ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele

I.

Circumstanțele

cauzei

1.

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Hotărârea nr. 238 din 28 aprilie 2011 Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de C.M.

împotriva Hotărârii nr. 294 din 19 aprilie 2008 a Secției pentru judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a se pronunța astfel, Plenul a reținut că,

potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, pot

participa la concursul pentru funcțiile de judecător de curte de apel,

judecătorii care îndeplinesc condiția minimă de vechime, aceea de 6 ani în

funcția de judecător sau procuror.

S-a mai reținut că, în prezent, nu mai pot fi

aplicate dispozițiile art.

44 alin. (2) din

lege care prevedeau că se ia în considerare și perioada în

care

judecătorul sau procurorul a fost avocat, deoarece aceste prevederi au fost

declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12

mai 2009.

A mai constatat Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii că vechimea efectivă pe care petenta o are în funcția de

judecător este de 5 ani, iar pentru promovarea în funcție de execuție la

curțile de apel este necesară o vechime de 6 ani numai în funcția de judecător

sau procuror, condiție care nu este îndeplinită.

In final, s-a apreciat că

invocarea Hotărârii Secției pentru judecători

nr. 461/2010 prin care a fost admisă contestația formulată de doamna

judecător V.D. nu poate fi avută în vedere deoarece aceasta a fost emisă în

temeiul unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

anterior Deciziei Curții Constituționale.

Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii a declarat recurs V.C.M.S., susținând că soluția adoptată în

privința contestației sale este nelegală, fiind fundamentată pe o interpretare

literală discriminatorie a dispozițiilor legale cuprinse în art. 44din Legea

nr. 303/2004.

Detaliind motivul de recurs enunțat, recurenta a

invocat puterea de lucru judecat a Hotărârii CSM nr. 362 din 18 septembrie 2008

și a Hotărârii CSM nr. 957 din 25 septembrie 2008 prin care s-a constatat că

îndeplinește condiția privitoare la vechimea de 5 ani necesară pentru

promovarea în funcție de execuție la tribunal, astfel încât este absurd că la

data de 8 mai 2011 nu îndeplinește vechimea de 6 ani necesară promovării la

curtea de apel.

De asemenea, recurenta a invocă în susținerea

recursului Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 461 din 28 aprilie 2010, prin care a

fost admisă contestația formulată de doamna judecător V.D. pe considerentul

existenței puterii lucrului judecat în privința vechimii în funcție.

II.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând Hotărârea nr.238 din 28 aprilie 2011 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate

de V.C.M.S. în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta

Curte constată că este legală.

V.C.M.S. a fost numită judecător definitiv la

Judecătoria Medgidia, la data de 9 mai 2006, în condițiile art. 33 alin. (1)

din Legea nr. 303/2004, iar la data de 15 noiembrie 2009 a fost promovată la

Tribunalul București, pentru calcularea vechimii prevăzute de lege, avându-se

în vedere dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr.

303/2004 astfel cum acestea erau în vigoare anterior pronunțării

Deciziei

Curții Constituționale nr. 785/2009, prin care s-a declarat

neconstituțional acest text de lege.

Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în

funcții de execuție organizat la data de 8 mai 2011, optând pentru promovare pe

loc la Curtea de Apel București dar, prin Hotărârea nr. 18 din 12 aprilie 2011

a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție,

cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime.

La rândul său, Secția pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 294 din 19 aprilie 2011 a respins

contestația judecătoarei V.C.M.S., cu aceeași motivare.

In fine, pe aceeași poziție s-a situat și Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii care, prin Hotărârea nr. 238 din 28

aprilie 2011 a respins contestația recurentei formulată împotriva Hotărârii Secției

pentru judecători.

În esență, intimatul a reținut că, la data

concursului, V.C.M.S. avea o vechime în funcția de judecător de 5 ani deci, nu

îndeplinea una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea

în funcții de execuție.

Dispozițiile legale aplicabile, art. 44 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare aveau, la data

adoptării actului administrativ analizat, următorul cuprins:

„(1) Pot participa la concursul de promovare la

instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au

avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost

sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime

de vechime:

b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau

procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și

procuror la parchetul de pe lângă aceasta.

Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 publicată în

M.Of. al României, Partea

I,

nr. 404 din 15 iunie 2009, Curtea Constituțională a

constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt

neconstituționale.

Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din

Constituție, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum

și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu

pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt

suspendate de drept".

De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr.

47/1992, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare

constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de

zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval,

Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale

cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate

ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

în acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei

nr. 785/2009 a

Curții Constituționale,

prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

și-au încetat

efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la

data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al

României.

Pe cale de consecință, începând cu această dată,

condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la

concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este

reglementată numai de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, anterior citate.

Pe de altă parte cele două hotărâri ale Plenului

C.S.M. invocate de recurentă în susținerea puterii lucrului judecat nu pot avea

acest efect în ceea ce o privește pe aceasta deoarece, în prezent, a dispărut

temeiul legal care a stat la baza adoptării actelor menționate.

In ceea ce privește situația doamnei judecător V.D.

invocată de recurentă nu poate fi considerată ca reprezentând o discriminare,

având în vedere că forma Legii nr. 303/2004 a suferit modificări prin

declararea ca neconstituționale a prevederilor art. 44 alin. (2), astfel încât

recurentei nu i s-a putut aplica o dispoziție legală care nu mai exista la

momentul înscrierii sale la concursul de promovare, autoritatea intimată făcând

doar aplicarea exactă a prevederilor legale în vigoare la acea dată, neexistând

nicio intenție de discriminare.

Pentru considerentele expuse la pct.

II.

1

din decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de

față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge recursul declarat de V.C.M.S., împotriva Hotărârii nr. 238 din

28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.