ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. București a chemat în judecată pe pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ București- DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 199/12.08.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a decis suspendarea soluționării contestației administrative formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/11.02.2016 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și obligarea pârâtelor să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de reclamantă. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1390 din 13 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, cererea introdusă de reclamanta A. S.A. București, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs principal, în termen, reclamanta A. S.A. București, cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București- recurs incident.

Apărările formulate în cauză Recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la recursul principal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în parte a sentinței civile recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată. Recurenta-reclamantă A. S.A. București a depus întâmpinare față de recursul incident formulat de către A.N.A.F., solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală, în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 16 noiembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, la data de 7 februarie 2020, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului promovat de recurenta- reclamantă A. S.A. București, invocată de recurenta- reclamantă, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. În cauza de față, lipsa de interes judiciar a fost invocată în raport de faptul că, la data de 15 aprilie 2019, contestația administrativă formulată de recurenta- reclamantă A. S.A. București împotriva Deciziei de impunere, a fost soluționată. (prin Decizia nr. 149/15.04.2019, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor). Or, în raport de obiectul acțiunii formulate de reclamantă, acțiune prin care s-a solicitat numai anularea Deciziei de suspendare a soluționării contestației administrative formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat atare acțiune, nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele, tocmai, prin soluționarea de către organul fiscal a contestației administrative. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că, ulterior promovării căii de atac, contestația administrativă a cărei soluționare fusese suspendată, și-a primit o rezolvare. Prin urmare, interesul de a acționa al recurentei- reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune admiterea excepției lipsei de interes a recurentei- reclamante A. S.A. București în susținerea recursului promovat și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, recursul declarat de aceasta urmează a fi respins, ca rămas fără interes. Examinând excepția lipsei de interes în promovarea recursului incident, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1390 din 13 aprilie 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a exercitat calea de atac, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. și s-a respins cererea, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. Or, atâta timp cât s-a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deci, este partea care a câștigat procesul, acțiunea formulată împotriva ei fiind respinsă ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are interesul de a critica o atare soluție, nu rezultă interesul legitim, folosul practic urmărit prin exercitarea căii de atac. Așadar, Înalta Curte constată că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu justifică un interes născut și actual în exercitarea recursului incident. Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească așadar un profit, deci, trebuie să se sprijine pe un interes, căci neexistând interes nu poate exista acțiune. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes invocată din oficiu este întemeiată, astfel că, în temeiul art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., va respinge recursul incident declarat de recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 33 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal, ca rămas fără interes, și recursul incident, ca lipsit de interes.