ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 921 din 21 mai

2009 – Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestația

formulată de doamna C.F.I., judecător la Judecătoria Medgidia, împotriva Hotărârii nr. 330 din 14 mai 2009 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În considerentele hotărârii se

reține că, în raport de dispozițiile art. 44 din Legea nr.

303/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare, conform cărora „pot participa la concursul de promovare la instanțele

sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au

avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost

sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc

condițiile minime de vechime”, dispoziții ce se regăsesc și

în art. 5 din

r

egulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, conform

căruia pot participa la concursul de promovare în funcții de

execuție vacante sau pe loc judecătorii și procurorii care

îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin.

(1) lit. a), b), c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut

calificativul „foarte bine” și nu au fost sancționați

disciplinar în ultimii 3 ani, doamna judecător C.F.I. nu îndeplinește

condiția vechimii minime de 5 ani pentru promovare la tribunal, aceasta având

o vechime de 3 ani, 5 luni, 24 zile, calculată la data de 31 mai 2009,

anterior acestei date, în perioada 1 septembrie 1999 – 7 decembrie 2005

îndeplinind funcția de consilier juridic.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență, prin motivele de recurs formulate că

respingerea cererii sale de înscriere la concursul din data de 31 mai 2009 de

promovare într-o funcție de execuție la Tribunalul Constanța – materia Dreptul familiei, este nelegală în măsura în

care prevederea din art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, referitoare la vechimea

necesară în funcția de judecător de 5 ani, este

neconstituțională și discriminatorie, aspect constatat prin

decizia nr. 785 din 12 mai 2009 a Curții Constituționale.

Prevederile legale sus-menționate,

precizează recurenta, creează o discriminare a magistraților –

foști consilieri juridici față de cei foști avocați,

prin reducerea perioadei de activare în magistratură pentru foștii

avocați la înscrierea pentru examenul de promovare în funcții de execuție.

Discriminarea pe care o invocă a

fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării prin hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 și

nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunțată în cauze similare celei de

față.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea Hotărârii Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 921 din 21 mai 2009 ca fiind legală și

temeinică.

La data de 20 ianuarie 2010, a fost înregistrată cererea recurentei în sensul de a se dispune sesizarea Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

schimbarea jurisprudenței Secției de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la

recunoașterea vechimii de consilier juridic ca fiind echivalentă

celei de avocat sau magistrat, pentru participarea la concursul de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție.

În susținerea acestei cereri, recurenta

precizează că ulterior pronunțării unor decizii de

respingere a unor astfel de recursuri (deciziile nr. 2402 din 9 mai 2007, nr.

3862 din 4 noiembrie 2008 și nr. 3917 din 5 noiembrie 2008), Secția

de contencios administrativ și-a schimbat practica prin admiterea

recursurilor și validarea examenului de promovare, deși

recurenții nu întruneau condiția de vechime efectivă în

magistratură cerută de lege la data înscrierii la concursul de

promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009 (deciziile

pronunțate în cauzele cu nr. 4591/1/2009, nr. 4481/1/2009 și nr.

4478/1/ 2009), pentru complinirea vechimii lipsă ca magistrat fiind

luată în calcul vechimea avută anterior ca și consilier juridic.

Este necesară sesizarea

Secțiilor Unite, cererea formulată raportându-se la dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, potrivit cărora „Înalta Curte de Casație și

Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii

de către celelalte instanța judecătorești, potrivit

competenței sale” precum și la dispozițiile art. 31 din Legea

nr. 56 din 9 iulie 1993 republicată – Legea Curții Supreme de

Justiție și la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 304/2004

republicată, conform cărora „dacă o secție a Înaltei

Curți de Casație și Justiție consideră că este

necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe

judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care judecă cu citarea

părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă.

După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării

privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă”.

