ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 noiembrie 2007,

Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, a chemat în judecată

Guvernul României, solicitând anularea pozițiilor nr. 61 și 62 din anexa nr. 16

la H.G. nr. 904/2002 privind atestarea domeniului public al Județului

Constanța, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că terenurile în cauză, pe care se află amplasate amenajări

piscicole, au fost în mod eronat atestate în domeniul public al Comunei Aliman,

ele fiind proprietate de stat și legal administrate de companie.

Prin întâmpinare, Guvernul

României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că H.G. nr. 904/2002

a fost emisă în baza Hotărârii C.L. nr. 24/1999 prin care C.L. Aliman a aprobat

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, hotărâre care a

fost contestată, Curtea de Apel Constanța pronunțându-se în sensul legalității

acesteia prin decizia nr. 213/2004.

Pârâtul a mai învederat că,

astfel cum rezultă din încheierile de carte funciară din 21 mai 2003, Comuna

Aliman și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente bălților

Mârleanu și Vederoasa – Vlahii, fapt care certifică apartenența acestora la

domeniul public al comunei.

Prin întâmpinare, Guvernul

României a solicitat și introducerea în cauză pentru opozabilitate a Comunei

Aliman.

La data de 1 iulie 2008,

Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat în drepturile reclamantei, invocând

prevederile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, arătând că își însușește acțiunea

formulată.

Prin sentința civilă nr. 2823

din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada preluării terenurilor cu

destinație agricolă aflate în administrarea sau exploatarea SC P. SA Constanța,

printre care s-ar afla și cele două amenajări piscicole.

De asemenea, instanța a

constatat că protocoalele de predare - primire invocate, privind preluarea

celor două amenajări piscicole sunt încheiate ulterior adoptării H.G. nr. 904/2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că terenurile prevăzute la pozițiile 61 și 62 din anexa nr. 16 a H.G.

nr. 904/2002 aparțin domeniului public, fiind în exploatarea SC P. SA

Constanța, până în anii 2003 și respectiv 2004 când au fost preluate de

Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol în baza protocoalelor

aprobate prin Ordinele nr. 267/2003, respectiv nr. 796/2005 emise de Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Reclamanta a mai arătat că

cele două terenuri pe care sunt amplasate amenajări piscicole au fost atestate

ca aparținând domeniului public al statului prin H.G. nr. 15/2004 pentru

aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că

instanța de fond a reținut în mod justificat că H.G. nr. 904/2002 este legală,

fiind adoptată conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Domeniul public al Comunei

Aliman a fost însușit prin Hotărârea C.L. nr. 24/1999, asupra legalității

căreia s-a pronunțat Tribunalul Constanța prin sentința nr. 97/2004,

irevocabilă prin Decizia nr. 213/2004 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a

respins acțiunea formulată de Agenția Domeniilor Statului privind constatarea

nulității hotărârii consiliului local.

Astfel cum a reținut în mod

corect instanța de fond, în cartea funciară a fost intabulat dreptul de

proprietate al C.L. Aliman asupra celor două terenuri, fapt care certifică

apartenența acestora la domeniul public al comunei.

Referitor la protocoalele

prin care reclamanta inițială a preluat de la Agenția Domeniilor Statului terenurile aflate în exploatarea SC P. SA Constanța, acestea au

fost încheiate ulterior adoptării hotărârii de guvern atacate, iar în cauză

nefăcându-se dovada că recurenta ar fi deținut certificat de atestare a

dreptului de proprietate, fapt menționat expres și în anexa 1/01 a Ordinului nr.

267/2003.

Curtea nu poate reține ca

fiind întemeiată nici susținerea privind atestarea celor două terenuri ca

aparținând domeniului public al statului prin H.G. nr. 15/2004, întrucât pe de

o parte, aceasta este ulterioară H.G. nr. 904/2002 și pe de altă parte, a fost

abrogată prin H.G. nr. 2060/2004.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 2823 din 27

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.