ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de

C.M. împotriva Hotărârii nr. 319 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru

judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a se pronunța

astfel, Plenul a reținut că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, republicată, pot participa la concursul pentru funcțiile

de judecător de tribunal, judecătorii care îndeplinesc condiția minimă de

vechime, aceea de 5 ani în funcția de judecător sau procuror. La calcularea

vechimii menționate se ia în considerare și perioada în care judecătorul a fost

avocat.

A mai arătat că

aceste dispoziții se regăsesc și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006, modificată, conform căruia pot

participa la concursul de promovare în funcții de execuție, vacante sau pe loc,

judecătorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute de art. 44

alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Concluzionând, Plenul

a arătat că nu pot fi reținute prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004,

modificată, invocate de C.M., potrivit cărora constituie vechime în

magistratură, necesară pentru aplicarea dispozițiilor speciale privind

pensionarea, și perioada în care judecătorul a îndeplinit funcția de consilier

juridic, întrucât pentru participarea la concursul de promovare în funcția de

execuție prezintă relevanță exclusiv vechimea în funcția de judecător și

procuror și în profesia de avocat iar nu vechimea în magistratură, cele două

noțiuni fiind distincte.

de C.M.

Împotriva hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs C.M.,

susținând că soluția adoptată în privința contestației sale este nelegală,

fiind fundamentată pe o interpretare literală discriminatorie a dispozițiilor

legale cuprinse în art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Detaliind motivul de

recurs enunțat, recurenta a arătat că neluarea în calcul de către intimat a

vechimii sale în funcția de consilier juridic contravine Hotărârilor Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 48/2007 și 461/2007, care au

constatat că nu se justifică diferența de tratament instituită prin norma

legală în discuție.

Recurenta consideră

că intimatul, în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale, a ignorat

jurisprudența convențională și comunitară în privința discriminării, precum și

Directiva 2000/78/CE/27 noiembrie 2000 privind egalitatea la locul de muncă,

pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

formulate de Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 29 decembrie 2008, intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din argumentarea

amplă prezentată în susținerea legalității hotărârii atacate, se degajă concluzia

că motivul pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la

concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5 octombrie

2008, l-a constituit neîndeplinirea de către aceasta a condiției de vechime,

calculate conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată

că recurenta avea o vechime, la data de 5 octombrie 2008, de 2 ani, 4 luni și

27 zile, iar textul legal impunea o vechime minimă de 5 ani în funcția de

judecător. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași text, vechimea în

funcția de consilier juridic nu putea fi luată în considerare.

Referitor la

discriminarea invocată, intimatul a susținut că nu există, în contextul în care

se remarcă o diferență de substanță între profesia de consilier juridic și cea

de avocat, cea din urmă fiind mult mai apropiată de cea de magistrat, prin

natura activității desfășurate.

Înaltei Curți

Pe parcursul

soluționării recursului, la data de 12 februarie 2009, recurenta C.M. a

formulat Note de ședință prin care a confirmat situația de fapt prezentată de

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la condițiile

concrete în care a participat la concursul de promovare. În același timp,

recurenta a combătut interpretarea dată de acesta dispozițiilor legale

aplicabile, insistând asupra discriminării la care sunt expuși magistrații care

au îndeplinit anterior funcția de consilier juridic, ca și a necorelării

dispozițiilor art. 44 cu art. 82 din Legea nr. 303/2004.

În ședința publică de

la 20 februarie 2009, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2002,

opinând că norma în discuție contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art.

53 din Constituția României, prin aceea că prevede un tratament juridic diferit

pentru magistrații are au îndeplinit anterior funcția de consilier juridic, în

raport cu aceia care au îndeplinit-o pe cea de avocat, funcții juridice

similare sau comparabile, fără nicio justificare rezonabilă.

Prin Decizia nr. 1102

din 8 septembrie 2009 Curtea Constituțională a respins, ca devenită

inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, reținând în considerente că aceeași excepție a fost

admisă prin Decizia nr. 785/2009, publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009.

