ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.C.P.C.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., prin D.G.J., Guvernul României prin Cancelaria Primului ministru, A.N.P.A. în calitate de concedent, spre a-i fi opozabilă hotărârea care se va pronunța, să se constate nelegalitatea dispozițiilor H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din Județul Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, poziția 71, în ceea ce privește amenajarea piscicola Petrești IV, concesionată de societatea reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit Contractului de concesiune directă din 2006, este concesionara suprafeței de teren pe care este amplasată amenajarea piscicolă Petrești IV, în suprafață de 2,81 ha, iar conform Anexei nr. 5, poziția 71, din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public local, Consiliul Local al comunei Balotești a inclus în domeniul public al comunei amenajarea piscicolă Petrești IV, identificată și concesionată de societate. Reclamanta a arătat că, în opinia sa, H.G. nr. 930/2002 este dată cu încălcarea competențelor organului emitent Guvernul României și cu încălcarea art. 13.lit. b) din Legea nr. 24/2000. Totodată, a susținut că terenul în suprafață de 2,81 ha, ocupat de luciul de apă, aferent acestei amenajări piscicole, este proprietatea statului, fiind deținut în mod exclusiv în numele statului de către A.N.P.A., fiind pe nedrept inclus în inventarul domeniului public al com.

Balotești, județul Ilfov, prin Hotărârea Consiliului Local Balotești, fără a se verifica cine este deținătorul de drept al acestor bunuri și cu ce titlu sunt deținute. Reclamanta a precizat cererea, solicitând, în temeiul art. 57-58 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenientă, a pârâtei A.N.P.A. Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.A. a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată. Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității introducerii acțiunii, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat citarea Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului și nu prin Cancelaria Primului ministru, cum solicitase inițial.

Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Prin Încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 6028/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, cauza fiind repusă pe rol prin Încheierea de ședință din data de 19 martie 2013, iar prin Încheierea de ședință din data de 21 mai 2013 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, com. Balotești - prin primar.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3075 din 15 octombrie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.D.R.A.P. și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Totodată, a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate. Prin aceeași sentință, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta și a anulat H.G.

nr. 930/2002 în ceea ce privește poziția 71 din Anexa nr. 5. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M.D.R.A.P., prima instanță a reținut că întrucât actul administrativ contestat este emis de pârâtul Guvernul României această din urmă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză. Referitor la excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prima instanță a avut în vedere că, în cauză, reclamanta a respectat prevederile art. 7 Legea nr. 554/2005, formulând contestație administrativă, prin care a solicitat modificarea în parte a H.G.

nr. 930 din 29 august 2002, Anexa 5, poziția 71, înregistrată sub nr. 51081 din 15 octombrie 2010. În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul Guvernul României, prima instanță a reținut că, față de data la care reclamanta a luat cunoștință de actul atacat (30 noiembrie 2010), dată la care O.C.P.I. Ilfov i-a comunicat documentația cadastrală din care rezultă intabularea dreptului de proprietate cu privire la bazinul piscicol Petrești IV de către com. Balotești, cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea termenelor prevăzute de art. 11 Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Guvernul României, s-a avut în vedere că reclamanta, în calitate de concesionar al bunului în cauză, justifică în mod evident calitatea procesuală activă în prezenta cauză, cât timp actul contestat aduce modificări regimului juridic al bunului, fiind afectat dreptul său de concesiune. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în cauză, inventarul bunurilor ce aparțin comunei Balotești a fost însușit de către Consiliul Local, prin Hotărârea din 26 august 1999, atestarea domeniului public al com. Balotești făcându-se pe baza acestei hotărâri.

Prin Decizia civilă nr. 869 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3180 din 30 septembrie 2011 și a anulat în parte Hotărârea din 26 august 1999 a Consiliului Local Balotești în ceea ce privește poziția nr. 72, respectiv bazinul piscicol Petrești IV, reținând că bunul în cauză avea la momentul emiterii Hotărârii din 26 august 1999 natura unui bun de interes public național, neputând fi inclus în categoria bunurilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, respectiv în domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor. Din analiza prevederilor art. 21 Legea nr. 213/1998, rezultă că emiterea de către Guvern a hotărârii de atestare apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau de interes local se face pe baza inventarelor însușite și centralizate de către Consiliul local.

Prima instanță a reținut astfel că, în cauză, actul care a stat la baza emiterii H.G. nr. 930/2002, respectiv Hotărârea Consiliului Balotești din 26 august 1999 a fost parțial anulată cu privire la includerea amenajării piscicole Petrești IV în domeniul public al com. Balotești. Prin urmare, rezultă că și H.G. nr. 930/2002 este nelegală în partea care privește atestarea acestui bun ca făcând parte din domeniul public al comunei Balotești.

