ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. - Hotărârea primei instanțe

Prin sentința comercială nr. 760 din

data de 25 martie 2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL în contradictoriu cu pârâtele

SC G.I. SRL Constanța și C.N.A.F.P. și

în consecință: a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de

drepturi și obligații încheiat între reclamanta și pârâta SC G.I. SRL în luna

noiembrie 2003, având ca obiect transmiterea drepturilor și obligațiilor

reclamantei rezultând din contractul de asociere în participațiune nr. 556 din

16 februarie 2002 încheiat cu SC P. SA; a constatat nulitatea absolută a

actului adițional nr. 1 din 17 noiembrie 2003 la contractul de asociere nr. 556/2002

încheiat între SC G.I. SRL și C.N.A.F.P., succesoarea SC P. SA; a constatat totodată

și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 180 din 6

decembrie 2006 încheiat între C.N.A.F.P. și SC G.I. SRL având ca obiect activele

aferente amenajării piscicole M.K.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut din actele și lucrările dosarului următoarea situație de

fapt și de drept.

La data de 13 noiembrie 2003 Adunarea

Generală a asociaților societății reclamante a aprobat încheierea cu pârâta SC

G.I. SRL a unui contract de cesiune a drepturilor și obligațiilor asumate de

reclamanta prin contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002 încheiat

cu SC P. SA, asociere care avea ca obiect exploatarea în comun a amenajării

piscicole M.K.

Urmare contractului de cesiune

încheiat între reprezentantul celor două societăți, la data de 17 noiembrie

2003, între pârâta SC G.I. SRL și C.N.A.F.P. se încheie actul adițional nr. 1

la contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002, iar la data de 6

decembrie 2006 între aceleași părți se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.

180 al cărui obiect îl constituie vânzarea de către companie și respectiv

cumpărarea de către pârâtă a activelor aferente amenajării piscicole

nominalizate în anexa 01 la contract.

Reține prima instanță că hotărârea

adunării generale a

SC I.

SRL din data de 13 noiembrie 2003 a fost anulată prin sentința civilă nr. 3319

din 31 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, hotărârea fiind

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 96 din 4 mai 2006 a Curții de Apel

Constanța.

În acest context faptic și legal,

tribunalul apreciază că se impune aplicarea principiului anulării actelor

subsecvente urmare anulării actului inițial, respectiv a hotărârii A.G.A. din

13 noiembrie 2003, deoarece actele încheiate ulterior adoptării hotărârii

există o legătură indisolubilă.

Din analiza operațiunilor juridice,

din punct de vedere cronologic, tribunalul reține că pârâtele nu au fost de

bună credință la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 180, deoarece la data semnării lui

6 decembrie 2006, instanțele judecătorești se pronunțaseră asupra neegalității

hotărârii din 13 noiembrie 2003.

Apărările pârâtei SC G.I. SRL cu

privire la prescripția dreptului material la acțiune, lipsa de interes a

reclamantei și inadmisibilitatea capătului de cerere privind nulitatea absolută

a

contractului de

vânzare-cumpărare nr. 180 au fost

considerate de prima instanță ca nefondate, față de caracterul subsecvent al

actelor a căror nulitate s-a constatat, în raport de actul principal, care

impune o simetrie a sancțiunilor aplicate, și pe cale de consecință, aplicarea

regulii imprescriptibilității constatării nulității absolute.

II - Apelul

Prin decizia civilă nr. 199/ COM din

26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta

SC G.I. SRL, constatând neîntemeiate

criticile formulate de pârâtă, cu privire la dezlegarea dată de prima instanță

excepțiilor invocate cât și pe fondul cauzei.

Cu privire la excepția de necompetență

materială a primei instanțe în soluționarea capetelor de cerere referitoare la

constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 1/2003 și a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 180 din 6 decembrie 2006 încheiate cu C.N.A.F.P., curtea

apreciază că cele două contracte au o natură juridică comercială, obiectul lor vizând

fondul de comerț situat în localitatea M.K. și respectiv vânzarea activelor aferente

amenajării piscicole, active care aparțin domeniului privat al statului, iar interesul

reclamantei în desființarea acestor contracte apare ca legitim direct și

personal în condițiile în care contestă preluarea de către societatea pârâtă a

drepturilor și obligațiilor rezultând din contractul de asociere în

participațiune încheiat cu SC P. SA.

