ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Plenului C.S.M. Prin hotărârea nr. 323 din 14 mai 2009, secția pentru judecători a respins contestația formulată de A.I. împotriva hotărârii nr. 22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime necesară promovării în funcția de judecător de tribunal, respectiv 5 ani, întrucât avea o vechime de 4 ani, 1 lună și 29 de zile în funcția de judecător și avocat, calculată la data de 31 mai 2009, doamnei judecător A.I. fiind aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.

Prin contestația formulată împotriva acestei hotărâri au fost reiterate criticile invocate în contestarea hotărârii Comisiei de organizare, respectiv: neîndeplinirea condiției privind vechimea, neîndeplinirea condiției privind evaluarea, existența interdicției prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004. Prin hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009, Plenul C.S.M. a respins contestația formulata de A.I., judecător la Judecătoria Constanța, împotriva hotărârii nr. 323 din 14 mai 2009 a secției pentru judecători a C.S.M. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că secția pentru judecători a avut în vedere la adoptarea hotărârii nr. 323 din 14 mai 2009, faptul că A.I. a fost numită judecător la data de 01 iulie 2008, având o vechime de 4 ani, 1 lună și 29 zile, calculată la data de 31 mai 2009 potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere prevederile art. 44 din Legea nr. 303/2004, care se regăsesc și în art. 5 din regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, Plenul C.S.M. a constatat că A.I. nu îndeplinește condiția vechimii minime de 5 ani pentru promovare la tribunal și nici condiția evaluării, aflându-se sub interdicția prevăzuta de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004. În ceea ce privește celelalte motive ale contestației, Plenul C.S.M. a constatat că nu au fost invocate motive noi față de cele susținute în contestarea hotărârii comisiei de organizare, motive ce au fost deja analizate. 2. Recursul exercitat împotriva hotărârii Plenului C.S.M.

Împotriva Hotărârii nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., a declarat recurs A.I., susținând că soluția adoptată în privința contestației sale este nelegală, reluând motivele invocate prin contestația formulată împotriva hotărârii secției judecători prin care a fost respinsă contestația împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție cu motivarea că nu îndeplinește condițiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009. Detaliind motivele de recurs, recurenta arată că neluarea în calcul a vechimii de consilier juridic contravine normelor europene cu privire la condițiile de eligibilitate în funcția de Judecător European potrivit cărora vechimea în activitatea juridică (fără a se face diferențiere între judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, juriști sau alte funcții juridice) este luată în calcul la numirea în funcția de judecător la cele mai înalte instanțe, Curtea Europeană de Justiție; Tribunalul Penal Internațional; Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru acest motiv solicită să se facă abstracție de textul național, respectiv art. 44 din Legea nr. 303/2004 ce condiționează participarea la acest concurs de o anumita vechime numai in funcția de judecător sau procuror și să se dea eficiență textelor europene potrivit cărora la numirea în înaltele funcții de genul celor amintite mai sus este luata în calcul vechimea în activitatea juridică fără nicio diferențiere. Susține că a participat și la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din 5 octombrie 2008, fiind respinsă în exclusivitate pentru lipsa vechimii, astfel că nu se mai poate reveni acum asupra acelor hotărâri și să se constate că evaluarea sa nu este valabilă, deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor juridice, principiului previzibilității actului administrativ și speranței legitime, principiu stabilit de jurisprudența C.E.D.O.

Prin cererea scrisă, depusă la 10 iunie 2011, recurenta invocă un nou motiv de recurs, arătând că intimatul i-a produs o vătămare, fiind discriminată în raport cu alți judecători. 3. Apărările formulate de C.S.M. Prin concluziile scrise depuse la 15 februarie 2010, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin argumentarea amplă, prezentată în susținerea legalității hotărârii atacate, se degajă concluzia că motivul pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la concursul organizat la data de 31 mai 2009, l-a constituit neîndeplinirea condițiilor de vechime, calculată conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată că recurenta avea o vechime la data de 31 mai 2009, de 4 ani, 1 lună și 29 zile, iar textul impunea vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător.

