ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2003, la Curtea de Apel București, SC P.I. SA a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1488, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la 1 noiembrie 2003. În motivarea recursului, petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea de suspendare a executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor județului Ilfov, formulată de SC P.I. SA, în baza art. 9 din Legea nr. 29/ 1990. S-a precizat că SC P.I. SA Ilfov este proprietara activelor bazinelor piscicole cuprinse în anexele H.G.

nr. 930/2002, a căror suspendare a fost solicitată, terenurile aferente acestor bazine fiind proprietatea statului, administrate de A.D.S. S-a menționat că prin hotărârea de Guvern sus citată, bazinele piscicole amenajate (amenajări piscicole) ale căror construcții speciale hidrotehnice (mijloace fixe, active corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA, constituind patrimoniul, respectiv capitalul social al acesteia, în număr de 53, însumând 733,86 ha, din totalul de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost incluse în domeniul public al unor comune din județul Ilfov. Prin aceasta se susține de recurentă, SC P.I. SA a fost în fapt expropriată de majoritatea capacităților de producție, aceste aspecte formând obiectul dosarului nr. 2193/2003.

Recurenta a mai precizat că, deși practic, SC P.I. SA este expropriată de întregul său patrimoniu, desființată, instanța de fond a considerat, în mod nejustificat că nu a fost făcută „dovada unui caz justificat și a necesității prevenirii producerii unei pagube iminente”. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1488 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC P.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, privind suspendarea executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, respectiv din anexele acestei hotărâri de guvern. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanta nu face dovada unui caz bine justificat și a necesității prevenirii producerii unei pagube iminente ce nu ar putea fi înlăturată decât prin suspendarea actului administrativ în litigiu, nefiind întrunite condițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Sentința atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Așa cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată, situație necontestată în cauză, bazinele piscicole amenajate (amenajări piscicole) ale căror construcții speciale hidrotehnice (mijloace fixe, active corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA, constituind patrimoniul, respectiv capitalul social al acesteia, în număr de 53, însumând 773,86 ha, din totalul de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost incluse în domeniul public al unor comune din județul Ilfov. Reclamanta a mai susținut prin reprezentant, în ședință publică, că există pericolul imediat ca aceste bunuri să fie vândute, purtându-se negocieri în acest sens.

Reprezentantul intimatei-interveniente, în nume propriu, comuna Pantelimon, nu a contestat această situație. Așa fiind, se constată că sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 (caz justificat și iminența producerii unei pagube ce nu ar putea fi înlăturată decât prin suspendarea executării actului în litigiu), astfel încât recursul declarat va fi admis, cu consecința juridică a suspendării actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P.I. SA Balotești împotriva sentinței civile nr. 1488 din 1 octombrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată. Admite cererea și dispune suspendarea executării unor prevederi ale H.G. nr. 930/2002, ce vizează pe reclamantă, până la soluționarea definitivă a acțiunii. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.