ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1040/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2786/2008 pronunțată la data de 22 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate având ca obiect Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 și Hotărârea A.D.S. nr. 68/2003, excepția invocată de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău, în contradictoriu cu pârâții C.N.A.F.P., A.D.S. și M.A.D.R. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că atât Ordinul criticat cât și Hotărârea A.D.S. nr. 68/2003, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.

Astfel, Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 a fost emis în baza dispozițiilor legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, care prevedea în mod expres la art. 9 alin.(2) și (3) faptul că C.N.A.F.P. administrează amenajări piscicole proprietate publică sau privată a statului aceste amenajări, nominalizate prin ordin al M.A.D.R., cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea sunt amplasate urmând a fi preluate, cu titlu gratuit, prin protocol de predare-primire, de la A.D.S., iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație de la A.D.S. nr. 68/2003, la art. 37 s-a dispus aprobarea Notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la A.D.S.

la C.N.A.F.P., Hotărârea fiind adoptată în temeiul art. 5 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă, și înființarea A.D.S.. Enunțând conținutul dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 4 din Legea nr. 268/2001, prima instanță concluzionează că din cuprinsul acestora rezultă că A.D.S. exercită în numele statului prerogativelor care decurg din calitatea de acționar al statului la societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din Lege, reclamanta SC V. SA Brăila aflându-se la poziția 157 din anexa 1 la lege. Totodată, reține instanța de fond, din prevederile art. 9 alin. 2 și 4 din Legea nr. 192/2001, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, rezultă că transferul cu titlu gratuit al amenajărilor piscicole de la A.D.S.

la C.N.A.F.P., s-a făcut conform prevederilor legale. Referitor la încălcarea prevederilor Legii nr. 64/1995, invocată, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a indicat în concret prevederea legală încălcată, transferul amenajărilor piscicole și diminuarea cotei de participare a A.D.S. la capitalul social având la bază obligația legală de predare a activelor menționate la art. 9 din Legea nr. 192/2001. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal - 5 zile de la comunicare – reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenta, susține în esență prin motivele de recurs formulate, că, prin actele administrative față de care s-a invocat excepția de nelegalitate, au fost trecute din patrimoniul SC V. SA la acea dată societate în faliment, supusă prevederilor Legii nr. 64/1995, 3 ferme piscicole, compuse din teren, cădiri și luciu de apă, această operațiune făcându-se cu încălcarea prevederilor art. 49 - 50 și 61 din Legea falimentului, conform cărora „toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fiind nule”. Precizează recurenta că potrivit art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001 - care nu prevede o astfel de ipoteză, cele două acte administrative a căror nelegalitate se cere au adăugat la lege, astfel încât instanța respingând excepția de nelegalitate invocată a pronunțat o soluție greșită.

Intimații M.A.P.D.R. și A.D.S. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 a fost emis în baza dispozițiilor Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura – mai precis a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3), al căror conținut a fost detaliat mai sus, prin acest Ordin fiind de fapt nominalizate amenajările piscicole proprietate publică sau privată a Statului și aprobată preluarea acestora de către C.N.A.F.P. de la A.D.S., inclusiv a amenajărilor piscicole M. I și II și Ostroavele Brăilei.

Prin Hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. nr. 68/2003 s-a dispus aprobarea notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la agenție către C.N.A.F.P., această hotărâre a fost adoptată așa cum s-a precizat mai sus în baza art. 5 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea A.D.S. și în conformitate cu atribuțiile legale ale acesteia. De precizat, că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, A.D.S. avea obligația de a preda cu titlu gratuit amenajările piscicole nominalizate prin Ordin al M.A.A.P., cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea erau amplasate.

Întrucât recurenta – reclamantă SC V. SA Brăila figurează în anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001, la poziția 157 ca fiind o societate comercială pe acțiuni deținătoare de terenuri cu destinație agricolă (amenajări piscicole) aflate în proprietatea statului și în administrarea A.D.S., acest aspect explică faptul că transferul cu titlu gratuit s-a efectuat din patrimoniul A.D.S. în patrimoniul C.N.A.F.P. și nu din patrimoniul SC V. SA Brăila. În virtutea atribuțiilor ce-i sunt conferite de art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările ulterioare, A.D.S. exercită în numele statului prerogativele ce decurg din calitatea de acționar al statului la societățile comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din Lege – recurenta – reclamantă aflându-se la poziția 157 din anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001.

Susținerile recurentei – reclamante, cum că actele administrative pentru care a invocat excepția de nelegalitate au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, deoarece după deschiderea procedurii operațiunile și plățile efectuate de debitor, în speță actele de transfer efectuate sunt nule, nu sunt întemeiate, de vreme ce A.D.S. nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească obligațiile legale, stipulate prin Legea nr. 192/2001, cu modificările ulterioare, de predare a terenurilor și activelor menționate prin Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003, diminuându-și cota de participare la capitalul social. Pentru toate aceste considerente, se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că în baza art. 312 C. proc.

civ. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău împotriva sentinței civile nr. 2786 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.