Se impune sesizarea Secțiilor Unite

în raport și de dispozițiile art. 20 din Constituția României

conform cărora, „dispozițiile constituționale privind drepturile

și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și

aplicate în concordanță cu Declarația Universală a

Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este

parte”, cum ar fi Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale

la această convenție, Tratatul de Instituire a Comunității

Europene, Statutul Curții Penale Internaționale, toate aceste

reglementări internaționale recunoscând vechimea de consilier juridic

pentru a fi luată în calcul la numirea în funcția de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană de Justiție și

Curtea Penală Internațională.

Analizând mai întâi cererea de sesizare a

Secțiilor Unite formulată, Înalta Curte constată că este

nefondată astfel că va fi respinsă potrivit considerentelor ce

urmează.

Într-adevăr, așa cum

susține și recurenta, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004

republicată privind organizarea judiciară „dacă o secție a

Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că

este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe

judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care judecă cu citarea

părților din dosarul a cărei judecată a fost

întreruptă. După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra

sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă”.

Având în vedere cele trei decizii (nr.

2402 din 9 mai 2007, nr. 3862 din 4 noiembrie 2008 și nr. 3917 din 5

noiembrie 2008) prin care s-au admis recursurile domnilor judecători G.D.L.,

C.L. și E.L.V. și s-a validat examenul de promovare, condiția de

vechime efectivă în magistratură cerută de lege nefiind

îndeplinită la data înscrierii la concurs, dar ea fiind complinită

până la data valorificării rezultatului concursului (fiind vorba de o

diferență de doar câteva zile pentru a fi îndeplinită

condiția de vechime efectivă în magistratură), soluții

care, așa cum arată recurenta, ar fi schimbat practica existentă

în această materie, aceea de respingere a recursurilor pentru

neîndeplinirea condiției de vechime prevăzută de art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, la data de 11 ianuarie 2010 Plenul judecătorilor

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a

practicii judiciare în sensul aplicării întocmai a dispozițiilor

legale privind vechimea efectivă în magistratură, condiție

necesar a fi îndeplinită la înscrierea în concurs pentru promovarea în

funcție de execuție la instanțele superioare.

Așadar, câtă vreme Secția

de contencios administrativ și fiscal a procedat la unificarea practicii

judiciare în materia respectivă, dând o interpretare și aplicare

unitară a legii – art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 -, prin

pronunțarea unei singure soluții, în sensul cerut de art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară,

republicată, este cert că nu se pune problema sesizării

Secțiilor Unite, pentru că nu se pune nici probleme revenirii la

propria jurisprudență.

Recurenta solicită a fi sesizate

Secțiile Unite de către Secția de contencios administrativ

și fiscal, tocmai pentru a se reveni asupra jurisprudenței acestei

secții și a se stabili o jurisprudență ce-i este

favorabilă, adică în sensul de a fi admise recursurile de genul celui

declarat de aceasta și a se avea în vedere la calculul vechimii efective

în magistratură pentru promovarea efectivă în funcții de

execuție și a perioadei în care a exercitat funcția de consilie

juridic.

Din economia textului de lege sus-citat

rezultă că o astfel de sesizare este numai la latitudinea

Secției respective – în speță de contencios administrativ –

și numai în cazul în care se consideră că este cazul a se reveni

asupra propriei jurisprudențe.

Or, Secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, tocmai și-a cristalizat această

jurisprudență în ședința de plen din data 11 ianuarie 2010

adoptând o soluție de principiu și unificându-și practica

judiciară.

Cererea formulată în acest sens de

recurentă este așadar neîntemeiată și urmează a fi

respinsă.

Având în vedere toate aceste considerente

prin care se argumentează respingerea cererii, apare ca inutil a fi

analizate toate celelalte aspecte invocate de recurentă în sprijinul

acesteia, argumente care de fapt țin mai mult de soluționarea pe fond

a cauzei.

Analizând, în al doilea rând, recursul

formulat se constată că acesta este nefondat, fapt pentru care va fi

respins în baza art. 312 C. proc. civ.

Prin Hotărârea nr. 330 din 14 mai 2009 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost

respinsă contestația doamnei judecător împotriva Hotărârii nr.

