ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

C.S.M.

Prin hotărârea nr. 323

din 14 mai 2009, secția pentru judecători a respins contestația formulată de A.I.

împotriva hotărârii nr. 22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului

pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data

de 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime necesară promovării

în funcția de judecător de tribunal, respectiv 5 ani, întrucât avea o vechime de

4 ani, 1 lună și 29 de zile în funcția de judecător și avocat, calculată la data

de 31 mai 2009, doamnei judecător A.I. fiind aplicabile dispozițiile art. 33

alin. (14) din Legea nr. 303/2004.

Prin contestația formulată

împotriva acestei hotărâri au fost reiterate criticile invocate în contestarea hotărârii

Comisiei de organizare, respectiv: neîndeplinirea condiției privind vechimea, neîndeplinirea

condiției privind evaluarea, existența interdicției prevăzută de art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004.

Prin hotărârea nr. 917

din 21 mai 2009, Plenul C.S.M. a respins contestația formulata de A.I., judecător

la Judecătoria Constanța, împotriva hotărârii nr. 323 din 14 mai 2009 a secției

pentru judecători a C.S.M.

În motivarea acestei hotărâri

s-a reținut că secția pentru judecători a avut în vedere la adoptarea hotărârii

nr. 323 din 14 mai 2009, faptul că A.I. a fost numită judecător la data de 01

iulie 2008, având o vechime de 4 ani, 1 lună și 29 zile, calculată la data de 31

mai 2009 potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere prevederile

art. 44 din Legea nr. 303/2004, care se regăsesc și în art. 5 din regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor,

Plenul C.S.M. a constatat că A.I. nu îndeplinește condiția vechimii minime de 5

ani pentru promovare la tribunal și nici condiția evaluării, aflându-se sub interdicția

prevăzuta de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește celelalte

motive ale contestației, Plenul C.S.M. a constatat că nu au fost invocate motive

noi față de cele susținute în contestarea hotărârii comisiei de organizare, motive

ce au fost deja analizate.

împotriva hotărârii Plenului C.S.M.

Împotriva Hotărârii

nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., a declarat recurs A.I., susținând că

soluția adoptată în privința contestației sale este nelegală, reluând motivele invocate

prin contestația formulată împotriva hotărârii secției judecători prin care a fost

respinsă contestația împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului de

promovare în funcții de execuție cu motivarea că nu îndeplinește condițiile legale

pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție din data de

31 mai 2009.

Detaliind motivele de

recurs, recurenta arată că neluarea în calcul a vechimii de consilier juridic contravine

normelor europene cu privire la condițiile de eligibilitate în funcția de Judecător

European potrivit cărora vechimea în activitatea juridică (fără a se face diferențiere

între judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, juriști sau alte funcții

juridice) este luată în calcul la numirea în funcția de judecător la cele mai înalte

instanțe, Curtea Europeană de Justiție; Tribunalul Penal Internațional; Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru acest motiv solicită

să se facă abstracție de textul național, respectiv art. 44 din Legea nr. 303/2004

ce condiționează participarea la acest concurs de o anumita vechime numai in funcția

de judecător sau procuror și să se dea eficiență textelor europene potrivit cărora

la numirea în înaltele funcții de genul celor amintite mai sus este luata în calcul

vechimea în activitatea juridică fără nicio diferențiere.

Susține că a participat

și la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor

din 5 octombrie 2008, fiind respinsă în exclusivitate pentru lipsa vechimii, astfel

că nu se mai poate reveni acum asupra acelor hotărâri și să se constate că evaluarea

sa nu este valabilă, deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor

juridice, principiului previzibilității actului administrativ și speranței legitime,

principiu stabilit de jurisprudența C.E.D.O.

Prin cererea scrisă, depusă

la 10 iunie 2011, recurenta invocă un nou motiv de recurs, arătând că intimatul

i-a produs o vătămare, fiind discriminată în raport cu alți judecători.

de C.S.M.

Prin concluziile scrise

depuse la 15 februarie 2010, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin argumentarea amplă,

prezentată în susținerea legalității hotărârii atacate, se degajă concluzia că motivul

pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la concursul organizat

la data de 31 mai 2009, l-a constituit neîndeplinirea condițiilor de vechime, calculată

conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată că recurenta

avea o vechime la data de 31 mai 2009, de 4 ani, 1 lună și 29 zile, iar textul impunea

vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător. De asemenea, vechimea în funcția

de jurisconsult nu putea fi luată în considerare.

Intimatul arată că prin

hotărârea Plenului C.S.M. nr. 305 din data de 13 aprilie 2006, s-a constatat că

perioada în care judecătorii sau procurorii au exercitat profesia de consilier juridic,

nu putea fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiției de vechime

minimă, în înțelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare

și interpretare și că dispozițiile enunțate se aplică tuturor judecătorilor și procurorilor

care participă la concursurile de promovare.

Procedura în fața Înaltei

Curți

Pe parcursul soluționării

recursului, la data de 19 februarie 2010, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

procurorilor în măsura în care condiționează participarea la concursul de promovare

al judecătorilor procurorilor în funcții de execuție de calitatea de judecător sau

procuror.

Prin Decizia nr. 1275

din 12 octombrie 2010, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția

de neconstituționalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reținând în

considerente că prin Decizia nr. 1038 din 14 septembrie 2010, nepublicată la data

pronunțării acestei decizii, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare și la dispozițiile

art. 16 și art. 143 din Constituție, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

ridicată de același autor. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional

a constatat că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu contravin

principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin.

(1) din Constituție, deoarece, așa cum a stabilit în mod constant în jurisprudența

sa, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații

egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul

juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării

există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista

o motivare obiectivă și rezonabilă.

Întrucât criticile de

neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că

nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței

Curții Constituționale, s-a reținut că soluția și considerentele deciziei menționate

își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ședința publică din

25 martie 2011, recurenta a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

acțiunii în pronunțarea unei hotărâri preliminare, cerere prin care, în temeiul

art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a solicitat

instanței să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene 6 întrebări preliminare.

Examinând cererea de sesizare

a Curții Europene de Justiție cu cele 6 întrebări preliminare, astfel cum a fost

formulată de recurenta A.I., Înalta Curte a respins-o conform considerentelor cuprinse

în încheierea din 29 aprilie 2011, apreciind că

întrebările preliminare nu sunt utile și pertinente

în prezenta cauză.

Prin maniera de formulare

a întrebărilor, recurenta tinde în realitate să obțină o „decizie de îndrumare”

în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională, din partea Curții

de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excede competența

sa.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând hotărârea

nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M. prin prisma criticilor formulate de A.I.

în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind C.S.M., Înalta Curte constată că este legală.

de drept relevante

A.I. a fost numită judecător

definitiv la Judecătoria Constanța, la data de 01 iulie 2008, în condițiile

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Recurenta s-a înscris

la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 21 mai 2009,

optând pentru promovare pe loc la Tribunalul Constanța, dar, prin hotărârea nr.

22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții

de execuție, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de

vechime.

La rândul său, secția

pentru judecători a C.S.M., prin hotărârea nr. 323 din 14 mai 2009 a respins contestația

cu aceeași motivare.

În fine, pe aceeași poziție

s-a situat și Plenul C.S.M. care, prin hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009 a respins

contestația recurentei formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători.

În esență, intimatul a

reținut că, la data concursului, A.I. avea o vechime de 4 ani, 1 lună și 29 de zile

și, deci, nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea

în funcții de execuție.

Potrivit prevederilor

art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată,

cu modificările și completările ulterioare - „(1) Pot participa la concursul de

promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii

care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați

disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a) 5 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal

sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul

de pe lângă tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte

de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c) 8 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) La calcularea vechimii

prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau

procurorul a fost avocat”.

În acord cu aceste prevederi

normative, prin art. 5 din regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea nr. 621 din

28 iulie 2008 a Plenului C.S.M., se dispune că „pot participa la concursul de promovare

în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condițiile

minime de vechime prevăzute Ia art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată,

cu modificările și completările ulterioare”.

În raport de aceste prevederi

legale, hotărârea adoptată de Plenul C.S.M. este legală, deoarece la data concursului,

recurenta nu îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție

din 31 mai 2009.

Perioada în care recurenta

a îndeplinit funcția de jurisconsult nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii

minime prevăzute de textele menționate, astfel că nu îndeplinește una dintre condițiile

cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Independent de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare

la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale la care

România este parte referitoare la condițiile de numire a judecătorilor la instanțele

internaționale, întrucât statele beneficiază de dreptul de a stabili condițiile

de accedere în profesia de judecător național, precum și în privința organizării

acestei profesii.

Cererea recurentei din

data de 10 iunie 2011 nu poate fi calificată ca vizând un motiv de ordine publică

în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și mai mult nu se poate reține o diferență

de tratament, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât

principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții

numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor

situații diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.

Față de cele expuse, nu

se poate reține existența unei ingerințe a C.S.M. în exercitarea de către recurentă

a dreptului de a participa la concursul de promovare în funcție, hotărârea atacată

fiind în concordanță cu prevederile legale și reglementare în vigoare la data nașterii

respectivului drept.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse în decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate,

în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul formulat

de A.I. împotriva hotărârii nr. 917/2009 a Plenului C.S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.I. împotriva hotărârii nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2011.