ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

28 noiembrie 2003, la Curtea de Apel București, SC P.I. SA a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 1488, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, la 1 noiembrie 2003.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea de

suspendare a executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, privind atestarea

domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor

județului Ilfov, formulată de SC P.I. SA, în baza art. 9 din Legea nr. 29/

1990.

S-a precizat că SC P.I. SA

Ilfov este proprietara activelor bazinelor piscicole cuprinse în anexele H.G. nr.

930/2002, a căror suspendare a fost solicitată, terenurile aferente acestor

bazine fiind proprietatea statului, administrate de A.D.S.

S-a menționat că prin

hotărârea de Guvern sus citată, bazinele piscicole amenajate (amenajări

piscicole) ale căror construcții speciale hidrotehnice (mijloace fixe, active

corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA, constituind patrimoniul, respectiv

capitalul social al acesteia, în număr de 53, însumând 733,86 ha, din totalul

de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost incluse în domeniul public al unor

comune din județul Ilfov.

Prin aceasta se susține de recurentă,

SC P.I. SA a fost în fapt expropriată de majoritatea capacităților de

producție, aceste aspecte formând obiectul dosarului nr. 2193/2003.

Recurenta a mai precizat că,

deși practic, SC P.I. SA este expropriată de întregul său patrimoniu, desființată,

instanța de fond a considerat, în mod nejustificat că nu a fost făcută „dovada

unui caz justificat și a necesității prevenirii producerii unei pagube

iminente”.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1488 din 1 octombrie

2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins

cererea reclamantei SC P.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

privind suspendarea executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, respectiv

din anexele acestei hotărâri de guvern.

În motivarea hotărârii,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu face dovada unui caz bine

justificat și a necesității prevenirii producerii unei pagube iminente ce nu ar

putea fi înlăturată decât prin suspendarea actului administrativ în litigiu,

nefiind întrunite condițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Sentința atacată este

nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis conform dispozițiilor art.

312 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din însăși

cererea de chemare în judecată, situație necontestată în cauză, bazinele

piscicole amenajate (amenajări piscicole) ale căror construcții speciale

hidrotehnice (mijloace fixe, active corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA,

constituind patrimoniul, respectiv capitalul social al acesteia, în număr de

53, însumând 773,86 ha, din totalul de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost

incluse în domeniul public al unor comune din județul Ilfov.

Reclamanta a mai susținut

prin reprezentant, în ședință publică, că există pericolul imediat ca aceste

bunuri să fie vândute, purtându-se negocieri în acest sens.

Reprezentantul

intimatei-interveniente, în nume propriu, comuna Pantelimon, nu a contestat

această situație.

Așa fiind, se constată că

sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 (caz

justificat și iminența producerii unei pagube ce nu ar putea fi înlăturată

decât prin suspendarea executării actului în litigiu), astfel încât recursul

declarat va fi admis, cu consecința juridică a suspendării actului

administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

P.I. SA Balotești împotriva sentinței civile nr. 1488 din 1 octombrie 2003, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Admite cererea și dispune

suspendarea executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, ce vizează pe

reclamantă, până la soluționarea definitivă a acțiunii.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2005.