ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

obiectul recursului

Prin Hotărârea nr. 951 din 25

septembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins

contestația formulată de doamna judecător C.F.I. împotriva

Hotărârii nr. 316 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a CSM, reținând, în esență, că în mod corect, prin

Hotărârea nr. 39 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor din data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea doamnei judecător de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea

condiției referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcția de

judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, și de art. 5 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2008.

În acest sens, s-a reținut că

doamna judecător C.F.I. a fost numită inamovibil la Judecătoria Medgidia la data de 7 decembrie 2005, iar anterior numirii a îndeplinit

funcția de consilier juridic în perioada 01 septembrie 1999 – 07 decembrie

2005, astfel că la data concursului din 5 octombrie 2008 avea o vechime în

funcția de judecător de 2 ani, 9 luni și 28 de zile, iar

perioada în care a îndeplinit funcția de jurisconsult nu poate fi

avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Împotriva Hotărârii nr. 951 din 25

septembrie 2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs C.F.I., în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, solicitând anularea

hotărârii și recunoașterea dreptului la promovarea în

funcții de execuție în aceleași condiții ca și

magistrații, foști avocați, cu consecința admiterii cererii

de înscriere la concursul din 5 octombrie 2008, precum și a altor

concursuri similare ulterioare.

Prin motivele de recurs, recurenta

susține următoarele:

În calitate de judecător are

interesul născut, actual, legitim, direct și personal de a participa

la concursurile de promovare în funcții de execuție.

Dispozițiile art. 44 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, republicată, încalcă principiul

egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din

Constituție, prin tratamentul discriminatoriu constând în faptul că

se ia în considerare la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1)

din aceeași lege numai perioada în care persoana a fost anterior avocat.

Susține reclamanta că acest tratament este discriminatoriu cu atât

mai mult cu cât, anterior admiterii în magistratură, activitatea

desfășurată în funcția de consilier juridic a fost

echivalată cu cea de avocat, iar potrivit art. 86 din lege perioada în

care a îndeplinit funcția de consilier juridic reprezintă vechime în

magistratură.

Mai susține recurenta că

dispozițiile respective contravin dispozițiilor art. 53 din

Constituție și creează o situație de discriminare a sa

față de magistrații care anterior au fost avocați,

discriminare constatată de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării prin Hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 și

nr. 48 din 24 ianuarie 2007.

Pentru aceleași motive,

recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Pe fondul cauzei, pentru aceleași

motive, recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată în

esență sub aspectul faptului că la calcularea vechimii în

funcția de judecător, conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, nu a fost luată în considerare perioada în care a

îndeplinit anterior funcția de consilier juridic.

Constituționale cu excepția invocată de recurentă.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională.

Prin încheierea din 3 decembrie 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, excepție

invocată de recurenta C.F.I. în raport cu dispozițiile art. 16

și art. 53 din Constituție.

Prin Decizia nr. 785/2009, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate

invocată de F.I.C. și a constatat că prevederile art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

persoane

În cauză, au formulat cereri de

intervenție P.A., A.I., S.D. și N.C., arătând următoarele:

Petenții susțin că la

soluționarea cauzei este necesar a se ține cont de Hotărârea nr.

48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost constatată

definitiv și irevocabil prin decizia nr. 3279 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și de Decizia nr. 785/2009 a

Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea

prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În condițiile în care existența

discriminării a fost constatată prin hotărârea și decizia

susmenționate, instanța este datoare ca, în temeiul art. 20 alin. (2)

din Constituție, să facă aplicarea directă a prevederilor

art. 14 cu referire la art. 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 pct. 1 lit. b) din

Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării

forței de muncă și exercitării profesiei, ale art. 2 alin. (1)

lit. a) din Directiva 200/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru

general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de

muncă și condițiile de muncă, care consacră principiul

nediscriminării.

Așa cum rezultă din practicaua prezentei

decizii, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a calificat cererile de intervenție formulate de

petenții P.A., A.I., S.D. și N.C. ca fiind în interes propriu și

le-a respins în principiu pentru motivele deja reținute.

recurs

Analizând cauza prin prisma motivelor, în

raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

și ale legislației aplicabile, precum și în raport cu Decizia

nr. 785/2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată

a fost respinsă cererea doamnei judecător C.F.I. de înscriere la

concursul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008,

întrucât nu îndeplinea condiția de vechime prevăzută de art. 44

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Hotărârea Plenul CSM este fundamentată

pe faptul că, la data concursului, doamna judecător C.F.I. avea o

vechime în funcția de judecător de 2 ani, 9 luni și 28 de zile,

iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată,

perioada anterioară în care recurenta a îndeplinit funcția de

jurisconsult nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii

prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Este necontestat faptul că, prin Decizia

nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15

iunie 2009), Curtea Constituțională a constatat că sunt

neconstituționale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor.

Conform dispozițiilor art. 147 alin.

(1) din Constituție, republicată, „dispozițiile din legile

și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente,

constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele

juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,

după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept”.

De asemenea, conform art. 31 alin. (2)

din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în

vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,

după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept”.

În acord cu dispozițiile citate, ca

urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice

la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie

2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Pe cale de consecință, începând

cu această dată, condiția de vechime impusă

judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de

promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este

reglementată de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

conform cărora:

„Art. 44.

-

(1)

Pot participa la concursul

de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare

judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte

bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în

ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a)

5 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și

procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe

lângă tribunalul specializat;

b)

6 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul

de pe lângă aceasta;

c)

8 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția

de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.”

Instanța, obligată fiind

să țină de cont de Decizia Curții Constituționale,

reține că legalitatea hotărârii recurate urmează a se

aprecia prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispozițiile art. 44 alin.

(2) din Legea

nr. 303/2004

, la care se face referire în recurs, și-au încetat efectele

juridice la data de 31 iulie 2009.

Astfel, Înalta Curte reține că

este legală hotărârea Plenului CSM prin care s-a constatat că la

data concursului recurenta, care avea o vechime de 2 ani, 9 luni și 28 de

zile, nu îndeplinea condiția de 5 ani vechime, prevăzută de art.

44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de

promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008.

În condițiile în care prevederile

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurenta

și-a construit întreaga argumentație din recurs și-au încetat

aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curții Constituțional nr. 785/2009,

fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la

calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

se are în vedere numai vechimea în funcția de judecător sau procuror,

fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care

judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcții de

specialitate juridică.

Or, în aceste condiții

hotărârea adoptată de Plenul CSM este legală în raport cu

dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase

în vigoare după decizia Curții Constituționale, având în vedere

vechimea pe care recurenta o avea în funcția de judecător la data

concursului din 5 octombrie 2008.

În consecință, în raport de

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312

c. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În raport de dezlegarea dată cererii

de recurs, față de dispozițiile art. 49 și art. 55 C. proc.

civ., vor fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenție formulate de P.A.,

A.I., S.D. și N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.F.I. împotriva

Hotărârii nr. 951 din 25 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Respinge cererile de intervenție

formulate de P.A., A.I., S.D. și N.C., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.