ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4316/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 921 din 25 septembrie 2008, Plenul

C.S.M. a respins contestația

formulată de

G.D.L., judecător la Judecătoria Segarcea, împotriva Hotărârii nr. 327/2008 a Secției pentru judecători a C.S.M.

Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că Hotărârea

nr. 327 din 18 septembrie 2008 a secției pentru judecători a C.S.M., prin care

a fost respinsă contestația formulată de judecătorul G.D.L. împotriva Hotărârii

nr. 45 din 8 septembrie 2008 a comisiei de organizare a concursului de

promovare în funcții de execuție a judecătorilor si procurorilor din data de 5 octombrie 2008, de respingere a cererii acestuia de înscriere la concurs, pentru

neîndeplinirea condiției

privind vechimea necesară

în vederea înscrierii la concurs, este legală.

Aceasta, întrucât, se arată în motivarea hotărârii recurate,

perioada în care judecătorul a îndeplinit funcția

de consilier juridic nu

poate fi avută în vedere la calculul vechimii

minime prevăzute de

lege, astfel cum aceasta

este prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 303/2004.

Împotriva Hotărârii nr. 921

din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., considerând-o netemeinică și

nelegală, G.D.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1770 din 27 martie 2009.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de control judiciar, a formulat contestație în anulare,

în termen legal, recurentul G.D.L., în temeiul prevederilor art. 317 pct. 1 C.

proc. civ. și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului și Libertăților Cetățenești.

Contestatorul a susținut, în

esență că, pentru termenul de judecată când s-a soluționat recursul, nu a fost legal

citat, citația fiind expediată la o altă adresă decât cea pe care a indicat-o

în cererea de recurs, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare și la un

proces echitabil.

Contestația în anulare este

întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când

s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că, pentru termenul de la 27 martie 2009,

dată la care s-a soluționat recursul formulat în cauză de G.D.L., acesta a fost

citat la Judecătoria Segarcea, unde activează în funcția de judecător, iar nu

la domiciliul pe care acesta l-a indicat în cererea de recurs pentru

comunicarea actelor de procedură.

Având în vedere dispozițiile

art. 90 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că înmânarea citației și a tuturor

actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, rezultă

că citarea recurentului pentru termenul de la 27 martie 2009 nu a fost legal

îndeplinită.

Se constată deci, întrunite

condițiile reglementate de art. 317 alin. (1) pct., (1) C. proc. civ. și, din

acest considerent, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va dispune

anularea deciziei atacate și va fixa termen la 13 ianuarie 2010, pentru

rejudecarea recursului, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestația în anulare formulată de G.D.L. împotriva

Deciziei nr. 1770 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Dispune anularea deciziei

atacate și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 13 ianuarie 2010, cu

citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2009.