ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 ianuarie 2010, pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta A. S.R.L. Râmnicu-Vâlcea a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. Slatina la plata sumei de 2.684.611,70 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor neonorate la termen, emise în baza art. 23 pct. 2 din contractul de execuție lucrări nr. x din 14.08.2006. Prin sentința nr. 400 din 27.04.2011, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 615.764,95 RON, aferentă facturilor fiscale nr. x din 28.09.2007, nr. x din 07.03.2008, nr. x din 17.09.2008 și nr. x din 07.10.2008, precum și la plata sumei de 10.268,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru aferente pretențiilor admise.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. Râmnicu-Vâlcea a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a III-a civilă. Prin încheierea din 30 noiembrie 2011cauza a fost transpusă la secția de contencios administrativ a aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 4731 din 06.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul reclamantei, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecare la instanța de fond, considerând că obiectul dedus judecății îl reprezintă pretenții rezultând din executarea necorespunzătoare sau neexecutarea unui contract comercial, astfel că natura juridică a litigiului nu poate fi decât una comercială, competența revenind completelor specializate ale tribunalelor, conform art. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2010*. Prin sentința nr. 141 din 19.02.2013, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1.448.700,79 RON reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor nr. x/28.09.2007, nr. x/07.03.2008, nr. x/17.09.2008, nr. x/07.10.2008, nr. x/11.06.2009 și nr. x/07.102008 și la 18.598 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri pârâta B. S.R.L. Slatina a declarat apel, prin care a solicitat în principal schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii, iar, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate, în sensul obligării apelantei la plata sumei de 615.764,96 RON. Prin decizia nr. 72/2013 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010, s-a admis apelul pârâtei și a fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 615.764,95 RON reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor fiscale nr. x din 28.09.2007, nr. x din 07.03.2008, nr. x din 17.09.2008, nr. x din 07.10.2009 și la 10.268,70 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii la 04.11.2013 pârâta B. S.R.L. Slatina a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii integrale a apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. De asemenea, la data de 04.11.2013 reclamanta A. S.R.L. Râmnicu-Vâlcea a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 1 și 5 C. proc. civ. de la 1865, solicitând casarea deciziei atacate și, în subsidiar, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul menținerii dispozițiilor sentinței nr. 141 din 19.02.2013, pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La 20 decembrie 2013 pârâta B. S.R.L. Slatina a formulat cerere de suspendare a sentinței nr. 141 din 19.02.2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, schimbată în parte prin decizia nr. 72/2013 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Prin încheierea din 13 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a anulat ca netimbrată cererea de suspendare. Prin încheierea din 18 iunie 2014 s-a constatat că împotriva recurentei pârâte B. S.R.L. Slatina a fost deschisă procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar C.., potrivit încheierii nr. 11 din 3 martie 2014, pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt și, în consecință, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, prin încheierea din 18.04.2018 s-a menținut măsura suspendării recursurilor în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Totodată, prin referatul din 16 august 2023 întocmit potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești s-a învederat că prin sentința nr. 285 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a închis procedura insolvenței debitoarei B. S.R.L. și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului, iar prin rezoluția din 16 august 2023 s-a acordat termen de judecată la 5 octombrie 2023 în vederea stabilirii situației actuale a cauzei. Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte B. S.R.L., invocată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, urmează a o admite și va anula recursurile, pentru considerentele următoare: Prin sentința nr. 285 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei B. S.R.L. din registrul comerțului. Or, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte la judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosință întrucât a fost radiată din registrul în care este înmatriculat, cum este cazul în speță. Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârșite după momentul încetării capacității de folosință. Capacitatea procesuală de folosință a unei persoane juridice - societate comercială se dobândește la data înmatriculării în registrul comerțului, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990, și încetează la momentul radierii ei din acest registru, urmare parcurgerii procedurii dizolvării și lichidării prevăzute în legea antemenționată sau a închiderii procedurii insolvenței, potrivit Legii nr. 85/2006, ultima ipoteză legală fiind aplicabilă în speță. Radierea societății intimate are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, respectiv capacitatea de exercițiu. În cauză, recurenta-pârâtă B. S.R.L. și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul soluționării recursului, ca urmare a dispunerii radierii sale după închiderea procedurii insolvenței, potrivit sentinței nr. 285 din 1 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 137 alin (1) și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va anula atât recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Râmnicu-Vâlcea, prin lichidator judiciar D.., ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, cât și recursul declarat de pârâta B. S.R.L. Slatina, prin lichidator judiciar E.., pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte.