ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 883/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 920 din 25 septembrie 2008 Plenul C.S.M.

a respins contestația formulată de I.C.N., judecător la Judecătoria

s

egarcea, împotriva hotărârii nr. 330

din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători, prin care a fost soluționată

contestația împotriva Hotărârii nr. 46 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovare în funcții de execuție a judecătorilor

și procurorilor, în sensul respingerii cererii acestuia de înscriere la

concursul de promovare în funcții de execuție pentru neîndeplinirea cerinței

impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, sub

aspectul neîndeplinirii condiției de vechime efectivă în magistratură.

Împotriva Hotărârii nr. 920

din 25 septembrie 2008, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, a declarat recurs I.C.N. și a solicitat să se dispună anularea

acestei hotărâri, să se constate că îndeplinește condiția de vechime de 5 ani

prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată,

pentru a promova pe loc sau efectiv la tribunale și să fie obligat intimatul să

permită înscrierea sa la concursurile de promovare efectivă sau pe loc la

tribunale, ce se vor organiza în viitor.

Recurentul a susținut că la

calculul vechimii efective în magistratură, necesară pentru înscrierea la

concursul de promovare efectivă sau pe loc, nu a fost avută în vedere și

perioada în care a îndeplinit funcția de consilier juridic, ceea ce constituie

un act de discriminare în raport cu avocații, astfel cum s-a constatat și în

hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării.

Raportat la art. 14 din C.E.D.O.,

recurentul a susținut că diferența de tratament stabilită de intimat între

persoanele care au îndeplinit funcția de consilier juridic și cele care au

exercitat profesia de avocat nu are o justificare rezonabilă și obiectivă,

pentru că acestea s-au aflat în situații analoage sau comparabile, ceea ce

presupunea instituirea unui tratament egal, conform principiului constituțional

al egalității cetățenilor în fața legii.

Analizând actele și

lucrările din dosar, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Legea nr. 303/2004

republicată, prevede în art. 44 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

judecătorii și procurorii pentru a participa la concursul de promovare la

instanțele sau parchetele imediat superioare.

Condiția minimă de vechime

impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din actul normativ susmenționat prevede 5

ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la

parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul

specializat și conform alin. (2) al aceluiași text de lege, la calcularea

acestei vechimi se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau

procurorul a fost avocat.

În contextul actualului

cadru legislativ, intimatul a respins întemeiat cererea recurentului de

includere a perioadei în care a exercitat funcția de consilier juridic în

calculul vechimii efective în magistratură prevăzută de art. 44 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 303/2004, republicată, întrucât nu are competența de a

modifica legea, prin adăugarea sau eliminarea unei norme legale.

Lipsa de temei legal a unei

asemenea cereri a fost constatată și prin Decizia nr. 1123 din 27 noiembrie

2007 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008.

Prin această decizie a fost

respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu motivarea că, excepția

invocată vizează în realitatea completarea dispoziției criticate, în sensul

luării în considerare, la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din

același act normativ, și a perioadei în care judecătorul sau procurorul a fost

consilier juridic.

Decizia instanței de

contencios constituțional a fost pronunțată prin raportare la prevederile

constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și față de

considerentele soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de

neconstituționalitate, nu se mai impune examinarea susținerilor din recurs

privind încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în

fața legii.

Hotărârea nr. 48 din 24

ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării, invocată de recurent ca argument pentru existența unei

discriminări, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) și alin. (2) din O.G.

nr. 137/2000, nu poate fi reținută pentru soluționarea favorabilă a cererii

acestuia, întrucât hotărârea respectivă nu poate fi asimilată actului normativ

cu putere obligatorie și nu poate adăuga la lege, având exclusiv caracterul

unei recomandări adresate Ministerului Justiției.

De altfel, Curtea

Constituțională a constatat prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008 că

„dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde

înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze

aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt

discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe calea judiciară sau cu

prevederi cuprinse în alte acte normative”.

Pentru aceleași

considerente, constatându-se că prin refuzul intimatului nu a fost vătămat un

drept sau o libertate fundamentală recunoscută recurentului de C.E.D.O., vor fi

respinse și susținerile din recurs privind încălcarea prevederilor art. 14 al

convenției.

În consecință, Hotărârea nr.

920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. este legală și temeinică și în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.C.N. împotriva Hotărârii nr. 920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.