, pe de o parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., iar, pe de altă parte, modificarea considerentelor sentinței recurate. În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. se constată că sunt nefondate criticile recurentei. Conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. În consecință, subrogarea A.N.A.F. intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competența aparținea C.N.A.S.

Noțiunea de administrare a creanței avută în vedere de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back și comunicarea acesteia către debitor, ca atribuții exclusive ale C.N.A.S. în perioada trimestrului III al anului 2011, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză. Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de C.N.A.S. și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora. De aceea, nu se impune nici aplicarea prevederilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, așa cum susține recurenta SC S. SRL pentru că actele contestate nu sunt emise în legătură cu administrarea creanțelor, respectiv a contribuției trimestriale, ci în legătură cu stabilirea acesteia, iar în legătură cu aceasta A.N.A.F.

nu are nicio atribuție. În legătură cu criticile aduse hotărârii instanței de fond numai în privința considerentelor, se constată că acestea sunt nefondate. a) Referitor la considerentele din sentință cu privire la includerea adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciștilor la determinarea contribuției claw-back, susținerile recurentei nu pot fi reținute. Așa cum prevede art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, anterior modificărilor, valoarea vânzărilor de medicamente reprezintă valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul M.S., care include și taxa pe valoarea adăugată. Prin urmare, textul de lege se referă la c/valoarea integrală a medicamentelor ce a fost decontată din Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate și din bugetul M.S., iar în aceasta sunt incluse și adaosurile distribuitorilor angro și farmaciștilor.

Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost declarate neconstituționale numai în ceea ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”, astfel că celelalte prevederi ale articolului au fost considerate constituționale. Cum art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă tocmai la modul de calcul al taxei de claw-back, instanța de contencios administrativ nu poate dispune anularea unei prevederi dintr-o ordonanță de urgență, ci acestea pot fi declarate numai constituționale sau nu, pe calea excepției de neconstituționalitate, de către Curtea Constituțională. În aceste condiții, nici actele administrative contestate și care au ca temei și prevederile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011, nu pot fi anulate dacă au fost emise cu respectarea întocmai a acestor prevederi legale. Nici prin interpretarea prevederilor art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 nu s-ar putea dispune anularea actelor administrative emise în baza lor deoarece textul este clar și precis și nu se poate considera că la stabilirea taxei de claw-back legiuitorul ar fi exclus din valoarea medicamentelor, adaosurilor distribuitorilor angro și farmaciștilor pentru că nu există o prevedere expresă în acest sens. b) Referitor la considerentele din sentința atacată cu privire la încălcarea principiului predictibilității fiscale. Principiul predictibilității fiscale este principiul care se referă la certitudinea impunerii și presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite.

Nu se poate reține că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ care să fi fost emis cu nerespectarea principiului predictibilității fiscale deoarece prin acest act normativ au fost stabilite obligațiile de plată, termenele în care se poate face plata acestora, modul de calcul al taxei claw-back. c) Referitor la considerentele din sentință cu privire la lipsa semnăturii electronice. O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligația C.N.A.S. de a comunica, în format electronic, notificarea în baza căreia se determină contribuția claw-back. Conform art. 7 din Legea nr. 455/2011 privind semnătura electronică: „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă rezultă ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

Însă, din interpretarea prevederilor legale rezultă că semnătura electronică ar fi necesară numai dacă legea prevede condiția înscrisului în formă electronică ca o condiție de probă sau de validitate, condiții ce nu sunt cerute în cazul notificărilor emise de C.N.A.S. pentru taxa de claw-back. De altfel, așa cum și instanța de fond a arătat, în cauză,nu a fost contestată autenticitatea înscrisurilor comunicate în format electronic. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL și pârâta C.N.A.S. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC S. SRL și de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 898 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015.