ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 921 din 21 mai 2009 – Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna C.F.I., judecător la Judecătoria Medgidia, împotriva Hotărârii nr. 330 din 14 mai 2009 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În considerentele hotărârii se reține că, în raport de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile minime de vechime”, dispoziții ce se regăsesc și în art. 5 din r egulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul „foarte bine” și nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani, doamna judecător C.F.I.

nu îndeplinește condiția vechimii minime de 5 ani pentru promovare la tribunal, aceasta având o vechime de 3 ani, 5 luni, 24 zile, calculată la data de 31 mai 2009, anterior acestei date, în perioada 1 septembrie 1999 – 7 decembrie 2005 îndeplinind funcția de consilier juridic. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin motivele de recurs formulate că respingerea cererii sale de înscriere la concursul din data de 31 mai 2009 de promovare într-o funcție de execuție la Tribunalul Constanța – materia Dreptul familiei, este nelegală în măsura în care prevederea din art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, referitoare la vechimea necesară în funcția de judecător de 5 ani, este neconstituțională și discriminatorie, aspect constatat prin decizia nr. 785 din 12 mai 2009 a Curții Constituționale.

Prevederile legale sus-menționate, precizează recurenta, creează o discriminare a magistraților – foști consilieri juridici față de cei foști avocați, prin reducerea perioadei de activare în magistratură pentru foștii avocați la înscrierea pentru examenul de promovare în funcții de execuție. Discriminarea pe care o invocă a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 și nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunțată în cauze similare celei de față. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 921 din 21 mai 2009 ca fiind legală și temeinică.

La data de 20 ianuarie 2010, a fost înregistrată cererea recurentei în sensul de a se dispune sesizarea Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru schimbarea jurisprudenței Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la recunoașterea vechimii de consilier juridic ca fiind echivalentă celei de avocat sau magistrat, pentru participarea la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție.

În susținerea acestei cereri, recurenta precizează că ulterior pronunțării unor decizii de respingere a unor astfel de recursuri (deciziile nr. 2402 din 9 mai 2007, nr. 3862 din 4 noiembrie 2008 și nr. 3917 din 5 noiembrie 2008), Secția de contencios administrativ și-a schimbat practica prin admiterea recursurilor și validarea examenului de promovare, deși recurenții nu întruneau condiția de vechime efectivă în magistratură cerută de lege la data înscrierii la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009 (deciziile pronunțate în cauzele cu nr. 4591/1/2009, nr. 4481/1/2009 și nr. 4478/1/ 2009), pentru complinirea vechimii lipsă ca magistrat fiind luată în calcul vechimea avută anterior ca și consilier juridic.

Este necesară sesizarea Secțiilor Unite, cererea formulată raportându-se la dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanța judecătorești, potrivit competenței sale” precum și la dispozițiile art. 31 din Legea nr. 56 din 9 iulie 1993 republicată – Legea Curții Supreme de Justiție și la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 304/2004 republicată, conform cărora „dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă.

După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă”. Se impune sesizarea Secțiilor Unite în raport și de dispozițiile art. 20 din Constituția României conform cărora, „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte”, cum ar fi Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la această convenție, Tratatul de Instituire a Comunității Europene, Statutul Curții Penale Internaționale, toate aceste reglementări internaționale recunoscând vechimea de consilier juridic pentru a fi luată în calcul la numirea în funcția de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană de Justiție și Curtea Penală Internațională.

Analizând mai întâi cererea de sesizare a Secțiilor Unite formulată, Înalta Curte constată că este nefondată astfel că va fi respinsă potrivit considerentelor ce urmează. Într-adevăr, așa cum susține și recurenta, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară „dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a cărei judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă”. Având în vedere cele trei decizii (nr. 2402 din 9 mai 2007, nr. 3862 din 4 noiembrie 2008 și nr. 3917 din 5 noiembrie 2008) prin care s-au admis recursurile domnilor judecători G.D.L., C.L.

și E.L.V.

și s-a validat examenul de promovare, condiția de vechime efectivă în magistratură cerută de lege nefiind îndeplinită la data înscrierii la concurs, dar ea fiind complinită până la data valorificării rezultatului concursului (fiind vorba de o diferență de doar câteva zile pentru a fi îndeplinită condiția de vechime efectivă în magistratură), soluții care, așa cum arată recurenta, ar fi schimbat practica existentă în această materie, aceea de respingere a recursurilor pentru neîndeplinirea condiției de vechime prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la data de 11 ianuarie 2010 Plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare în sensul aplicării întocmai a dispozițiilor legale privind vechimea efectivă în magistratură, condiție necesar a fi îndeplinită la înscrierea în concurs pentru promovarea în funcție de execuție la instanțele superioare.

