ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de C.M. împotriva Hotărârii nr. 319 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a se pronunța astfel, Plenul a reținut că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, pot participa la concursul pentru funcțiile de judecător de tribunal, judecătorii care îndeplinesc condiția minimă de vechime, aceea de 5 ani în funcția de judecător sau procuror.

La calcularea vechimii menționate se ia în considerare și perioada în care judecătorul a fost avocat. A mai arătat că aceste dispoziții se regăsesc și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006, modificată, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție, vacante sau pe loc, judecătorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Concluzionând, Plenul a arătat că nu pot fi reținute prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004, modificată, invocate de C.M., potrivit cărora constituie vechime în magistratură, necesară pentru aplicarea dispozițiilor speciale privind pensionarea, și perioada în care judecătorul a îndeplinit funcția de consilier juridic, întrucât pentru participarea la concursul de promovare în funcția de execuție prezintă relevanță exclusiv vechimea în funcția de judecător și procuror și în profesia de avocat iar nu vechimea în magistratură, cele două noțiuni fiind distincte. 2. Recursul declarat de C.M. Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs C.M., susținând că soluția adoptată în privința contestației sale este nelegală, fiind fundamentată pe o interpretare literală discriminatorie a dispozițiilor legale cuprinse în art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Detaliind motivul de recurs enunțat, recurenta a arătat că neluarea în calcul de către intimat a vechimii sale în funcția de consilier juridic contravine Hotărârilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 48/2007 și 461/2007, care au constatat că nu se justifică diferența de tratament instituită prin norma legală în discuție. Recurenta consideră că intimatul, în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale, a ignorat jurisprudența convențională și comunitară în privința discriminării, precum și Directiva 2000/78/CE/27 noiembrie 2000 privind egalitatea la locul de muncă, pronunțând astfel o hotărâre nelegală. 3. Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 decembrie 2008, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din argumentarea amplă prezentată în susținerea legalității hotărârii atacate, se degajă concluzia că motivul pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5 octombrie 2008, l-a constituit neîndeplinirea de către aceasta a condiției de vechime, calculate conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată că recurenta avea o vechime, la data de 5 octombrie 2008, de 2 ani, 4 luni și 27 zile, iar textul legal impunea o vechime minimă de 5 ani în funcția de judecător. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași text, vechimea în funcția de consilier juridic nu putea fi luată în considerare. Referitor la discriminarea invocată, intimatul a susținut că nu există, în contextul în care se remarcă o diferență de substanță între profesia de consilier juridic și cea de avocat, cea din urmă fiind mult mai apropiată de cea de magistrat, prin natura activității desfășurate.

4. Procedura în fața Înaltei Curți Pe parcursul soluționării recursului, la data de 12 februarie 2009, recurenta C.M. a formulat Note de ședință prin care a confirmat situația de fapt prezentată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la condițiile concrete în care a participat la concursul de promovare. În același timp, recurenta a combătut interpretarea dată de acesta dispozițiilor legale aplicabile, insistând asupra discriminării la care sunt expuși magistrații care au îndeplinit anterior funcția de consilier juridic, ca și a necorelării dispozițiilor art. 44 cu art. 82 din Legea nr. 303/2004.

În ședința publică de la 20 februarie 2009, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, opinând că norma în discuție contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituția României, prin aceea că prevede un tratament juridic diferit pentru magistrații are au îndeplinit anterior funcția de consilier juridic, în raport cu aceia care au îndeplinit-o pe cea de avocat, funcții juridice similare sau comparabile, fără nicio justificare rezonabilă. Prin Decizia nr. 1102 din 8 septembrie 2009 Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, reținând în considerente că aceeași excepție a fost admisă prin Decizia nr. 785/2009, publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009.

La data de 3 decembrie 2009, în cauză au formulat cereri de intervenție accesorie, în interesul recurentei, A.I., S.D. și A.P.I., cereri încuviințate în principiu potrivit art. 52 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de C.M. în cuprinsul recursului declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante C.M. a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Sighetu Marmației, la data de 8 mai 2006, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5 octombrie 2008, optând pentru promovare efectivă la Tribunalul Caraș-Severin, specializarea dreptul familiei, dar, prin Hotărârea nr. 33 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime. La rândul său, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 319 din 18 septembrie 2008 a respins contestația judecătorului C.M., cu aceeași motivare. În fine, pe aceeași poziție s-a situat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care, prin Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 a respins contestația recurentei formulată împotriva Hotărârii Secției pentru judecători.

În esență, intimatul a reținut că, la data concursului, C.M. avea o vechime de 2 ani, 4 luni și 27 de zile și, deci, nu îndeplinea una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Dispozițiile legale aplicabile, art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare aveau, la data adoptării actului administrativ analizat, următorul cuprins: "(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; (2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”.

Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". În acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în M. Of.

al României. Pe cale de consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este reglementată numai de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, anterior citate. Din această nouă perspectivă și observând că, practic, întreaga argumentație a recurentei s-a fundamentat pe ideea unei discriminări induse de aplicarea prevederii cuprinse în art. 44 alin. (2) din lege, text legal care nu mai este în vigoare, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 958 din 25 septembrie 2008 este legală.

Într-adevăr, la data concursului - 5 octombrie 2008, recurenta nu avea 5 ani vechime în funcția de judecător și, deci, nu putea participa la concursul de promovare în funcții de execuție pentru ocuparea unui post de judecător de tribunal. Dispozițiile art. 86 din lege, care definesc conceptul de vechime în magistratură, utilă pentru calculul pensiei de serviciu, nu au legătură cu cauza, câtă vreme pentru promovarea în funcții de execuție contează "vechimea în funcția de judecător” iar scopul reglementărilor este diferit. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că recurenta a calificat greșit procedura derulată de Consiliul Superior al Magistraturii în soluționarea contestației sale ca fiind jurisdicțională.

Este adevărat că art. 9 din Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară". Însă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea recurată, a soluționat contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 319 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (6) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în cadrul procedurilor de organizare și desfășurare a concursului respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor procedurale invocate de recurentă, specifice unei activități jurisdicționale.

Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale la care România este parte referitoare la condițiile de numire a judecătorilor la instanțele internaționale, întrucât statele beneficiază de dreptul de a stabili condițiile de accedere în profesia de judecător național, precum și în privința organizării acestei profesii. 2. Temeiul juridic al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de față și, pe cale de consecință, și cererea de intervenție accesorie formulată de A.I., S.D.

și A.P.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta C.M. împotriva Hotărârii nr. 958 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții A.I., S.D. și A.P.I., ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.