ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC V. SA, cu sediul în Brăila, societate în faliment, prin lichidator judiciar desemnat SC S.Q. SRL, a solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 31 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie amenajările piscicole M. I, M. II și Ostroavele B., situate în comuna Maxineni, Județ Brăila, sau contravaloarea acestora, la prețul de circulație actual, precum și fructele civile aferente perioadei 10 aprilie 2003 – 1 februarie 2006. Potrivit reclamantei, activele revendicate au aparținut societății comerciale, fiind cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 25 februarie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Prin ordinul din 10 aprilie 2003 emis de același minister o parte din patrimoniul societății a fost transferată fără plată Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, transfer care în opinia reclamantei este ilegal. Prin sentința nr. 150/F/COM din data de 7 iunie 2006, Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de societatea reclamantă prin lichidatorul judiciar reținând în motivarea soluției că transferul amenajărilor piscicole M. și Ostroavele B. în administrarea companiei pârâte s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001, prin Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 267/2003, bunurile aparținând domeniului public al statului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate, susținând că prima instanță a dat eficiența unor acte administrative nevalide prin care au fost scoase din patrimoniul societății amenajările piscicole și transferate cu titlu gratuit în domeniul public al statului. Prin decizia civilă nr. 16/A din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control a constatat din lucrările dosarului că prin hotărârea A.G.E.A.

SC V. SA Brăila din data de 8 mai 2003, s-a aprobat transferul amenajărilor piscicole M. și Ostroavele B. către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și s-a diminuat cota de participare a Administrației Domeniilor Statului, (acționar majoritar) la capitalul social al SC V. SA cu suma reprezentând valoarea rămasă a mijloacelor fixe din grupele 1-6 care aparțin amenajărilor piscicole, conform anexelor la ordinul din 10 aprilie 2003 al Ministerului Agriculturii, emis în vederea executării hotărârii de transfer și de diminuare a cotei de participare a statului la capitalul social al SC V. SA, context legal care impune concluzia că reclamanta nu mai are nici un titlu asupra bunurilor revendicate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 27 martie 2007, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă, desființării sentinței pronunțate de tribunal și pe fond admiterea acțiunii în revendicare astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, recurenta a susținut că transferul unei părți din patrimoniul societății către o entitate juridică de stat, s-a făcut în mod forțat, iar hotărârea A.G.E.A. din data de 8 mai 2003 a acționarilor societății a fost urmarea acestui transfer forțat în condițiile în care activele nu mai erau în patrimoniul societății.

Totodată recurenta a invocat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 emis de Ministrul Agriculturii Alimentației și Pădurilor solicitând trimiterea dosarului la instanța de contencios administrativ competentă în vederea soluționării excepției de nelegalitate. Prin încheierea pronunțată la data de 5 octombrie 2007 în cauză, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ privind excepția de nelegalitate a ordinului din 2003, constatând că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are relevanță juridică în soluționarea prezentului recurs. Prin aceiași Încheiere, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea excepției de nelegalitate.

Cu privire la hotărârile pronunțate de instanțele de contencios administrativ investite cu soluționarea excepției de nelegalitate. Prin sentința civilă nr. 2786 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca primă instanță în această materie, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar a ordinului M.A.A.P. din 10 aprilie 2003 și a hotărârii A.D.S. din februarie 2003 de aprobare a notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la Agenția Domeniilor Statului la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (C.N.A.F.P.). Instanța de contencios administrativ a constatat că ordinul din 2003 a fost emis în baza Legii nr. 192/2001 (art. 9) privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, având ca obiectiv nominalizarea amenajărilor piscicole proprietate publică sau privată a statului și preluarea lor de către C.N.A.F.P.

de la Agenția Domeniilor Statului, amenajările piscicole M. I și II si Ostroavele B. figurând în conținutul său. Reține instanța că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, Agenția Domeniilor Statului avea obligația să predea cu titlu gratuit amenajările piscicole nominalizate prin ordinul din 2003 cu dotările și construcțiile aferente precum și terenurile pe care erau amplasate, Agenția Domeniilor Statului exercitând în numele statului prerogativele ce decurg din calitatea de acționar al statului la societățile comerciale prevăzute la art. 1 și art. 2 din Legea nr. 268/2001, reclamanta SC V. SA aflându-se la poziția 157 din anexa 1 la Lege.

Sentința civilă nr. 2786/2002 a instanței de contencios administrativ a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1040 din 25 februarie 2009 în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva acesteia. Urmare soluționării irevocabile a excepției de nelegalitate a actelor administrative susmenționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin rezoluția președintelui secției a dispus repunerea pe rol a cauzei având ca obiect recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială.

Înalta Curte verificând decizia atacată în raport de criticile formulate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Transferul cu titlu gratuit al amenajărilor piscicole ce fac obiectul revendicării, către Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, cu consecința diminuării capitalului social al societății recurente, s-a făcut din cota de participare a Agenției Domeniilor Statului la capitalul social, SC V. SA fiind la data transferului o societate cu capital majoritar de stat, Agenția Domeniilor Statului exercitând, în numele statului prerogativele ce decurgeau din calitatea de acționar a statului la societățile comerciale prevăzute în art. 1 și art. 2 din Legea nr. 268/2001, SC V. SA fiind menționată la poziția 157 din anexa 1 la Lege.

Temeiul legal al transferului cu titlu gratuit către C.N.A.F.P. a acțiunilor pe care A.D.S. le deține la societățile comerciale cu profil piscicol precum și a terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole inclusiv terenurile aferente amenajărilor piscicole l-a constituit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 192/2001 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003. Ordinul din 10 aprilie 2003 a fost emis în baza art. 9 din Legea nr. 192/2001, amenajările piscicole M. I și II și Ostroavele B. figurând în anexele I/2009 și I/2010 din ordin, iar legalitatea sa a fost confirmată de instanțele de contencios administrativ în mod irevocabil, context în care, soluționarea acestei chestiuni prejudiciale se impune cu autoritate de lucru judecat instanței comerciale investite cu judecarea prezentului recurs.

Așa fiind, Curtea constată că recurenta reclamantă la data promovării acțiunii în revendicare nu mai deținea un titlu legal asupra bunurilor revendicate, urmare actelor normative susmenționate a căror legalitate a fost confirmată de instanțele de contencios administrativ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău, împotriva deciziei civile nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.