ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

O.C.P.C.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., prin D.G.J.,

Guvernul României prin Cancelaria Primului ministru, A.N.P.A. în calitate de

concedent, spre a-i fi opozabilă hotărârea care se va pronunța, să se constate

nelegalitatea dispozițiilor H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului

public al Jud. Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din Județul

Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, poziția 71, în ceea ce

privește amenajarea piscicola Petrești IV, concesionată de societatea

reclamantă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, potrivit Contractului de concesiune directă din 2006,

este concesionara suprafeței de teren pe care este amplasată amenajarea

piscicolă Petrești IV, în suprafață de 2,81 ha, iar conform Anexei nr. 5, poziția

71, din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului

public local, Consiliul Local al comunei Balotești a inclus în domeniul public

al comunei amenajarea piscicolă Petrești IV, identificată și concesionată

de societate.

Reclamanta a arătat că,

în opinia sa, H.G. nr. 930/2002 este dată cu încălcarea competențelor organului

emitent Guvernul României și cu încălcarea art. 13.lit. b) din Legea nr. 24/2000.

Totodată, a susținut

că terenul în suprafață de 2,81 ha, ocupat de luciul de apă, aferent acestei

amenajări piscicole, este proprietatea statului, fiind deținut în mod exclusiv

în numele statului de către A.N.P.A., fiind pe nedrept inclus în inventarul

domeniului public al com. Balotești, județul Ilfov, prin Hotărârea Consiliului

Local Balotești, fără a se verifica cine este deținătorul de drept al acestor

bunuri și cu ce titlu sunt deținute.

Reclamanta a precizat

cererea, solicitând, în temeiul art. 57-58 C. proc. civ., introducerea în cauză,

în calitate de intervenientă, a pârâtei A.N.P.A.

Prin întâmpinare,

pârâta A.N.P.A. a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

Pârâtul M.A.I. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, excepția tardivității introducerii acțiunii, inadmisibilitatea excepției

de nelegalitate invocată de reclamantă, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat

cerere precizatoare prin care a solicitat citarea Guvernului României prin

Secretariatul General al Guvernului și nu prin Cancelaria Primului ministru,

cum solicitase inițial.

Prin întâmpinare

pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

cererii, ca neîntemeiată.

Prin Încheierea de ședință

din data de 20 septembrie 2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art.

244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6028/3/2011

aflat pe rolul Tribunalului București, cauza fiind repusă pe rol prin

Încheierea de ședință din data de 19 martie 2013, iar prin Încheierea de ședință

din data de 21 mai 2013 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, com.

Balotești - prin primar.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3075 din

15 octombrie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâtul M.D.R.A.P. și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu

cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesual pasivă.

Totodată, a respins

excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivității formulării

cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate

de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință,

a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta și a anulat H.G.

nr. 930/2002 în ceea ce privește poziția 71 din Anexa nr. 5.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesual pasive a pârâtului M.D.R.A.P., prima instanță a reținut

că întrucât actul administrativ contestat este emis de pârâtul Guvernul

României această din urmă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României,

prima instanță a avut în vedere că, în cauză, reclamanta a respectat

prevederile art. 7 Legea nr. 554/2005, formulând contestație administrativă,

prin care a solicitat modificarea în parte a H.G. nr. 930 din 29 august 2002, Anexa

5, poziția 71, înregistrată sub nr. 51081 din 15 octombrie 2010.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul Guvernul

României, prima instanță a reținut că, față de data la care reclamanta a luat

cunoștință de actul atacat (30 noiembrie 2010), dată la care O.C.P.I. Ilfov i-a

comunicat documentația cadastrală din care rezultă intabularea dreptului de

proprietate cu privire la bazinul piscicol Petrești IV de către com. Balotești,

cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea termenelor prevăzute

de art. 11 Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Guvernul României, s-a

avut în vedere că reclamanta, în calitate de concesionar al bunului în cauză,

justifică în mod evident calitatea procesuală activă în prezenta cauză, cât

timp actul contestat aduce modificări regimului juridic al bunului, fiind

afectat dreptul său de concesiune.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, în cauză, inventarul bunurilor ce aparțin comunei

Balotești a fost însușit de către Consiliul Local, prin Hotărârea din 26 august

1999, atestarea domeniului public al com. Balotești făcându-se pe baza acestei

hotărâri.

Prin Decizia civilă nr.

869 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței

civile nr. 3180 din 30 septembrie 2011 și a anulat în parte Hotărârea din 26

august 1999 a Consiliului Local Balotești în ceea ce privește poziția nr. 72,

respectiv bazinul piscicol Petrești IV, reținând că bunul în cauză avea la

momentul emiterii Hotărârii din 26 august 1999 natura unui bun de interes

public național, neputând fi inclus în categoria bunurilor prevăzute de art. 3 alin.

(4) din Legea nr. 213/1998, respectiv în domeniul public al comunelor, al orașelor

și al municipiilor.

Din analiza

prevederilor art. 21 Legea nr. 213/1998, rezultă că emiterea de către Guvern a

hotărârii de atestare apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau de

interes local se face pe baza inventarelor însușite și centralizate de către

Consiliul local.

Prima instanță a reținut

astfel că, în cauză, actul care a stat la baza emiterii H.G. nr. 930/2002,

respectiv Hotărârea Consiliului Balotești din 26 august 1999 a fost parțial

anulată cu privire la includerea amenajării piscicole Petrești IV în domeniul

public al com. Balotești. Prin urmare, rezultă că și H.G. nr. 930/2002 este

nelegală în partea care privește atestarea acestui bun ca făcând parte din

domeniul public al comunei Balotești.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

3075 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs Guvernul

României, considerând-o netemeinică și nelegală .

