ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2015, sub nr. x/2/2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (ANAF), anularea Deciziei de suspendare nr. 1334163 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâtă.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2560 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL și a dispus anularea Deciziei de suspendare nr. 1334163 din 19 noiembrie 2014, emisă de pârâta ANAF.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Prin hotărârea atacată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis cererea de chemare în judecată, obligând instituția recurentă să soluționeze contestația reclamantei.

În considerentele hotărârii instanța de fond apreciază că pârâta ar fi invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care o respinge pe considerentul că actul atacat este emis de către ANAF.

După cum se poate observa din lecturarea întâmpinării depusă la dosar, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este un serviciu funcțional în cadrul structurii centrale și că structura centrală urmează să stea în judecată pentru DGAMC.

Instanța de fond, interpretând în mod greșit legea a calificat ca și excepție precizarea și a respins-o ca atare.

Critica hotărârea sub acest aspect întrucât aceasta conține dispoziții asupra cărora instanța nu a fost chemată să se pronunțe.

Pe de altă parte, aprecierile instanței de fond sunt eronate atunci când considera că "motivul de suspendare invocat de pârâtă nu poate fi justificat prin prisma textului de lege invocat ..."

Organul de soluționare a contestației administrative a constatat că a fost încheiată procedura amiabilă nr. 417434 din 23 septembrie 2011 între Autoritatea Fiscală din Israel și Ministerul Finanțelor Publice, din care rezultă că societatea din Israel beneficiază de suma reprezentând impozitul pe venituri persoane nerezidente achitat de reclamantă, din care urmează a fi reținut impozitul pe profit aplicabil sediului permanent al societății israeliene.

În vederea soluționării plângerii prealabile, DGAMC a solicitat Direcției Generale de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului procedura de restituire a acestui impozit.

Această structură din cadrul ANAF a înaintat întreaga documentație Direcției Generale Coordonare Inspecție Fiscală, direcție care urmează să emită un punct de vedere cu privire la cauza supusă soluționării.

Despre toate aceste demersuri, care încă nu s-au finalizat, a fost informată și intimata-reclamantă, astfel încât nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa contestația administrativă.

Întrucât, până la momentul soluționării contestației administrative și nici până în prezent nu a fost cuantificată valoarea impozitului pe profit aferentă sediului permanent, în baza unui titlu de creanță, pentru a se putea diminua valoarea impozitului pe veniturile persoanei nerezidente solicitate la restituire, nu se poate pune în aplicare procedura amiabilă și drept urmare nu se poate restitui diferența de sumă.

În aceste condiții, procedura de suspendare a soluționării contestației administrative este singura rezolvare a cauzei intimatei, restituirea diferențelor de sume solicitate neputând avea loc decât după cuantificarea valorii impozitului pe profit aferent sediului permanent, în baza unui titlu de creanță urmarea diminuării valorii impozitului pe venituri ale persoanei nerezidente.

De asemenea, sensul sintagmei "obiectul unei alte judecăți" trebuie reținut în sens larg, respectiv ca fiind o altă situație de care depinde soluționarea contestației.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea Sentinței civile nr. 2560 din 13 octombrie 2015 ca fiind legală și temeinică.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în raport de considerentele primei instanțe, criticile din recurs sunt generale, nefiind aduse argumente pertinente față de motivele de nelegalitate reținute în concret de către Curtea de Apel.

2.2.1. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive avută în vedere de către instanța de fond, motivul de casare susținut de către recurentă este justificat prin aceea că instanța s-a pronunțat pe o excepție neinvocată prin întâmpinare.

Raportat la modalitatea redactării întâmpinării în privința cadrului procesual pasiv, susținându-se că Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este un serviciu funcțional în cadrul structurii centrale și ca structură centrală urmează să stea în judecată pentru DGAMC, instanța a calificat susținerile ANAF ca o excepție, fără însă ca prin aceasta să fie afectată legalitatea soluției pe fondul cauzei.