De asemenea, vechimea în funcția de jurisconsult nu putea fi luată în considerare. Intimatul arată că prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 305 din data de 13 aprilie 2006, s-a constatat că perioada în care judecătorii sau procurorii au exercitat profesia de consilier juridic, nu putea fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiției de vechime minimă, în înțelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare și interpretare și că dispozițiile enunțate se aplică tuturor judecătorilor și procurorilor care participă la concursurile de promovare.

Procedura în fața Înaltei Curți Pe parcursul soluționării recursului, la data de 19 februarie 2010, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor procurorilor în măsura în care condiționează participarea la concursul de promovare al judecătorilor procurorilor în funcții de execuție de calitatea de judecător sau procuror. Prin Decizia nr. 1275 din 12 octombrie 2010, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reținând în considerente că prin Decizia nr. 1038 din 14 septembrie 2010, nepublicată la data pronunțării acestei decizii, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare și la dispozițiile art. 16 și art. 143 din Constituție, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor.

Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, așa cum a stabilit în mod constant în jurisprudența sa, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, s-a reținut că soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În ședința publică din 25 martie 2011, recurenta a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri preliminare, cerere prin care, în temeiul art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a solicitat instanței să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene 6 întrebări preliminare.

Examinând cererea de sesizare a Curții Europene de Justiție cu cele 6 întrebări preliminare, astfel cum a fost formulată de recurenta A.I., Înalta Curte a respins-o conform considerentelor cuprinse în încheierea din 29 aprilie 2011, apreciind că întrebările preliminare nu sunt utile și pertinente în prezenta cauză. Prin maniera de formulare a întrebărilor, recurenta tinde în realitate să obțină o „decizie de îndrumare” în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională, din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excede competența sa. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M.

prin prisma criticilor formulate de A.I. în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante A.I. a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Constanța, la data de 01 iulie 2008, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 21 mai 2009, optând pentru promovare pe loc la Tribunalul Constanța, dar, prin hotărârea nr. 22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime.

La rândul său, secția pentru judecători a C.S.M., prin hotărârea nr. 323 din 14 mai 2009 a respins contestația cu aceeași motivare. În fine, pe aceeași poziție s-a situat și Plenul C.S.M. care, prin hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009 a respins contestația recurentei formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători. În esență, intimatul a reținut că, la data concursului, A.I. avea o vechime de 4 ani, 1 lună și 29 de zile și, deci, nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare - „(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta; c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”. În acord cu aceste prevederi normative, prin art. 5 din regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea nr. 621 din 28 iulie 2008 a Plenului C.S.M., se dispune că „pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute Ia art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

În raport de aceste prevederi legale, hotărârea adoptată de Plenul C.S.M. este legală, deoarece la data concursului, recurenta nu îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție din 31 mai 2009. Perioada în care recurenta a îndeplinit funcția de jurisconsult nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime prevăzute de textele menționate, astfel că nu îndeplinește una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale la care România este parte referitoare la condițiile de numire a judecătorilor la instanțele internaționale, întrucât statele beneficiază de dreptul de a stabili condițiile de accedere în profesia de judecător național, precum și în privința organizării acestei profesii. Cererea recurentei din data de 10 iunie 2011 nu poate fi calificată ca vizând un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și mai mult nu se poate reține o diferență de tratament, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor situații diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.

Față de cele expuse, nu se poate reține existența unei ingerințe a C.S.M. în exercitarea de către recurentă a dreptului de a participa la concursul de promovare în funcție, hotărârea atacată fiind în concordanță cu prevederile legale și reglementare în vigoare la data nașterii respectivului drept. 2. Temeiul juridic al soluției adoptate Pentru considerentele expuse în decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul formulat de A.I. împotriva hotărârii nr. 917/2009 a Plenului C.S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I. împotriva hotărârii nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.