ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5524/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5524/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la data de 22 martie 2013 pe rolul Judecătoriei Slatina, BEJ V.C.
a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor R.I. și R.F.,
în temeiul Sentinței nr. 6103/2008 pronunțată de Judecătoria Slatina și a
Deciziei nr. 73/2009 pronunțată de Tribunalul Olt, prin care debitorii au fost
obligați la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea nr.
304 din 27 martie 2013, Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată,
cererea, față de împrejurarea că cele două hotărâri judecătorești au fost
desființate prin Decizia nr. 1040/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 111
din 22 mai 2013, Tribunalul Olt, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul
declarat de R.M. împotriva Încheierii nr. 3404 din data de 27 martie 2013 a
Judecătoriei Slatina.
Împotriva acestei
decizii, R.M. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel
Craiova.
Prin Decizia nr. 7925
din 6 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a decide
astfel, curtea de apel a reținut că, în raport de data la care a fost
înregistrată cererea de chemare în judecată, față de obiectul acesteia, se
aplică dispozițiile noului cod de procedură civilă, respectiv art. 483 C. proc.
civ.
Din interpretarea
acestor prevederi legale rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție este
competentă, ca regulă, în soluționarea recursurilor. Numai prin excepție, în
cazurile anume prevăzute de lege, competența de soluționare a recursului revine
instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Totodată, față de
prevederile art. 97 din C. proc. civ., curtea de apel a constatat că Înalta
Curte de Casație și Justiție va fi competentă să judece nu numai recursurile
declarate împotriva hotărârilor curților de apel, dar și recursurile declarate
împotriva altor hotărâri pronunțate de alte instanțe, ceea ce reprezintă o
chestiune cu caracter de noutate față de prevederile vechiului cod, care
stabilea, ca regulă generală, ca judecarea recursului să fie efectuată de
instanța ierarhic superioară celei care pronunța hotărârea supusă recursului.
Față de obiectul
cererii de față și prevederile art. 665 alin. (6) din C. proc. civ., curtea de
apel a reținut că încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a
executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel.
Prin urmare, legea nu
prevede ca recursul să fie soluționat de către instanța ierarhic superioară
celei care a pronunțat hotărârea atacată.
În aceste condiții,
potrivit dispozițiilor alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. și art. 132 C. proc.
civ., competența de soluționare a recursului revine Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
La data de 2
octombrie 2013 s-a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă recursul formulat de R.M.
La data de 15
octombrie 2013 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a
recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de judecată
a luat act de conținutul raportului prin încheierea de ședință din camera de
consiliu din data de 15 octombrie 2013, dispunând comunicarea raportului către
părțile în litigiu.
Raportul a fost
comunicat la data de 22 octombrie 2013, de la care a trecut termenul de 30 de
zile, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus
un punct de vedere asupra raportului.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 665
alin. (6) din C. proc. civ. „încheierea prin care se respinge cererea de
încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de
creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”.
În speță, prin
Încheierea nr. 3404 din 27 martie 2013, Judecătoria Slatina a respins, ca
neîntemeiată, cererea formulată de executorul judecătoresc V.C. în numele
creditorului R.M. privind încuviințarea executării silite a titlului executor
constând în Sentința civilă nr. 6103 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei
Slatina în contradictoriu cu debitorii R.I. și R.F.
Creditorul R.M. a
formulat apel împotriva acestei încheieri, iar prin Decizia nr. 111 din 22 mai
2013, Tribunalul Olt a anulat, ca netimbrat, apelul declarat.
Față de dispozițiile
legale menționate, decizia nu mai este supusă recursului.
Așa fiind, instanța
urmează să respingă, ca inadmisibil recursul, în temeiul textului de lege
menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul formulat de R.M. împotriva Deciziei nr. 111 din 22 mai
2013 Tribunalul Olt, secția I civilă.
Fără nici o cale de
atac.
Pronunțată în ședință
publică azi, 28 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM