ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 noiembrie 2007, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea pozițiilor nr. 61 și 62 din anexa nr. 16 la H.G. nr. 904/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Constanța, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenurile în cauză, pe care se află amplasate amenajări piscicole, au fost în mod eronat atestate în domeniul public al Comunei Aliman, ele fiind proprietate de stat și legal administrate de companie. Prin întâmpinare, Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că H.G.

nr. 904/2002 a fost emisă în baza Hotărârii C.L. nr. 24/1999 prin care C.L. Aliman a aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, hotărâre care a fost contestată, Curtea de Apel Constanța pronunțându-se în sensul legalității acesteia prin decizia nr. 213/2004. Pârâtul a mai învederat că, astfel cum rezultă din încheierile de carte funciară din 21 mai 2003, Comuna Aliman și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente bălților Mârleanu și Vederoasa – Vlahii, fapt care certifică apartenența acestora la domeniul public al comunei. Prin întâmpinare, Guvernul României a solicitat și introducerea în cauză pentru opozabilitate a Comunei Aliman. La data de 1 iulie 2008, Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat în drepturile reclamantei, invocând prevederile art. 69 din O.U.G.

nr. 23/2008, arătând că își însușește acțiunea formulată. Prin sentința civilă nr. 2823 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada preluării terenurilor cu destinație agricolă aflate în administrarea sau exploatarea SC P. SA Constanța, printre care s-ar afla și cele două amenajări piscicole. De asemenea, instanța a constatat că protocoalele de predare - primire invocate, privind preluarea celor două amenajări piscicole sunt încheiate ulterior adoptării H.G. nr. 904/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că terenurile prevăzute la pozițiile 61 și 62 din anexa nr. 16 a H.G. nr. 904/2002 aparțin domeniului public, fiind în exploatarea SC P. SA Constanța, până în anii 2003 și respectiv 2004 când au fost preluate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol în baza protocoalelor aprobate prin Ordinele nr. 267/2003, respectiv nr. 796/2005 emise de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Reclamanta a mai arătat că cele două terenuri pe care sunt amplasate amenajări piscicole au fost atestate ca aparținând domeniului public al statului prin H.G. nr. 15/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod justificat că H.G. nr. 904/2002 este legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Domeniul public al Comunei Aliman a fost însușit prin Hotărârea C.L. nr. 24/1999, asupra legalității căreia s-a pronunțat Tribunalul Constanța prin sentința nr. 97/2004, irevocabilă prin Decizia nr. 213/2004 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a respins acțiunea formulată de Agenția Domeniilor Statului privind constatarea nulității hotărârii consiliului local. Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, în cartea funciară a fost intabulat dreptul de proprietate al C.L.

Aliman asupra celor două terenuri, fapt care certifică apartenența acestora la domeniul public al comunei. Referitor la protocoalele prin care reclamanta inițială a preluat de la Agenția Domeniilor Statului terenurile aflate în exploatarea SC P. SA Constanța, acestea au fost încheiate ulterior adoptării hotărârii de guvern atacate, iar în cauză nefăcându-se dovada că recurenta ar fi deținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, fapt menționat expres și în anexa 1/01 a Ordinului nr. 267/2003. Curtea nu poate reține ca fiind întemeiată nici susținerea privind atestarea celor două terenuri ca aparținând domeniului public al statului prin H.G. nr. 15/2004, întrucât pe de o parte, aceasta este ulterioară H.G.

nr. 904/2002 și pe de altă parte, a fost abrogată prin H.G. nr. 2060/2004. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 2823 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.