ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1040/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2786/2008 pronunțată la data

de 22 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate având

ca obiect Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 și Hotărârea A.D.S. nr. 68/2003,

excepția invocată de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L.

Bacău, în contradictoriu cu pârâții C.N.A.F.P., A.D.S. și M.A.D.R.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că atât Ordinul criticat cât și Hotărârea

A.D.S. nr. 68/2003, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în

vigoare la acea dată.

Astfel, Ordinul M.A.A.P. nr.

267/2003 a fost emis în baza dispozițiilor legii nr. 192/2001 privind fondul

piscicol, pescuitul și acvacultura, care prevedea în mod expres la art. 9 alin.(2)

și (3) faptul că C.N.A.F.P. administrează amenajări piscicole proprietate

publică sau privată a statului aceste amenajări, nominalizate prin ordin al M.A.D.R.,

cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea

sunt amplasate urmând a fi preluate, cu titlu gratuit, prin protocol de

predare-primire, de la A.D.S., iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație

de la A.D.S. nr. 68/2003, la art. 37 s-a dispus aprobarea Notei privind

transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la A.D.S. la C.N.A.F.P.,

Hotărârea fiind adoptată în temeiul art. 5 din Legea nr. 268/2001 privind

privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri

proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă, și

înființarea A.D.S..

Enunțând conținutul

dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 4 din Legea nr. 268/2001, prima

instanță concluzionează că din cuprinsul acestora rezultă că A.D.S. exercită în

numele statului prerogativelor care decurg din calitatea de acționar al

statului la societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din Lege,

reclamanta SC V. SA Brăila aflându-se la poziția 157 din anexa 1 la lege.

Totodată, reține instanța de

fond, din prevederile art. 9 alin. 2 și 4 din Legea nr. 192/2001, privind

fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, rezultă că transferul cu titlu

gratuit al amenajărilor piscicole de la A.D.S. la C.N.A.F.P., s-a făcut conform

prevederilor legale.

Referitor la încălcarea

prevederilor Legii nr. 64/1995, invocată, instanța de fond a reținut că

reclamanta nu a indicat în concret prevederea legală încălcată, transferul amenajărilor

piscicole și diminuarea cotei de participare a A.D.S. la capitalul social având

la bază obligația legală de predare a activelor menționate la art. 9 din Legea nr.

192/2001.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termen legal - 5 zile de la comunicare – reclamanta SC V.

SA Brăila, prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău, invocând motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Recurenta, susține în esență

prin motivele de recurs formulate, că, prin actele administrative față de care

s-a invocat excepția de nelegalitate, au fost trecute din patrimoniul SC V. SA

la acea dată societate în faliment, supusă prevederilor Legii nr. 64/1995, 3

ferme piscicole, compuse din teren, cădiri și luciu de apă, această operațiune

făcându-se cu încălcarea prevederilor art. 49 - 50 și 61 din Legea

falimentului, conform cărora „toate actele, operațiunile și plățile efectuate

de debitor ulterior deschiderii procedurii fiind nule”.

Precizează recurenta că

potrivit art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001 - care nu prevede o

astfel de ipoteză, cele două acte administrative a căror nelegalitate se cere

au adăugat la lege, astfel încât instanța respingând excepția de nelegalitate

invocată a pronunțat o soluție greșită.

Intimații M.A.P.D.R. și A.D.S.

au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003

a fost emis în baza dispozițiilor Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol,

pescuitul și acvacultura – mai precis a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3),

al căror conținut a fost detaliat mai sus, prin acest Ordin fiind de fapt

nominalizate amenajările piscicole proprietate publică sau privată a Statului

și aprobată preluarea acestora de către C.N.A.F.P. de la A.D.S., inclusiv a

amenajărilor piscicole M. I și II și Ostroavele Brăilei.

Prin Hotărârea Consiliului

de Administrație al A.D.S. nr. 68/2003 s-a dispus aprobarea notei privind

transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la agenție către C.N.A.F.P.,

această hotărâre a fost adoptată așa cum s-a precizat mai sus în baza art. 5

din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în

administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație

agricolă și înființarea A.D.S. și în conformitate cu atribuțiile legale ale

acesteia.

De precizat, că în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care

modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, A.D.S. avea obligația de a

preda cu titlu gratuit amenajările piscicole nominalizate prin Ordin al M.A.A.P.,

cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea

erau amplasate.

Întrucât recurenta –

reclamantă SC V. SA Brăila figurează în anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001, la

poziția 157 ca fiind o societate comercială pe acțiuni deținătoare de terenuri

cu destinație agricolă (amenajări piscicole) aflate în proprietatea statului și

în administrarea A.D.S., acest aspect explică faptul că transferul cu titlu gratuit

s-a efectuat din patrimoniul A.D.S. în patrimoniul C.N.A.F.P. și nu din patrimoniul

SC V. SA Brăila.

În virtutea atribuțiilor

ce-i sunt conferite de art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și

completările ulterioare, A.D.S. exercită în numele statului prerogativele ce

decurg din calitatea de acționar al statului la societățile comerciale

prevăzute la art. 1 și 2 din Lege – recurenta – reclamantă aflându-se la

poziția 157 din anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001.

Susținerile recurentei –

reclamante, cum că actele administrative pentru care a invocat excepția de

nelegalitate au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului, deoarece după deschiderea procedurii

operațiunile și plățile efectuate de debitor, în speță actele de transfer

efectuate sunt nule, nu sunt întemeiate, de vreme ce A.D.S. nu a făcut altceva

decât să-și îndeplinească obligațiile legale, stipulate prin Legea nr. 192/2001,

cu modificările ulterioare, de predare a terenurilor și activelor menționate

prin Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003, diminuându-și cota de participare la capitalul

social.

Pentru toate aceste considerente,

se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, fiind dată

cu aplicarea corectă a legii, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău

împotriva sentinței civile nr. 2786 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2009.