ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5703/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată în Dosarul nr. 5908/256/2011 de Judecătoria Medgidia, s-a dispus învestirea Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002 Anexa 16, poziția 61 - 62, excepție invocata de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral. Prin întâmpinarea formulată, Primăria Comunei Aliman a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepție respinsă de instanță, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal. Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 6099 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel București a Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002 anexa 16, poziția 61 - 62, formulată de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, în contradictoriu cu pârâții comuna Aliman prin primar, Consiliul Local Aliman, Guvernul României și cu intervenientul în nume propriu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată atât de Guvern, cât și de instanță din oficiu, Curtea a reținut următoarele. H.G. nr. 904/2002 anexa 16, poziția 61 - 62 are ca obiect atestarea apartenenței la domeniul public al județului Constanța, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Constanța a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 66 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Poziția 61 din HG vizează Balta Marleanu, precum și Balta Vederoasa-Vlahii (identificate cu coordonatele din tabelul anexa. A reținut Curtea că în speță excepția de nelegalitate vizează un act administrativ individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, instanța a considerat că, în privința actelor administrative unilaterale cu caracter individual, normele juridice în discuție contravin principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată și în aplicarea principiului priorității aplicării reglementărilor internaționale, consacrat de art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, se impune aplicarea directă a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului ce consacră dreptul la un proces echitabil și blocului de convenționalitate constituit de practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele tip Beian c. României; a principiilor statuate prin Codul bunei administrații, aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) a Consiliului de Miniștri al U.E.; jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În ceea ce privește încălcarea art. 6 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului, Curtea a apreciat că prin posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ unilateral cu caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil cu componentele sale referitoare la dreptul de acces la justiție și principiul securității raporturilor juridice. Astfel, în interpretarea și aplicarea art. 6 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului, Curtea și-a cristalizat o practică constantă în cauzele tip Beian contra României, reținând că, prin neimpunerea unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată acțiunea în anulare a unui act, se încalcă principiul securității raporturilor juridice, iar posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată, reprezintă o înfrângere a dreptului la justiție.

Pe cale de consecință, în raport cu argumentele expuse, Curtea a apreciat că prin dispozițiile în discuție, ce permit, fără limită în timp, controlul de legalitate al unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și după împlinirea termenului în care partea putea exercita acțiunea în anulare, cum este și actul ce face obiectul prezentei cauze, H.G. nr. 904/2002, se poate ajunge la înlăturarea efectelor juridice produse de actul administrativ cu caracter individual, fapt ce poate avea drept consecință crearea unui „climat general de incertitudine și nesiguranță juridică", așa cum a concluzionat Curtea Europenă a Drepturilor Omului, în paragraful 99 al Hotărârii pronunțate în cauza P. contra României.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral. Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 6099 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost comunicată reclamantei la data de 10 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii”. Cum recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 27 decembrie 2012, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe cererea de recurs, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral împotriva Sentinței nr. 6099 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - LM