Pe fondul cauzei, curtea de apel, constată

că între actele juridice a căror nulitate se solicită există o strânsă legătură,

contractul de vânzare-cumpărare nr. 180 fiind încheiat în considerarea faptului

că pârâta folosea activele în temeiul asocierii cu C.N.A.F.P., context în care declararea

nulității A.G.A. din 13 noiembrie 2003 prin care s-a aprobat cesiunea de

drepturi și obligații atrage după sine și nulitatea actelor subsecvente.

III. Recursul declarat de pârâta SC G.I.

SRL împotriva deciziei nr. 199/ COM din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța.

Prin cererea de recurs înregistrată, la

data de 7 ianuarie 2009, astfel cum a fost sistematizată prin memoriu din data

de 13 mai 2010, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de

ipotezele reglementate de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora a susținut următoarele:

- hotărârile pronunțate în cauză în

fond și apel de instanțele comerciale încalcă competența materială absolută a

instanțelor de contencios administrativ față de obiectul cererii de chemare în

judecată care vizează nulitatea actului adițional nr. 1/2003 și a contractului

de vânzare cumpărare nr. 180/2006 încheiate cu o autoritate publică, acte

asimilate actelor administrative potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2006, ceea ce impune casarea ambelor

hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de contencios

administrativ competentă;

- soluția adoptată pe fondul cauzei

este rezultatul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și a

aplicării greșite a principiului anulării actului subsecvent în condițiile în

care contractul de asociere în participațiune și actul adițional sunt contracte

cu executare succesivă, exceptate de la principiul retroactivității efectele

nulității; subsumat acestei critici, recurenta arată că actele juridice ce fac

obiectul judecății au o natură juridică de sine stătătoare și trebuie analizate

individual, fiind încheiate în baza unor dispoziții legale diferite;

- hotărârea A.G.A. din 13 noiembrie

2003 a asociaților reclamantei a fost desființată pentru vicii de formă, iar contractul

de cesiune de drepturi încheiat în baza sa și-a produs efectele, datoriile societății

reclamante fiind suportate de societatea SC G.I. SRL prețul cesiunii fiind de

aproximativ 120.000 lei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 9

iunie 2009 reclamanta

SC

I. SRL prin administrator M.N. a solicitat respingerea recursului declarat de

pârâtă și menținerea ca legală a deciziei instanței de apel.

La termenul din 19 iunie 2009

recurenta a învederat că intimata reclamantă se află în lichidare judiciară

având desemnat lichidator potrivit informațiilor obținute de la O.R.C. din data

de 10 iunie 2009.

Situația juridică a reclamantei a fost

clarificată în baza înscrisurilor depuse de intimată, respectiv deciziei civile

nr. 1517 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca

instanță de recurs, din cuprinsul căreia rezultă că cererea de dizolvare a

societății reclamante dispusă prin sentința civilă nr. 4659/2008 a Tribunalului

Constanța pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale a fost respinsă prin

decizia nr. 1094 din 20 august 2009 a Curții de Apel Constanța, cererea de

numire a lichidatorului fiind rămasă fără obiect, societatea reclamantă

intimată urmând să stea în proces în nume propriu prin reprezentantul legal.

Recurenta pârâtă, a depus, în această

fază procesuală, conform art. 305 C. proc. civ., înscrisuri noi, respectiv contractul

de concesiune nr. 7 din 5 februarie 2007 încheiat cu C.N.A.F.P. având ca obiect

concesionarea suprafeței de teren de 226,24 ha pe care sunt amplasate

amenajările piscicole M.K. în schimbul unei redevențe anuale precum și

contractul de vânzare-cumpărare active încheiat între C.N.A.F.P. în calitate de

vânzător și

SC G.I. SRL

în calitate de cumpărător, contract autentificat sub nr. 326 din 14 februarie

2007 de Notarul Public M.M., având ca obiect activele aferente amenajării

piscicole M.K. individualizate în Anexa 01 la contract.

Asupra recursului. Înalta Curte constată

următoarele:

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând necompetența materială a instanțelor comerciale

în soluționarea cauzei este nefondat.