În acord cu apărările formulate în cauză de către intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că această analiză făcută de prima instanță nu reprezintă o încălcare a unei prevederi de drept material, nu are nici o relevanță/efect juridic prin prisma obiectului cauzei și soluției pronunțate, nu vatămă interesul nici uneia dintre părți, deci nu poate reprezenta un motiv de casare bazat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.2.2. Asupra fondului cauzei:

La data de 19 noiembrie 2014 a fost emisă de către ANAF Decizia nr. 1334163/2014, prin care s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare a plângerii prealabile formulate de reclamantă și înregistrată la Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. 975401 din 4 aprilie 2012, în conformitate cu prevederile art. 214 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia "soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți".

Prima instanță a reținut că plângerea prealabilă ce face obiectul deciziei de mai sus, are ca obiect revocarea adresei nr. 1048989 din 9 martie 2012 și plata sumei de 525.434,41 USD, reprezentând impozit pe veniturile obținute de B. în România, reținut la sursă în mod greșit, așa cum rezultă din adresa Ministerului Finanțelor Publice din România, Direcția Legislație Impozite Directe nr. 417434 din 23 septembrie 2011.

Pe parcursul derulării procedurilor administrative, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1004/2013 de către Curtea de Apel București, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 3743 din 10 octombrie 2014 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia ANAF - D.G.A.M.C. este obligată să soluționeze cererea reclamantei formulată în cadrul Procedurii plângerii prealabile din data de 3 aprilie 2012.

Ulterior acestei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă, a fost emisă Decizia nr. 1334163/2014, prin care s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare a plângerii prealabile formulate de reclamantă, în temeiul disp. art. 214 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003.

S-a apreciat de către instanța fondului că justificarea pârâtei în sensul că soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, nu poate fi primită.

Astfel, soluționarea plângerii a fost suspendată pentru motivul că "până la data prezentei nu este cuantificată valoarea impozitului pe profit aferentă sediului permanent, în baza unui titlu de creanță, pentru a se putea diminua valoarea impozitului pe venituri persoanei nerezidente SC B. la restituire, nu se poate pune în aplicare procedura amiabilă și drept urmare nu se poate restitui diferența de sumă."

Motivul de suspendare invocat de pârâtă nu poate fi justificat prin prisma textului de lege invocat, având în vedere că respectiva cuantificare a impozitului pe profit aferentă sediului permanent, nu face obiectul unei alte judecăți pentru a fi incidente condițiile legale invocate.

Pe de altă parte, prin suspendarea soluționării plângerii prealabile, în condițiile arătate, pârâta derogă de la obligativitatea respectării hotărârii judecătorești menționate mai sus, prin care i s-a impus să soluționeze solicitarea reclamantei.

Așadar, suspendarea soluționării încalcă forța juridică obligatorie a hotărârii judecătorești pronunțate de instanță, cu atât mai mult cu cât în considerentele acesteia s-a reținut că nu este justificat refuzul pârâtei de soluționare a cererii de restituire formulată de reclamanta din prezenta cauză.

Raportat la toate aceste motive, prima instanță a reținut că decizia de suspendare a soluționării plângerii reclamantei este nelegală.

Înalta Curte validează aceste considerente, reținând, la rândul ei, că motivările intimatei că ar fi solicitat diverselor instituții ale statului o serie de răspunsuri și acestea întârzie cu răspunsul nu reprezintă un argument legal în emiterea unei decizii de suspendare care să contravină unei hotărâri judecătorești irevocabile de obligare la soluționarea contestației.

Nu există așadar un motiv legal, pentru a fi refuzată soluționarea cererii privind plângerea prealabilă formulată, având în vedere că în anul 2012, ÎCCJ a stabilit că ANAF este obligată să soluționeze plângerea intimatei.

De asemenea, suspendarea restituirii sumelor reținute de către reclamanta-intimată nu poate fi motivată de nefinalizarea procedurii de colectare a impozitului datorat de către nerezident, procedura care nu implică în niciun fel partea plătitoare de venituri către nerezident.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 2560 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal ca, nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM