ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6326/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 22 noiembrie 2012, reclamanta SC S.T.S. SRL

a chemat în judecată pârâta A.N.A.F., solicitând suspendarea executării

Deciziei de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.

Prin sentința nr. 7122

din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta A.N.A.F. și a respins cererea de suspendare formulată

reclamantă, reținând, în esență, că existența calității procesuale pasive

presupune identitate între persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul

juridic obligațional dedus judecății, iar, în materia contenciosului

administrativ, autoritatea emitentă a actului atacat deține calitatea de

subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligațional. În cauză, reclamanta solicită

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012, act

administrativ emis de A.F.P.S. București – A.I.F., iar nu de pârâta A.N.A.F.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta SC S.T.S. SRL,

susținând că prima instanță în mod nelegal a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.A.F., invocând art. 32 C. proc. fisc. și pct. 32.1 din Normele

metodologice de aplicare, prevederile O.G. nr. 92/2003 și ale art. 4 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) pct. 34, 35 și 37 și art. 5 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr.

109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., susținând, în esență, că

A.N.A.F. are competența de a exercita controlul în materie fiscală.

Analizând cauza, prin

prisma criticilor din recurs și în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a învestit

instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei

de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012 emisă de A.F.P.S. – A.I.F.

Prevederile legale

invocate de recurenta-reclamantă sunt următoarele:

- art. 32 C. proc.

fisc.:

„Art.

32. - Competența generală

(1)

Organele fiscale au

competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea

controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie

fiscală.

(2)

În cazul impozitului

pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili

altă competență specială de administrare.

(3)

Impozitele, taxele

și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de

către organele vamale.

(4)

Asistența și

îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor

legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri

bugetare administrate de A.N.A.F. se realizează de către aceasta și de

unitățile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al

președintelui A.N.A.F.

”

- art. 4 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) pct. 34, 35 și 37 și art. 5 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr.

109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. (în vigoare la data

emiterii actului contestat și la data introducerii acțiunii), conform cărora:

„Art.

4. – (1) A.N.A.F. are următoarele obiective generale:

a)

realizarea veniturilor bugetului general consolidat din impozite, taxe,

contribuții sociale și din orice alte sume datorate bugetului de stat, prin

îmbunătățirea continuă a nivelului conformării voluntare a contribuabililor;

(2)

În realizarea obiectivelor generale

prevăzute la alin. (1), A.N.A.F. are, în principal, următoarele atribuții:

34.

exercită exclusiv, nemijlocit și

neîngrădit inspecția fiscală, în condițiile stabilite prin O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

35.

exercită controlul

operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror

acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal, care au ca efect

evaziunea fiscală;

37.

reprezintă statul în

fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și

obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției,

direct sau prin D.G.F.P.J.M. București, G.F. și unitățile sale teritoriale

și/sau A.N.V. și unitățile sale subordonate, în baza mandatelor transmise;

renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile

juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al

președintelui A.N.A.F.;

Art.

5.

-

(1)

În îndeplinirea

atribuțiilor sale, A.N.A.F. este autorizată:

c)

să stabilească în

sarcina operatorilor economici, ca urmare a controlului, măsuri de conformare

pentru respectarea legii;

d)

să aplice sancțiuni

potrivit prevederilor legale;

”

Este adevărat că

prevederile invocate de recurenta-reclamantă reglementează competența generală

a A.N.A.F. în materia inspecției fiscale.

Însă, competența

generală aparținând A.N.A.F. conform prevederilor citate anterior se

realizează, la nivel teritorial, prin intermediul instituțiilor subordonate,

cum este, în speță, A.F.P.S., autoritate publică emitentă a actului

administrativ contestat în prezenta cauză.

În materia contenciosului

administrativ și fiscal, în mod constant s-a reținut că

este relevantă

capacitatea administrativă a instituției publice, în sensul de a emite acte

administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes

public.

În consecință,

întrucât A.N.A.F.nu are, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004,

calitatea de autoritate publică emitentă a actului contestat, Înalta Curte

reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind neîntemeiate

criticile recurentei.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.T.S. SRL (în prezent SC I.S. SRL) împotriva Sentinței civile nr.

7122 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2013.