ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC V. SA, cu sediul în Brăila, societate în faliment,

prin lichidator judiciar desemnat SC S.Q. SRL, a solicitat prin acțiunea

înregistrată la data de 31 februarie 2006 pe rolul Tribunalului

Brăila, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol, să se dispună obligarea pârâtei

să-i lase în deplină proprietate și posesie amenajările piscicole

M. I, M. II și Ostroavele B., situate în comuna Maxineni, Județ

Brăila, sau contravaloarea acestora, la prețul de circulație

actual, precum și fructele civile aferente perioadei 10 aprilie 2003 – 1

februarie 2006.

Potrivit reclamantei, activele revendicate au

aparținut societății comerciale, fiind cuprinse în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 25 februarie

1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Prin ordinul din 10

aprilie 2003 emis de același minister o parte din patrimoniul societății

a fost transferată fără plată Companiei Naționale de

Administrare a Fondului Piscicol, transfer care în opinia reclamantei este

ilegal.

Prin sentința nr. 150/F/COM din data de

7 iunie 2006, Tribunalul Brăila, secția comercială și

contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de societatea reclamantă prin lichidatorul judiciar reținând

în motivarea soluției că transferul amenajărilor piscicole M.

și Ostroavele B. în administrarea companiei pârâte s-a dispus în temeiul

art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001, prin Ordinul Ministerului

Agriculturii nr. 267/2003, bunurile aparținând domeniului public al

statului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a

declarat apel pentru motive de nelegalitate, susținând că prima

instanță a dat eficiența unor acte administrative nevalide prin

care au fost scoase din patrimoniul societății amenajările piscicole

și transferate cu titlu gratuit în domeniul public al statului.

Prin decizia civilă nr. 16/A din 19

februarie 2007, Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control a constatat din lucrările dosarului că prin

hotărârea A.G.E.A. SC V. SA Brăila din data de 8 mai 2003, s-a

aprobat transferul amenajărilor piscicole M. și Ostroavele B.

către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol

și s-a diminuat cota de participare a Administrației Domeniilor Statului,

(acționar majoritar) la capitalul social al SC V. SA cu suma reprezentând valoarea

rămasă a mijloacelor fixe din grupele 1-6 care aparțin amenajărilor

piscicole, conform anexelor la ordinul din 10 aprilie 2003 al Ministerului

Agriculturii, emis în vederea executării hotărârii de transfer

și de diminuare a cotei de participare a statului la capitalul social al SC

V. SA, context legal care impune concluzia că reclamanta nu mai are nici

un titlu asupra bunurilor revendicate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a

declarat recurs la data de 27 martie 2007, în termen legal, solicitând modificarea

hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă,

desființării sentinței pronunțate de tribunal și pe

fond admiterea acțiunii în revendicare astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta a susținut

că transferul unei părți din patrimoniul societății

către o entitate juridică de stat, s-a făcut în mod forțat,

iar hotărârea A.G.E.A. din data de 8 mai 2003 a acționarilor

societății a fost urmarea acestui transfer forțat în

condițiile în care activele nu mai erau în patrimoniul

societății.

Totodată recurenta a invocat în temeiul art.

4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de

nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 emis de Ministrul Agriculturii

Alimentației și Pădurilor solicitând trimiterea dosarului la

instanța de contencios administrativ competentă în vederea

soluționării excepției de nelegalitate.

Prin încheierea pronunțată la data

de 5 octombrie 2007 în cauză, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a

instanței de contencios administrativ privind excepția de

nelegalitate a ordinului din 2003, constatând că actul administrativ a

cărui nelegalitate se invocă are relevanță juridică în

soluționarea prezentului recurs.

Prin aceiași Încheiere, Înalta Curte a

dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea

excepției de nelegalitate.

Cu privire la hotărârile pronunțate

de instanțele de contencios administrativ investite cu soluționarea

excepției de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 2786 din

22 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca primă instanță în această materie, a

respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar a ordinului M.A.A.P.

din 10 aprilie 2003 și a hotărârii A.D.S. din februarie 2003 de

aprobare a notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări

piscicole de la Agenția Domeniilor Statului la Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol (C.N.A.F.P.).

Instanța de contencios administrativ a

constatat că ordinul din 2003 a fost emis în baza Legii nr. 192/2001 (art.

9) privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, având ca obiectiv

nominalizarea amenajărilor piscicole proprietate publică sau

privată a statului și preluarea lor de către C.N.A.F.P. de la

Agenția Domeniilor Statului, amenajările piscicole M. I și II si

Ostroavele B. figurând în conținutul său.

Reține instanța că în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care

modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, Agenția

Domeniilor Statului avea obligația să predea cu titlu gratuit

amenajările piscicole nominalizate prin ordinul din 2003 cu dotările

și construcțiile aferente precum și terenurile pe care erau

amplasate, Agenția Domeniilor Statului exercitând în numele statului

prerogativele ce decurg din calitatea de acționar al statului la

societățile comerciale prevăzute la art. 1 și art. 2 din

Legea nr. 268/2001, reclamanta SC V. SA aflându-se la poziția 157 din anexa

1 la Lege.

Sentința civilă nr. 2786/2002 a

instanței de contencios administrativ a fost confirmată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1040 din 25 februarie 2009 în

sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva acesteia.

Urmare soluționării irevocabile a excepției

de nelegalitate a actelor administrative susmenționate, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin

rezoluția președintelui secției a dispus repunerea pe rol a

cauzei având ca obiect recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva

deciziei nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

comercială.

Înalta Curte verificând decizia atacată

în raport de criticile formulate constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Transferul cu titlu gratuit al

amenajărilor piscicole ce fac obiectul revendicării, către

Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, cu

consecința diminuării capitalului social al societății

recurente, s-a făcut din cota de participare a Agenției Domeniilor

Statului la capitalul social, SC V. SA fiind la data transferului o societate

cu capital majoritar de stat, Agenția Domeniilor Statului exercitând, în

numele statului prerogativele ce decurgeau din calitatea de acționar a

statului la societățile comerciale prevăzute în art. 1 și art.

2 din Legea nr. 268/2001, SC V. SA fiind menționată la poziția

157 din anexa 1 la Lege.

Temeiul legal al transferului cu titlu

gratuit către C.N.A.F.P. a acțiunilor pe care A.D.S. le deține

la societățile comerciale cu profil piscicol precum și a terenurilor

pe care sunt amplasate amenajările piscicole inclusiv terenurile aferente amenajărilor

piscicole l-a constituit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 192/2001 astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003.

Ordinul din 10 aprilie 2003 a fost emis în

baza art. 9 din Legea nr. 192/2001, amenajările piscicole M. I și II

și Ostroavele B. figurând în anexele I/2009 și I/2010 din ordin, iar

legalitatea sa a fost confirmată de instanțele de contencios

administrativ în mod irevocabil, context în care, soluționarea acestei

chestiuni prejudiciale se impune cu autoritate de lucru judecat instanței

comerciale investite cu judecarea prezentului recurs.

Așa fiind, Curtea constată că

recurenta reclamantă la data promovării acțiunii în revendicare

nu mai deținea un titlu legal asupra bunurilor revendicate, urmare actelor

normative susmenționate a căror legalitate a fost confirmată de

instanțele de contencios administrativ.

Pentru rațiunile mai sus

înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău,

împotriva deciziei civile nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.