ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2018

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6 februarie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2258 din 05 septembrie 2010, în sensul revocării parțiale a mențiunilor de la pct. 1 alin. (3) prin care au fost modificate prevederile art. 3 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 819 din 29 mai 2008;

- anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009, în sensul revocării în parte a acestuia, respectiv a mențiunilor din Anexa nr. 2 privind declararea ca inactivi a contribuabililor B. SRL (poziția nr. 68466) și C. SRL (poziția nr. 69585).

Prin Sentința civilă nr. 1930 din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect "anulare act administrativ" pentru lipsa calității procesuale pasive în privința primului capăt de cerere, și ca inadmisibilă în privința celui de-al doilea capăt de cerere.

Împotriva Sentinței civile nr. 1930 din 18 iunie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SRL, susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost invocate, în esență, următoarele aspecte de nelegalitate:

3.1 În ceea ce privește primul capăt de cerere având ca obiect revocarea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2258 din 05 septembrie 2010, reclamanta are calitatea de persoană vătămată, față de prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni în contencios administrativ este dat de împrejurarea că, urmare a declarării ca inactivi a contribuabililor B. SRL și C. SRL, i-a fost refuzată recunoașterea deducerii la calculul profitului impozabil și la calculul TVA a unor importate sume de bani, având drept efect stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a sumei de 1.500.000 lei.

Chiar dacă Ordinul nr. 2258/2010 a intrat în vigoare la o dată ulterioară Ordinului nr. 1167/2009 (prin care au fost declarate inactive societățile - parteneri comerciali ai reclamantei), interesul reclamantei legat de anularea parțială a acestui ordin este dat și de următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 2258/2010 se modifică modalitatea de publicitate și, implicit, modalitatea de intrare în vigoare a listei contribuabililor declarați inactivi.

Astfel, prin Ordinul nr. 819/2008 se impunea publicarea în Monitorul Oficial a ordinului pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi, iar prin Ordinul nr. 2258/2010, lista contribuabililor inactivi se afișează la sediul ANAF, intrarea în vigoare nemaifiind condiționată de publicarea în Monitorul Oficial.

Inspecția fiscală la care a fost supusă recurenta a vizat perioada 2009 - 2012, iar Ordinul nr. 2258/2010 a avut incidență în această perioadă.

Mai mult decât atât, instanța nu a pus în discuție această lipsă de interes decât din perspectiva ridicată de către intimată prin întâmpinare, respectiv se aprecia că nu este una dintre societățile vizate de ordinele a căror anulare o solicită.

3.2 În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind revocarea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009, în mod greșit prima instanță a apreciat că acest ordin are caracterul unui act administrativ individual, fără a pune în discuția părților această calificare a actului.

În opinia recurentei, acest ordin este un act administrativ normativ, pentru că este de interes public, cu atât mai mult cu cât subiecții sunt bine definiți; contribuabilii care nu vor mai fi înregistrați în scopuri de TVA sunt o sferă de contribuabili care, până la apariția anexei, percepeau TVA. Or, este în interesul fiecărui distribuitor - retailer - consumator de a cunoaște dacă creditorul care emite factura are sau nu dreptul/obligația legală de a percepe TVA. Cunoașterea celor care pot percepe TVA depinde de această listă a contribuabililor declarați inactivi, ce trebuia publicată în Monitorul Oficial.

În aceste condiții, dat fiind caracterul normativ al actului contestat, nu se impunea citarea în cauză a celor două societăți, C. și B., iar prima instanță trebuia să procedeze la soluționarea pe fond a acestei cauze.

În plus, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., ci prevederile alin. (1) din același articol. Astfel, având în vedere materia contenciosului administrativ, dacă aprecia că se impune ca cele două societăți să fie parte în proces, avea obligația de a dispune din oficiu introducerea acestora în cauză.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre soluționare primei instanțe.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:

4.1 În mod corect prima instanță a reținut faptul că recurenta-reclamantă nu justifică legitimare procesuală activă în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată.

Prin Ordinele ANAF nr. 2258 din 05 septembrie 2010, nr. 819 din 29 mai 2008 și nr. 1167 din 29 mai 2009 au fost declarate inactive SC B. SRL și SC C. SRL, acestea fiind singurele societăți care ar fi avut calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Față de faptul că nu există identitate între persoana reclamantei și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active.