Așadar, câtă vreme Secția de contencios administrativ și fiscal a procedat la unificarea practicii judiciare în materia respectivă, dând o interpretare și aplicare unitară a legii – art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 -, prin pronunțarea unei singure soluții, în sensul cerut de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară, republicată, este cert că nu se pune problema sesizării Secțiilor Unite, pentru că nu se pune nici probleme revenirii la propria jurisprudență.

Recurenta solicită a fi sesizate Secțiile Unite de către Secția de contencios administrativ și fiscal, tocmai pentru a se reveni asupra jurisprudenței acestei secții și a se stabili o jurisprudență ce-i este favorabilă, adică în sensul de a fi admise recursurile de genul celui declarat de aceasta și a se avea în vedere la calculul vechimii efective în magistratură pentru promovarea efectivă în funcții de execuție și a perioadei în care a exercitat funcția de consilie juridic. Din economia textului de lege sus-citat rezultă că o astfel de sesizare este numai la latitudinea Secției respective – în speță de contencios administrativ – și numai în cazul în care se consideră că este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudențe.

Or, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tocmai și-a cristalizat această jurisprudență în ședința de plen din data 11 ianuarie 2010 adoptând o soluție de principiu și unificându-și practica judiciară. Cererea formulată în acest sens de recurentă este așadar neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Având în vedere toate aceste considerente prin care se argumentează respingerea cererii, apare ca inutil a fi analizate toate celelalte aspecte invocate de recurentă în sprijinul acesteia, argumente care de fapt țin mai mult de soluționarea pe fond a cauzei. Analizând, în al doilea rând, recursul formulat se constată că acesta este nefondat, fapt pentru care va fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ. Prin Hotărârea nr. 330 din 14 mai 2009 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestația doamnei judecător împotriva Hotărârii nr. 24 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul neîndeplinirii condiției de vechime efectivă în magistratură.

Art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că: „pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de … lit. a) – 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de p lângă tribunalul specializat”. Alin. (2) al art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prevede că „La calcularea vechimii prevăzute la art. 1 se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”.

Aceste dispoziții se regăsesc și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 28 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conform căruia „pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condițiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

În mod corect cererea recurentei de înscriere la concurs a fost respinsă, deoarece nu întrunește condiția de vechime efectivă în magistratură, la data de 15 aprilie 2009, data înregistrării cererii de înscriere la concurs, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Constanța, specializarea Dreptul familiei, aceasta având o vechime, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, de 3 ani, 5 luni și 24 zile în funcția de judecător, calculată la data de 31 mai 2005, anterior îndeplinind funcția de consilier juridic și anume în perioada 1 septembrie 1999 – 7 decembrie 2005. Textul de lege face referire expres și limitativ la vechimea în funcția de judecător sau procuror și vechimea în funcția de avocat, numai acestea fiind luate în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de promovare în funcție de execuție și nu vechimea în magistratură, care este o noțiune distinctă, cum ar fi și funcția de consilier juridic.

De altfel și Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea Plenului nr. 305 din 13 aprilie 2006 a constatat că perioada în care judecătorii și procurorii au exercitat profesia de consilier juridic, nu poate fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiției de vechime minimă, în înțelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare și interpretare. Dată fiind existența unei reglementări clare și precise în legătură cu noțiunea de vechime efectivă în magistratură, astfel cum s-a precizat mai sus, în mod neîntemeiat recurenta invocă existența unei discriminări în raport cu alți colegi magistrați, situația sa fiind diferită comparativ cu aceștia, discriminarea presupunând „instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile”, ceea ce nu este cazul în speță.

Cu privire la Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009 de care se prevalează recurenta, trebuie remarcat că aceasta a fost pronunțată ulterior înscrierii la examen – 15 aprilie 2009, astfel că nu poate produce efecte pentru momentul analizării condițiilor ce se cereau îndeplinite pentru înscrierea la concurs, la acel moment fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 – art. 44 alin. (1) lit. a) din Lege.

Din analiza și interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României revizuită în 2003, rezultă că dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și care au fost declarate neconstituționale, la data de 12 mai 2009, au fost suspendate de drept de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009 în Monitorul Oficial al României, respectiv 15 iunie 2009, așa încât analizarea cererii de înscriere la examen a recurentei s-a făcut în baza dispozițiilor Legii nr. 303/2004, astfel cum erau în vigoare la acel moment, fiind exclusă posibilitatea luării în calcul la vechimea efectivă în magistratură a vechimii ca și consilier juridic.

Mai mult decât atât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, revizuită, „De la data publicării Deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că acestea nu pot retroactiva, acesta fiind un argument în plus al faptului că soluția dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea recurată este una legală și temeinică. Așa fiind, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Respinge recursul declarat de C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 921 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.