În motivarea căii de

atac recurentul a susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a

fost respinsă excepția neîndeplinirii prealabile întrucât reclamanta nu a făcut

dovada formulării plângerii prealabile către emitentul actului administrativ a

cărui anulare s-a solicitat, cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004

și art. 60 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009;

- în mod greșit

instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii întrucât,

în raport de data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de

reclamantă, respectiv 16 septembrie 2002 și data formulării acțiunii, respectiv

25 noiembrie 2010, sesizarea instanței s-a făcut cu depășirea termenelor

stabilite imperativ în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 554/2004;

- pe fondul cauzei

soluția este greșită, H.G. nr. 930/2002 fiind temeinică și legală, adoptată

conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 213/1998. De asemenea, actul administrativ atacat nu vatămă

dreptul de proprietate al vreunui alt subiect de drept deoarece, potrivit

dispozițiilor art. 18 - 24 din Legea nr. 213/1998, acesta nu are natură

constitutivă de drepturi de proprietate.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

Guvernul României și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

A susținut, în

esență, că a îndeplinit procedura prealabilă, dovadă în acest sens fiind

înscrisul din 15 octombrie 2010 prin care s-a adresat atât Guvernului României

cât și M.A.P.

Excepția tardivității

acțiunii a fost corect soluționată întrucât anexele H.G. nr. 930/2002 nu au

fost publicate la 16 septembrie 2002, iar documentația în baza căreia s-a

identificat și intabulat activul piscicol de către Primăria Balotești i-au fost

comunicate de O.C.P.I. Ilfov la 30 noiembrie 2010.

Pe fondul cauzei, a

susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate.

La dosarul cauzei, a

formulat întâmpinare M.D.R.A.P. prin care a solicitat respingerea recursului

formulat în ceea ce-l privește, întrucât în cuprinsul căii de atac, recurentul

nu a înțeles să critice aspectele referitoare la lipsa calității sale

procesuale pasive, astfel că soluția instanței de fond în ceea ce privește

admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive este temeinică și

legală.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este

fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă

din înscrisurile de la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat anularea H.G. nr.

930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al

orașelor și comunelor din județul Ilfov, respectiv Anexa 5, poziția 71 din

această hotărâre.

Instanța de fond a

admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.A.

și com. Balotești, prin primar și a anulat H.G. nr. 930/2002 în ceea ce

privește poziția 71 din Anexa nr. 5, respingând acțiunea împotriva M.D.R.A.P.,

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivității formulării acțiunii și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul

Guvernul României, ca neîntemeiate.

Recurentul-pârât

Guvernul României, în motivarea căii de atac a susținut greșita soluționare a

excepției neîndeplinirii procedurii prealabile.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. j) din Legea nr. 554/2004, „plângerea prealabilă este cererea prin

care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare,

după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ,

în sensul revocării sau modificării acestuia”.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

De asemenea, potrivit

art. 60 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009 - Regulamentul privind procedurile, la

nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de

documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a

altor documente: „plângerea prealabilă se adresează Guvernului, se

înregistrează la Secretariatul General al Guvernului și se comunică de îndată

inițiatorului actului atacat”.

Rezultă din aceste

dispoziții legale că reclamanta avea obligația de a se adresa cu plângere

prealabilă Guvernului, care este emitentul actului atacat, înregistrată la Secretariatul

general, înainte de a formula acțiune la instanța de contencios administrativ,

această condiție fiind una de admisibilitate a acțiunii privind anularea H.G. nr.

930/2002.

Excepția lipsei

procedurii prealabile este o excepție de fond care se adaugă celorlalte

condiții de exercițiu a acțiunii, iar din punct de vedere al efectelor pe care

le produce, aceasta este o excepție premptorie, dirimantă, pentru că tinde la

respingerea acțiunii, astfel că se impune analiza cu prioritate a soluției care

vizează această excepție.

Necontestat de intimata-reclamantă

este faptul că înscrisul din 15 octombrie 2010 este singurul înscris în raport

de care aceasta a susținut că a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile.

Analizând înscrisul

menționat se reține că reclamanta s-a adresat ministrului administrației

publice - M.A.P. cu o cerere prin care a solicitat modificarea în parte a H.G. nr.

930/2002, respectiv Anexa 5, poziția 71, care a răspuns reclamantei, dovadă în

acest sens fiind adresa D.G.J. din 12 noiembrie 2010 (filele 17-23 dos.fond).

Nu s-a făcut dovada

în cauză că intimata-reclamantă a adresat o plângere prealabilă emitentului

actului administrativ contestat, respectiv Guvernului României, înainte de a

promova acțiunea în contencios administrativ.

Nu poate fi reținută

susținerea reclamantei în sensul că prin cererea înregistrată din 15 octombrie 2010

s-a adresat atât Guvernului României cât și M.A.P., întrucât din cuprinsul

cererii rezultă fără putință de tăgadă că aceasta a fost adresată doar ministrului

administrației publice - M.A.P., nu și Guvernului României, ca emitent al H.G. nr.

930/2002.

Prin urmare, în acest

context, se reține că este întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare. În consecință, va fi admisă această

excepție și va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Având în vedere

această soluție, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de

recurent.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica

sentința recurată, va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va

respinge acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, menținând dispoziția privind

lipsa calității procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P., nefiind aduse

critici sentinței recurate cu privire la această dispoziție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului

împotriva sentinței nr. 3075 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată.

Admite excepția

lipsei procedurii prealabile și respinge acțiunea formulată, ca inadmisibilă.

Menține dispoziția

privind lipsa calității procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2015.