ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4316/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 921 din 25 septembrie 2008, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de G.D.L., judecător la Judecătoria Segarcea, împotriva Hotărârii nr. 327/2008 a Secției pentru judecători a C.S.M. Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că Hotărârea nr. 327 din 18 septembrie 2008 a secției pentru judecători a C.S.M., prin care a fost respinsă contestația formulată de judecătorul G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 45 din 8 septembrie 2008 a comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor si procurorilor din data de 5 octombrie 2008, de respingere a cererii acestuia de înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiției privind vechimea necesară în vederea înscrierii la concurs, este legală.

Aceasta, întrucât, se arată în motivarea hotărârii recurate, perioada în care judecătorul a îndeplinit funcția de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii minime prevăzute de lege, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004. Împotriva Hotărârii nr. 921 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., considerând-o netemeinică și nelegală, G.D.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Recursul a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1770 din 27 martie 2009. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, a formulat contestație în anulare, în termen legal, recurentul G.D.L., în temeiul prevederilor art. 317 pct. 1 C. proc.

civ. și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și Libertăților Cetățenești. Contestatorul a susținut, în esență că, pentru termenul de judecată când s-a soluționat recursul, nu a fost legal citat, citația fiind expediată la o altă adresă decât cea pe care a indicat-o în cererea de recurs, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil. Contestația în anulare este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, pentru termenul de la 27 martie 2009, dată la care s-a soluționat recursul formulat în cauză de G.D.L., acesta a fost citat la Judecătoria Segarcea, unde activează în funcția de judecător, iar nu la domiciliul pe care acesta l-a indicat în cererea de recurs pentru comunicarea actelor de procedură. Având în vedere dispozițiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, rezultă că citarea recurentului pentru termenul de la 27 martie 2009 nu a fost legal îndeplinită. Se constată deci, întrunite condițiile reglementate de art. 317 alin. (1) pct., (1) C. proc.

civ. și, din acest considerent, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va dispune anularea deciziei atacate și va fixa termen la 13 ianuarie 2010, pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de G.D.L. împotriva Deciziei nr. 1770 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Dispune anularea deciziei atacate și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 13 ianuarie 2010, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.