ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.
1135 din 30 octombrie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de domnul
D.G., în temeiul art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, de
reîncadrare în funcția de judecător la Judecătoria Bălcești.
În motivarea hotărârii, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:
Prin Decretul Președintelui României nr. 368 din 8 mai 2008, domnul D.G.
a fost eliberat din funcția de judecător la Judecătoria Bălcești, ca urmare a
pensionării.
Domnul D.G. are vârsta de 61 de ani și 3 luni și o vechime în
magistratură de 31 de ani, 6 luni și 24 de zile, din care: 9 ani și 25 de zile
în funcția de judecător și 21 de ani, 7 luni și 29 de zile în funcția de
avocat.
Plenul C.S.M. a reținut că, în ședința Plenului din 25 septembrie 2008,
în raport cu prevederile Hotărârii nr. 661/2008 referitoare la procedura de
soluționare a cererilor de reîncadrare în funcția de judecător și procuror, s-a
stabilit cu valoare de principiu că reîncadrarea în funcție a foștilor
judecători și procurori reprezintă o modalitate excepțională, întrucât regula
în privința ocupării posturilor vacante este reprezentată de ocuparea acestora
prin intermediul I.N.M. ori prin participarea la concursul de admitere în
magistratură.
Astfel, C.S.M., în exercitarea prerogativei de a aprecia cu privire la
cererile de reîncadrare în funcție a foștilor judecători și procurori, în
raport cu politicile și strategiile asumate în domeniul resurselor umane, a
reținut că ocuparea postului vacant pe care domnul D.G. a solicitat
reîncadrarea urmează a se face prin modalitățile de recrutare ce răspund
cerințelor actuale ale sistemului judiciar.
Împotriva Hotărârii nr. 1135 din 30 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a
declarat recurs D.G.
Recurentul a
solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1135 din
30 octombrie 2008 și obligarea instituției emitente la adoptarea unei hotărâri
prin care să i se admită cererea de reîncadrare în funcția de judecător.
În motivarea
căii de atac, recurentul susține, în esență, faptul că, în contextul în care
prin Hotărârea nr. 516 din 30 octombrie 2008 a secției pentru Judecători din
cadrul C.S.M. s-a constatat că îndeplinește condițiile legale pentru
reîncadrare, în mod netemeinic și nelegal, prin hotărârea atacată în cauză, s-a
reținut că cererea sa nu poate fi avizată.
Recurentul
consideră că au fost eludate prevederile legale referitoare la reîncadrarea
judecătorilor pensionați, întrucât a fost tratat într-o manieră
discriminatorie, în raport de împrejurarea că cererile formulate de grefierii
pensionați au fost admise.
Prin
întâmpinarea aflată la filele 19-22 dosar, intimatul C.S.M. a invocat, în
principal, excepția inadmisibilității recursului iar, în subsidiar, excepția
necompetenței materiale. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului
ca neîntemeiat.
La termenul
de judecată din 27 februarie 2009, Înalta Curte a pus în discuția părților
excepția de necompetență materială, iar reprezentanta intimatului a solicitat
admiterea acesteia și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Analizând
actele dosarului, prin prisma excepției invocate de intimat și a dispozițiilor
legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza
dedusă judecății a fost contestată hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1135 din 30
octombrie 2008, prin care s-a dispus respingerea cererii de avizare a
reîncadrării în funcția de judecător a petentului D.G., în cadrul Judecătoriei
Bălcești (filele 9-12 dosar).
Trebuie
precizat faptul că solicitantul a promovat recurs împotriva acestui act
administrativ, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
republicată, privind C.S.M.
Potrivit
acestui text normativ, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile
judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană
interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția
de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 84
C. proc. civ., instanța poate califica din punct de vedere juridic o cerere
pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greșită.
În speță, la
data formulării cererii de reîncadrare în funcția de judecător, recurentul nu
mai avea calitatea de judecător în activitate, el fiind pensionat.
În raport de
această situație de fapt, recurentul nu se poate prevala de dispozițiile art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o
hotărâre care privește drepturile și cariera magistraților.
Cu alte
cuvinte, pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ
prezintă relevanță situația profesională a petentului la momentul investirii
autorității publice.
Față de
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
modificată, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze
este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
În raport de
prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă
soluționare la Curtea de București, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Trimite cauza
spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.