La data de 3

decembrie 2009, în cauză au formulat cereri de intervenție accesorie, în

interesul recurentei, A.I., S.D. și A.P.I., cereri încuviințate în principiu

potrivit art. 52 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând Hotărârea

nr. 958 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

prin prisma criticilor formulate de C.M. în cuprinsul recursului declarat în

condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior

al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală.

și de drept relevante

C.M. a fost numită

judecător definitiv la Judecătoria Sighetu Marmației, la data de 8 mai 2006, în

condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Recurenta s-a înscris

la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5

octombrie 2008, optând pentru promovare efectivă la Tribunalul Caraș-Severin,

specializarea dreptul familiei, dar, prin Hotărârea nr. 33 din 8 septembrie

2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de

execuție, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de

vechime.

La rândul său, Secția

pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr.

319 din 18 septembrie 2008 a respins contestația judecătorului C.M., cu aceeași

motivare.

În fine, pe aceeași

poziție s-a situat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care, prin

Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 a respins contestația recurentei

formulată împotriva Hotărârii Secției pentru judecători.

În esență, intimatul

a reținut că, la data concursului, C.M. avea o vechime de 2 ani, 4 luni și 27

de zile și, deci, nu îndeplinea una dintre condițiile cumulative prevăzute de

lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Dispozițiile legale

aplicabile, art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare aveau, la data adoptării actului administrativ

analizat, următorul cuprins:

"(1) Pot

participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat

superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine"

la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și

îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a) 5 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător

de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă

tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

(2) La calcularea

vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care

judecătorul sau procurorul a fost avocat”.

Prin Decizia nr. 785

din 12 mai 2009 publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009, Curtea Constituțională

a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt

neconstituționale.

Conform dispozițiilor

art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, "Dispozițiile din legile

și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca

fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".

De asemenea, conform

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Dispozițiile din

legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își

încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz,

nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt

suspendate de drept".

În acord cu

dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții

Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au

încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de

zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în M. Of. al

României.

Pe cale de

consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor

și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau

parchetele imediat superioare este reglementată numai de dispozițiile art. 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, anterior citate.

Din această nouă

perspectivă și observând că, practic, întreaga argumentație a recurentei s-a

fundamentat pe ideea unei discriminări induse de aplicarea prevederii cuprinse

în art. 44 alin. (2) din lege, text legal care nu mai este în vigoare, Înalta

Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

958 din 25 septembrie 2008 este legală.

Într-adevăr, la data

concursului - 5 octombrie 2008, recurenta nu avea 5 ani vechime în funcția de

judecător și, deci, nu putea participa la concursul de promovare în funcții de

execuție pentru ocuparea unui post de judecător de tribunal.

Dispozițiile art. 86

din lege, care definesc conceptul de vechime în magistratură, utilă pentru

calculul pensiei de serviciu, nu au legătură cu cauza, câtă vreme pentru

promovarea în funcții de execuție contează "vechimea în funcția de

judecător” iar scopul reglementărilor este diferit.

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte reține că recurenta a calificat greșit procedura derulată de

Consiliul Superior al Magistraturii în soluționarea contestației sale ca fiind

jurisdicțională.

Este adevărat că art.

9 din Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că "Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea

contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor

pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor

date în materie disciplinară".

Însă, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea recurată, a soluționat

contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 319 din 18

septembrie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (6) din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

621/2006, în cadrul procedurilor de organizare și desfășurare a concursului

respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că nu

se poate reține incidența dispozițiilor procedurale invocate de recurentă,

specifice unei activități jurisdicționale.

Independent de

aspectele arătate, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile

recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din

tratatele internaționale la care România este parte referitoare la condițiile

de numire a judecătorilor la instanțele internaționale, întrucât statele

beneficiază de dreptul de a stabili condițiile de accedere în profesia de

judecător național, precum și în privința organizării acestei profesii.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate

sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va

respinge recursul de față și, pe cale de consecință, și cererea de intervenție

accesorie formulată de A.I., S.D. și A.P.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta C.M. împotriva Hotărârii nr. 958 din 25 septembrie 2008 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și cererea de

intervenție formulată de intervenienții A.I., S.D. și A.P.I., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.