Cesiunea de drepturi și obligații

izvorâte dintr-un contract de asociere în participațiune și actul adițional la

un contract de asociere, constituie acte și respectiv operațiuni comerciale,

datorită naturii lor, încadrându-se în categoria faptelor obiective de comerț

reglementate de art. 3 din codul comercial și supuse jurisdicției comerciale conform

art. 1 din același cod.

În cauză, contractul de asociere în

participațiune nr. 556/2002 a fost încheiat în temeiul art. 251 – art. 256 C.

com., asociatul SC P. SA fiind o societate comercială agricolă care deținea în

administrare terenuri agricole. Modificările legislative ulterioare care au

impus predarea către C.N.A.F.P. a dotărilor și construcțiilor aferente

amenajărilor piscicole enumerate în Protocolul încheiat la 22 iulie 2003 nu

schimbă natura comercială a contractelor de asociere în participațiune aflate

în derulare.

Cât privește contractul de

vânzare-cumpărare nr. 180 încheiat între C.N.A.F.P. și pârâta SC G.I. SRL,

potrivit mențiunilor din preambulul său, temeiul legal l-au constituit

dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările și completările ulterioare și

Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Or, în această materie, dispozițiile art.

720

10

C. proc. civ., prevăd expres că litigiile privind desfășurarea

activității în scopul privatizării prin înstrăinarea de bunuri ori alte valori

din patrimoniul societăților comerciale sau altor persoane juridice cu capital

de stat, se soluționează de instanțele care au competența de judecată a

proceselor și cererilor în materie comercială.

Așa fiind, dezlegarea dată de instanța

de fond menținută în apel asupra excepției necompetenței materiale a

instanțelor comerciale nu este susceptibilă de critică sub aspectul

nerespectării dispozițiilor legale incidente.

adoptată pe fondul litigiului, criticile de nelegalitate formulate de recurentă

se vădesc întemeiate.

Aplicarea principiului anulării

actelor subsecvente ca efect al anulării actului inițial, care constituie

fundamentul raționamentului juridic adoptat de prima instanță și confirmat de

instanța de apel este greșită în raport de împrejurările factuale și legale ale

cauzei.

Circumstanțial, Curtea amintește că

regula potrivit căreia actul a cărui nulitate a fost pronunțată nu produce nici

un efect, quad nullum est nullum producit effectum, ceea ce determină și

caracterul retroactiv al nulității, comportă, unele discuții și nuanțări în

materia dreptului societar unde retroactivitatea este eliminată în privința

terților de bună credință, în scopul protecției terților și a securității

creditului în general.

Concluzia se impune cu forța evidenței

din dispozițiile art. 59 din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează

declararea nulității societății și consecințele asupra actelor încheiate cu

terții de bună credință, acte care își păstrează deplina valabilitate.

În alte cuvinte, chiar și în situația

unei nulități de o gravitate deosebită, esențială vizând însăși existența

societății, actele încheiate cu terții de bună credință își păstrează deplina valabilitate

și își produc efectele avute în vedere la încheierea lor.

Plecând de la această premisă legală, Curtea

observă că hotărârea A.G.A. a societății reclamante din data de 13 noiembrie

2003 prin care s-a decis cesiunea drepturilor și obligațiilor reclamantei din

contractul de asociere în participațiune încheiat cu SC P. SA, a fost

constatată nulă prin sentința civilă nr. 3319/2005, pentru încălcarea unor

cerințe formale privind neîntocmirea în ciornă a procesului verbal al adunării

și ținerea în alt loc decât la sediul societății.

Or, actul de cesiune încheiat urmare acestei

hotărâri, act cu titlu oneros, și-a produs efectele de la data consimțirii lui

prin reprezentantul legal al societății reclamante, astfel că sub aspectul

consimțământului la încheierea contractului de cesiune, efectele nulității

hotărârii A.G.A. nu retroactivează.

Sub un al doilea aspect, se impune a sublinia

că cesiunea drepturilor și obligațiilor discutate în A.G.A. din 13 noiembrie 2003,

se încadrează mai degrabă într-un act de administrare curentă a societății care,

datorită situației financiare, a hotărât să se retragă din asocierea cu SC P.

