ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2010

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Hotărârea nr. 951 din 25 septembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna judecător C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 316 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a CSM, reținând, în esență, că în mod corect, prin Hotărârea nr. 39 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea doamnei judecător de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea condiției referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, și de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2008. În acest sens, s-a reținut că doamna judecător C.F.I. a fost numită inamovibil la Judecătoria Medgidia la data de 7 decembrie 2005, iar anterior numirii a îndeplinit funcția de consilier juridic în perioada 01 septembrie 1999 – 07 decembrie 2005, astfel că la data concursului din 5 octombrie 2008 avea o vechime în funcția de judecător de 2 ani, 9 luni și 28 de zile, iar perioada în care a îndeplinit funcția de jurisconsult nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Cererea de recurs Împotriva Hotărârii nr. 951 din 25 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs C.F.I., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, solicitând anularea hotărârii și recunoașterea dreptului la promovarea în funcții de execuție în aceleași condiții ca și magistrații, foști avocați, cu consecința admiterii cererii de înscriere la concursul din 5 octombrie 2008, precum și a altor concursuri similare ulterioare. Prin motivele de recurs, recurenta susține următoarele: În calitate de judecător are interesul născut, actual, legitim, direct și personal de a participa la concursurile de promovare în funcții de execuție. Dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminatoriu constând în faptul că se ia în considerare la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din aceeași lege numai perioada în care persoana a fost anterior avocat. Susține reclamanta că acest tratament este discriminatoriu cu atât mai mult cu cât, anterior admiterii în magistratură, activitatea desfășurată în funcția de consilier juridic a fost echivalată cu cea de avocat, iar potrivit art. 86 din lege perioada în care a îndeplinit funcția de consilier juridic reprezintă vechime în magistratură. Mai susține recurenta că dispozițiile respective contravin dispozițiilor art. 53 din Constituție și creează o situație de discriminare a sa față de magistrații care anterior au fost avocați, discriminare constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 și nr. 48 din 24 ianuarie 2007. Pentru aceleași motive, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată. Pe fondul cauzei, pentru aceleași motive, recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată în esență sub aspectul faptului că la calcularea vechimii în funcția de judecător, conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, nu a fost luată în considerare perioada în care a îndeplinit anterior funcția de consilier juridic.

Sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată de recurentă. Soluția pronunțată de Curtea Constituțională. Prin încheierea din 3 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, excepție invocată de recurenta C.F.I. în raport cu dispozițiile art. 16 și art. 53 din Constituție. Prin Decizia nr. 785/2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată de F.I.C. și a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

Intervenția în cauză a altor persoane În cauză, au formulat cereri de intervenție P.A., A.I., S.D. și N.C., arătând următoarele: Petenții susțin că la soluționarea cauzei este necesar a se ține cont de Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost constatată definitiv și irevocabil prin decizia nr. 3279 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și de Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. În condițiile în care existența discriminării a fost constatată prin hotărârea și decizia susmenționate, instanța este datoare ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, să facă aplicarea directă a prevederilor art. 14 cu referire la art. 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 pct. 1 lit. b) din Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Directiva 200/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, care consacră principiul nediscriminării. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a calificat cererile de intervenție formulate de petenții P.A., A.I., S.D. și N.C. ca fiind în interes propriu și le-a respins în principiu pentru motivele deja reținute.

Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și ale legislației aplicabile, precum și în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată a fost respinsă cererea doamnei judecător C.F.I. de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, întrucât nu îndeplinea condiția de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată. Hotărârea Plenul CSM este fundamentată pe faptul că, la data concursului, doamna judecător C.F.I. avea o vechime în funcția de judecător de 2 ani, 9 luni și 28 de zile, iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada anterioară în care recurenta a îndeplinit funcția de jurisconsult nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009), Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. În acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Pe cale de consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta; c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.” Instanța, obligată fiind să țină de cont de Decizia Curții Constituționale, reține că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , la care se face referire în recurs, și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009. Astfel, Înalta Curte reține că este legală hotărârea Plenului CSM prin care s-a constatat că la data concursului recurenta, care avea o vechime de 2 ani, 9 luni și 28 de zile, nu îndeplinea condiția de 5 ani vechime, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008. În condițiile în care prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurenta și-a construit întreaga argumentație din recurs și-au încetat aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curții Constituțional nr. 785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcția de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcții de specialitate juridică. Or, în aceste condiții hotărârea adoptată de Plenul CSM este legală în raport cu dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după decizia Curții Constituționale, având în vedere vechimea pe care recurenta o avea în funcția de judecător la data concursului din 5 octombrie 2008. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 c. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. În raport de dezlegarea dată cererii de recurs, față de dispozițiile art. 49 și art. 55 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenție formulate de P.A., A.I., S.D. și N.C.