2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 3075 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs Guvernul României, considerând-o netemeinică și nelegală . În motivarea căii de atac recurentul a susținut, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a fost respinsă excepția neîndeplinirii prealabile întrucât reclamanta nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile către emitentul actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 60 alin. (2) din H.G.

nr. 561/2009; - în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii întrucât, în raport de data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă, respectiv 16 septembrie 2002 și data formulării acțiunii, respectiv 25 noiembrie 2010, sesizarea instanței s-a făcut cu depășirea termenelor stabilite imperativ în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 554/2004; - pe fondul cauzei soluția este greșită, H.G. nr. 930/2002 fiind temeinică și legală, adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998. De asemenea, actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al vreunui alt subiect de drept deoarece, potrivit dispozițiilor art. 18 - 24 din Legea nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Guvernul României și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. A susținut, în esență, că a îndeplinit procedura prealabilă, dovadă în acest sens fiind înscrisul din 15 octombrie 2010 prin care s-a adresat atât Guvernului României cât și M.A.P. Excepția tardivității acțiunii a fost corect soluționată întrucât anexele H.G. nr. 930/2002 nu au fost publicate la 16 septembrie 2002, iar documentația în baza căreia s-a identificat și intabulat activul piscicol de către Primăria Balotești i-au fost comunicate de O.C.P.I. Ilfov la 30 noiembrie 2010. Pe fondul cauzei, a susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate.

La dosarul cauzei, a formulat întâmpinare M.D.R.A.P. prin care a solicitat respingerea recursului formulat în ceea ce-l privește, întrucât în cuprinsul căii de atac, recurentul nu a înțeles să critice aspectele referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, astfel că soluția instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive este temeinică și legală. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, respectiv Anexa 5, poziția 71 din această hotărâre.

Instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.A. și com. Balotești, prin primar și a anulat H.G. nr. 930/2002 în ceea ce privește poziția 71 din Anexa nr. 5, respingând acțiunea împotriva M.D.R.A.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate. Recurentul-pârât Guvernul României, în motivarea căii de atac a susținut greșita soluționare a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile.

Conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004, „plângerea prealabilă este cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

De asemenea, potrivit art. 60 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009 - Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente: „plângerea prealabilă se adresează Guvernului, se înregistrează la Secretariatul General al Guvernului și se comunică de îndată inițiatorului actului atacat”. Rezultă din aceste dispoziții legale că reclamanta avea obligația de a se adresa cu plângere prealabilă Guvernului, care este emitentul actului atacat, înregistrată la Secretariatul general, înainte de a formula acțiune la instanța de contencios administrativ, această condiție fiind una de admisibilitate a acțiunii privind anularea H.G.

nr. 930/2002. Excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond care se adaugă celorlalte condiții de exercițiu a acțiunii, iar din punct de vedere al efectelor pe care le produce, aceasta este o excepție premptorie, dirimantă, pentru că tinde la respingerea acțiunii, astfel că se impune analiza cu prioritate a soluției care vizează această excepție. Necontestat de intimata-reclamantă este faptul că înscrisul din 15 octombrie 2010 este singurul înscris în raport de care aceasta a susținut că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Analizând înscrisul menționat se reține că reclamanta s-a adresat ministrului administrației publice - M.A.P. cu o cerere prin care a solicitat modificarea în parte a H.G.

nr. 930/2002, respectiv Anexa 5, poziția 71, care a răspuns reclamantei, dovadă în acest sens fiind adresa D.G.J. din 12 noiembrie 2010 (filele 17-23 dos.fond). Nu s-a făcut dovada în cauză că intimata-reclamantă a adresat o plângere prealabilă emitentului actului administrativ contestat, respectiv Guvernului României, înainte de a promova acțiunea în contencios administrativ. Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că prin cererea înregistrată din 15 octombrie 2010 s-a adresat atât Guvernului României cât și M.A.P., întrucât din cuprinsul cererii rezultă fără putință de tăgadă că aceasta a fost adresată doar ministrului administrației publice - M.A.P., nu și Guvernului României, ca emitent al H.G.

nr. 930/2002. Prin urmare, în acest context, se reține că este întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, va fi admisă această excepție și va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă. Având în vedere această soluție, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurent. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentința recurată, va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, menținând dispoziția privind lipsa calității procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P., nefiind aduse critici sentinței recurate cu privire la această dispoziție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței nr. 3075 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Admite excepția lipsei procedurii prealabile și respinge acțiunea formulată, ca inadmisibilă. Menține dispoziția privind lipsa calității procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.