4.2 În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect revocarea parțială a Ordinului ANAF nr. 1167/2009, prima instanță în mod corect a reținut inadmisibilitatea acestuia, raportat la faptul că acest ordin, prin pozițiile nr. 69585 și, respectiv nr. 68466 vizează două societăți terțe de prezentul litigiu.

În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

(i) Referitor la excepția lipsei calității procesuale active

Invocarea acestei excepții de către intimata-pârâtă a vizat primul capăt de cerere având ca obiect anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2258 din 05 septembrie 2010 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.

Pentru a dispune admiterea acestei excepții, prima instanță a avut în vedere faptul că, într-o acțiune în anularea unui act administrativ cu caracter normativ, legitimarea procesuală activă este dată de calitatea de persoană interesată, care justifică un interes în anularea actului administrativ.

Observând că interesul invocat de reclamantă are în vedere obținerea anulării mențiunilor din anexa nr. 2 la celălalt ordin contestat, respectiv Ordinul Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009, cu privire la cei doi contribuabili inactivi, și că reclamanta nu a fost în măsură să precizeze incidența Ordinului nr. 2258/2010 asupra unui ordin adoptat anterior, prima instanță a apreciat că o eventuală statuare a nelegalității ordinului ce face obiectul primului capăt de cerere nu ar avea nicio înrâurire asupra celui de-al doilea capăt de cerere și, cu atât mai puțin, asupra dosarului în care reclamanta contestă actele de impunere.

Criticile formulate de recurentă în privința soluției date excepției lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, aceste dispoziții legale conferă calitate procesuală activă în promovarea unei acțiuni în contencios administrativ oricărei persoane ale cărei drepturi ori interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Calitatea procesuală activă este indisolubil legată de interesul legitim vătămat, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că reclamanta nu a justificat interesul și, implicit, calitatea procesuală activă în a solicita anularea actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de Ordinul Președintelui ANAF nr. 2258 din 05 septembrie 2010, atât timp cât împrejurările invocate au în vedere obținerea anulării parțiale a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009, în ceea ce privește declararea ca inactivi a doi contribuabili.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu s-a precizat ce relevanță ar avea modificarea Procedurii de declarare a contribuabililor inactivi intrată în vigoare în anul 2010 asupra Ordinului pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi intrat în vigoare anterior, în anul 2009.

Faptul că Ordinul nr. 2258/2010 a avut incidență în perioada supusă inspecției fiscale (2009 - 2012) nu este de natură să conducă la o altă concluzie, astfel că în mod legal prima instanță a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active invocată de intimata-pârâtă.

Această excepție a fost pusă în discuția părților în ședința publică din data de 18 iunie 2014, iar reclamanta a avut posibilitatea să-și prezinte poziția procesuală atât la acest termen de judecată, cât și anterior, prin răspunsul la întâmpinare. Prin urmare, au fost respectate de către prima instanță principiile contradictorialității și dreptului la apărare, astfel că hotărârea recurată se impune a fi menținută și sub acest aspect.

(ii) Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167/2009

Prin acest ordin a fost aprobată Lista contribuabililor declarați inactivi prevăzută în Anexa care face parte integrantă din ordin, iar la pozițiile nr. 69585 și 68466 au fost identificați contribuabilii în privința cărora reclamanta a solicitat anularea parțială a ordinului, respectiv B. SRL și C. SRL.

Ținând seama de conținutul actului administrativ și de efectele juridice pe care le produce, în mod legal prima instanță a calificat ordinul contestat ca fiind un act administrativ cu caracter individual, și nu normativ.

În condițiile în care reclamanta nu a înțeles să solicite introducerea în cauză și a celor două societăți comerciale vizate de ordinul contestat, deși prima instanță a pus în discuția părților această împrejurare în ședința publică din data de 18 iunie 2014, în mod corect au fost interpretate și aplicate prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., astfel că sunt neîntemeiate și criticile ce vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență prin administrator judiciar C.I.I. D. - E. SPRL împotriva Sentinței nr. 1930 din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT