ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Hotărârea nr. 238 din 28 aprilie 2011 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de C.M. împotriva Hotărârii nr. 294 din 19 aprilie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a se pronunța astfel, Plenul a reținut că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, pot participa la concursul pentru funcțiile de judecător de curte de apel, judecătorii care îndeplinesc condiția minimă de vechime, aceea de 6 ani în funcția de judecător sau procuror.

S-a mai reținut că, în prezent, nu mai pot fi aplicate dispozițiile art. 44 alin. (2) din lege care prevedeau că se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, deoarece aceste prevederi au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009. A mai constatat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că vechimea efectivă pe care petenta o are în funcția de judecător este de 5 ani, iar pentru promovarea în funcție de execuție la curțile de apel este necesară o vechime de 6 ani numai în funcția de judecător sau procuror, condiție care nu este îndeplinită. In final, s-a apreciat că invocarea Hotărârii Secției pentru judecători nr. 461/2010 prin care a fost admisă contestația formulată de doamna judecător V.D.

nu poate fi avută în vedere deoarece aceasta a fost emisă în temeiul unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, anterior Deciziei Curții Constituționale. 2. Recursul declarat de V.C.M.S. Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs V.C.M.S., susținând că soluția adoptată în privința contestației sale este nelegală, fiind fundamentată pe o interpretare literală discriminatorie a dispozițiilor legale cuprinse în art. 44din Legea nr. 303/2004. Detaliind motivul de recurs enunțat, recurenta a invocat puterea de lucru judecat a Hotărârii CSM nr. 362 din 18 septembrie 2008 și a Hotărârii CSM nr. 957 din 25 septembrie 2008 prin care s-a constatat că îndeplinește condiția privitoare la vechimea de 5 ani necesară pentru promovarea în funcție de execuție la tribunal, astfel încât este absurd că la data de 8 mai 2011 nu îndeplinește vechimea de 6 ani necesară promovării la curtea de apel.

De asemenea, recurenta a invocă în susținerea recursului Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 461 din 28 aprilie 2010, prin care a fost admisă contestația formulată de doamna judecător V.D. pe considerentul existenței puterii lucrului judecat în privința vechimii în funcție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând Hotărârea nr.238 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de V.C.M.S. în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante V.C.M.S.

a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Medgidia, la data de 9 mai 2006, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar la data de 15 noiembrie 2009 a fost promovată la Tribunalul București, pentru calcularea vechimii prevăzute de lege, avându-se în vedere dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 astfel cum acestea erau în vigoare anterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 785/2009, prin care s-a declarat neconstituțional acest text de lege. Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 8 mai 2011, optând pentru promovare pe loc la Curtea de Apel București dar, prin Hotărârea nr. 18 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime.

La rândul său, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 294 din 19 aprilie 2011 a respins contestația judecătoarei V.C.M.S., cu aceeași motivare. In fine, pe aceeași poziție s-a situat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care, prin Hotărârea nr. 238 din 28 aprilie 2011 a respins contestația recurentei formulată împotriva Hotărârii Secției pentru judecători. În esență, intimatul a reținut că, la data concursului, V.C.M.S. avea o vechime în funcția de judecător de 5 ani deci, nu îndeplinea una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Dispozițiile legale aplicabile, art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare aveau, la data adoptării actului administrativ analizat, următorul cuprins: „(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta.

Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. în acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Pe cale de consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este reglementată numai de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, anterior citate. Pe de altă parte cele două hotărâri ale Plenului C.S.M. invocate de recurentă în susținerea puterii lucrului judecat nu pot avea acest efect în ceea ce o privește pe aceasta deoarece, în prezent, a dispărut temeiul legal care a stat la baza adoptării actelor menționate. In ceea ce privește situația doamnei judecător V.D.

invocată de recurentă nu poate fi considerată ca reprezentând o discriminare, având în vedere că forma Legii nr. 303/2004 a suferit modificări prin declararea ca neconstituționale a prevederilor art. 44 alin. (2), astfel încât recurentei nu i s-a putut aplica o dispoziție legală care nu mai exista la momentul înscrierii sale la concursul de promovare, autoritatea intimată făcând doar aplicarea exactă a prevederilor legale în vigoare la acea dată, neexistând nicio intenție de discriminare. 2. Temeiul juridic al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II. 1 din decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge recursul declarat de V.C.M.S., împotriva Hotărârii nr. 238 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.