SA urmând ca datoriile sale către asociat să fie achitate de cesionarul

afacerii SC G.I. SRL, și prin urmare supunerea acestei decizii adunării

generale apare excesivă față de dispozițiile care reglementează funcționarea unei

societăți cu răspundere limitată, respectiv art. 194 din Legea societăților

comerciale în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii.

Pe de altă parte, chiar și în ipoteza

în care s-ar considera că cesiunea asocierii în participațiune se înscrie în

categoria actelor de dispozițiile ce aparțin adunării generale, SC G.I. SRL în

calitate de terț este protejat de teoria aparenței de drept, considerând de

bună credință că adunarea generală a societății reclamante întrunită la 13

noiembrie 2003 a decis în condiții de legalitate cesiunea drepturilor sale,

contractul de cesiune, fiind semnat de reprezentantul legal al societății.

În cauză, nu s-a dovedit că societatea

cesionară nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contractul de

cesiune și nici faptul că la semnarea cesiunii consimțământul reprezentantului

reclamantei a fost afectat de vreun viciu, care să impună concluzia

desființării actului.

În ce privesc actele ulterioare

încheierii contractului de cesiune, respectiv actul adițional nr. 1 la

contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002 din data de 17 noiembrie

2003 și contractul de vânzare cumpărare active nr. 180 din 6 decembrie 2006

consimțite de pârâte, configurația lor juridică de acte independente de sine

stătătoare și care nu se află într-un raport de subsecvență cu hotărârea A.G.A.

din 13 noiembrie 2003, este impusă de conținutul și natura obiectului

convențiilor astfel încheiate.

Prin actul adițional nr. 1 încheiat cu

C.N.A.F.P. se modifică și se completează contract de asociere în participațiune

nr. 556/2002, sub aspecte esențiale, vizând durata asocierii și obligațiile

asociațiilor, în principal cele impuse asociatului secund SC G.I. SRL.

În alte cuvinte părțile au reglementat

asocierea lor în alți termeni decât cei stabiliți inițial cu

SC I. SRL, atât în ce privește durata asocierii,

cât și prin impunerea în sarcina asociatului secund a unor obligații

substanțial mai mari, distinct de faptul că încheierea actului

adițional semnifică și o acceptare a

societății SC G.I. SRL de către asociatul prim în vederea continuării asocierii

în participațiune, contract cu caracter intuitu personae.

Altfel spus, independent de contractul

de cesiune încheiat cu

SC

I. SRL, calitatea societății G.I. SRL de asociat secund era condiționată de

acordul asociatului prim în vederea continuării în anumite condiții a

exploatării în comun a amenajării piscicole, aspecte care conferă actului

astfel încheiat un caracter de sine stătător.

Contractul de vânzare-cumpărare active

nr. 180 din 6 decembrie 2006 a fost încheiat cu C.N.A.F.P. în cadrul procesului

de privatizare a societăților comerciale sau amenajărilor piscicole deținute de

companie în portofoliu, în baza hotărârii nr. 137 din 19 octombrie 2006 a

Consiliului de Administrație al Companiei în conformitate cu prevederile Legii nr.

192/2001 republicată și ale Regulamentului de organizare și funcțional a C.N.A.F.P.

Prin urmare stabilirea unui raport de

subsecvență a acestui contract de vânzare cumpărare cu hotărârea A.G.A. din 13

noiembrie 2003 a societății reclamante nu are nici un suport legal.

Aplicarea principiului „resoluto jure

dantis resolvitur jus accepiens” presupune desființarea dreptului celui care

transmite pentru ca și dreptul celui care primește să fie desființat.

Or, hotărârea A.G.A. anulată nu poate avea

nici un efect asupra activelor care au făcut obiectul vânzării cumpărării,

active care nu au fost în proprietatea reclamantei și nici asupra dreptului

cumpărătorului de a solicita vânzarea-cumpărarea bunurilor în condițiile

prescrise de dispozițiile legale care reglementează privatizarea amenajărilor

piscicole.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite prezentul

recurs și va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de

aceeași parte împotriva sentinței fondului pe care o va schimba în tot

respingând acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC G. SRL CONSTANȚA

împotriva deciziei civile nr. 199/ COM

din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată,

admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 760 din 25

martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care o schimbă în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.