24 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea

în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor,

prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de

promovare în funcții de execuție, pentru neîndeplinirea cerinței

impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind

statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu

modificările și completările ulterioare, sub aspectul

neîndeplinirii condiției de vechime efectivă în magistratură.

Art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

prevede că: „pot participa la concursul de promovare la instanțele

sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut

calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost

sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc

următoarele condiții minime de … lit. a) – 5 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și

procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de p

lângă tribunalul specializat”.

Alin. (2) al art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004, prevede că „La calcularea vechimii prevăzute la art. 1

se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a

fost avocat”.

Aceste dispoziții se regăsesc

și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 28 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conform căruia „pot participa la

concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc

judecătorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime

prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor

republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

În mod corect cererea recurentei de

înscriere la concurs a fost respinsă, deoarece nu întrunește

condiția de vechime efectivă în magistratură, la data de 15

aprilie 2009, data înregistrării cererii de înscriere la concurs, pentru

promovarea pe loc la Tribunalul Constanța, specializarea Dreptul familiei, aceasta având o vechime, potrivit

art. 44 din Legea nr. 303/2004, de 3 ani, 5 luni și 24 zile în

funcția de judecător, calculată la data de 31 mai 2005, anterior

îndeplinind funcția de consilier juridic și anume în perioada 1

septembrie 1999 – 7 decembrie 2005.

Textul de lege face referire expres

și limitativ la vechimea în funcția de judecător sau procuror

și vechimea în funcția de avocat, numai acestea fiind luate în

considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de

promovare în funcție de execuție și nu vechimea în

magistratură, care este o noțiune distinctă, cum ar fi și

funcția de consilier juridic.

De altfel și Consiliul Superior al

Magistraturii prin Hotărârea Plenului nr. 305 din 13 aprilie 2006 a constatat că perioada în care judecătorii și procurorii au exercitat profesia

de consilier juridic, nu poate fi luată în considerare pentru aprecierea

îndeplinirii condiției de vechime minimă, în înțelesul art. 44

din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare și

interpretare.

Dată fiind existența unei

reglementări clare și precise în legătură cu noțiunea

de vechime efectivă în magistratură, astfel cum s-a precizat mai sus,

în mod neîntemeiat recurenta invocă existența unei discriminări

în raport cu alți colegi magistrați, situația sa fiind

diferită comparativ cu aceștia, discriminarea presupunând „instituirea

unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unei

justificări obiective și rezonabile”, ceea ce nu este cazul în

speță.

Cu privire la Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009 de care se prevalează

recurenta, trebuie remarcat că aceasta a fost pronunțată

ulterior înscrierii la examen – 15 aprilie 2009, astfel că nu poate

produce efecte pentru momentul analizării condițiilor ce se cereau

îndeplinite pentru înscrierea la concurs, la acel moment fiind aplicabile

dispozițiile Legii nr. 303/2004 – art. 44 alin. (1) lit. a) din Lege.

Din analiza și interpretarea

dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României

revizuită în 2003, rezultă că dispozițiile art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 și care au fost declarate

neconstituționale, la data de 12 mai 2009, au fost suspendate de drept de

la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 785

din 12 mai 2009 în Monitorul Oficial al României, respectiv 15 iunie 2009,

așa încât analizarea cererii de înscriere la examen a recurentei s-a făcut

în baza dispozițiilor Legii nr. 303/2004, astfel cum erau în vigoare la

acel moment, fiind exclusă posibilitatea luării în calcul la vechimea

efectivă în magistratură a vechimii ca și consilier juridic.

Mai mult decât atât, potrivit art. 147

alin. (4) din Constituția României, revizuită, „De la data

publicării Deciziile Curții Constituționale sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că acestea nu

pot retroactiva, acesta fiind un argument în plus al faptului că

soluția dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea

recurată este una legală și temeinică.

Așa fiind, recursul se privește

ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de sesizare a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Respinge

recursul declarat de C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 921 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.