ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2010

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Hotărârea nr. 946 din 25 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul judecător A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a C.S.M., reținând, în esență, că în mod corect, prin Hotărârea nr. 37 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea domnului judecător de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea condiției referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, și de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006. În acest sens, s-a reținut că, la data de 5 octombrie 2008, stabilită pentru desfășurarea concursului, A.P.I., judecător la Judecătoria Constanța, avea, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004, o vechime de 3 ani, 1 lună și 23 de zile în funcția de judecător (începând cu data de 12 august 2005). S-a reținut, totodată, că perioada în care A.P.I. a îndeplinit anterior funcția de consilier juridic (15 februarie 1999-01 martie 2001 la Corpul Gardienilor Publici Călărași; 01 martie 2001-12 august 2005 la Prefectura Județului Călărași) nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii minime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, și de art.5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006.

Cererea de recurs Împotriva Hotărârii nr. 946 din 25 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs A.P.I., în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul faptului că în mod nelegal la calcularea vechimii necesare pentru participarea la concursul din 5 octombrie 2008 nu a fost luată în considerare și vechimea în funcția de consilier juridic, ceea ce constituie un act de discriminare a consilierilor juridic în raport cu avocații, fapt sancționat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 48/2007 și nr. 461/2007. Prin motivele de recurs, recurentul arată că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii și contravin dispozițiilor art. 20 din Constituție, republicată, ale Directivei 2000/78/CE/27.11.2000 privind egalitatea la locul de muncă și ale art. 6 par.1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și principiilor reținute de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza „Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg” nr. 66/85 din 3 iulie 1986, precum și în cauza „Marshall vs. Southampton South-West Hampshire Area Health Authority (Marshall 1)” nr. 152/84,1986 și principiului nediscriminării consacrat în jurisprudența CEDO. În dezvoltarea ulterioară a motivelor de recurs, recurentul critică hotărârea recurată și sub următoarele aspecte: - hotărârea a fost adoptată de Plenul C.S.M. cu încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la incompatibilitate și abținere (art. 24, art. 25, art. 27 pct. 7 C. proc. civ.), precum și a dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), întrucât judecătorii care au participat la pronunțarea Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a C.S.M. au participat și la pronunțarea hotărârii nr.946 din 25 septembrie 2008 adoptate de Plenul C.S.M. în soluționarea contestației formulate împotriva primei hotărâri; - față de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorilor, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile sale, întrucât se rezumă la constatarea faptului că nu au fost formulate noi motive de contestație față de cele învederate Secției pentru judecători; - având în vedere că, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, Plenul C.S.M. se constituie în instanță de judecată atunci când soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de Secțiile C.S.M., recurentul invocă nerespectarea următoarelor dispoziții C. proc. civ.: art. 85 (pentru că a fost adoptată fără citarea petentului), art. 258 (pentru că nu a fost redactată minuta hotărârii și pentru că hotărârea nu a fost pronunțată în ședință publică și nu a fost consemnată într-un registru special), art. 261 pct. 8 teza a doua (pentru că nu este semnată de toți magistrații care au participat la ședința Plenului C.S.M.), art. 264 (pentru că nu a fost redactată și motivată de judecători); - hotărârea recurată a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 304/2004 și ale art. 29 pct. 4 din Legea nr. 317/2004, întrucât ședința Plenului C.S.M. în care a fost adoptată nu a fost publică, ceea ce atrage sancțiunea nulității actului. Pentru aceste motive, recurentul solicită casarea Hotărârii nr. 946/2008 a Plenului C.S.M., desființarea Hotărârii Secției pentru judecători nr. 308/2008 și, rejudecând cauza în fond, Înalta Curte să îi admită cererea reținând că și vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul alături de cea de avocat și magistrat pentru a participa la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție. În esență, recurentul mai susține că dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 instituie o situație de discriminare între avocați și consilierii juridici, situație constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 și care contravine dispozițiilor art. 20 din Constituția României, solicitând totodată să se dea eficiență și să fie aplicate direct în dreptul intern prevederile art. 21 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora pot fi numiți judecători și juriștii având o competență recunoscută.

Excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurent Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) și art. 87 din Legea nr. 303/2004 în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție. Prin încheierea din 18 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) și art. 87 din Legea nr. 303/2004, reținând, în esență, că recurentul tinde la completarea sau modificarea dispozițiilor respective, excepția fiind astfel inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și în considerarea Deciziilor nr. 410/2007 și nr. 1123/2007 ale Curții Constituționale. Recursul declarat de A.P.I. împotriva încheierii din 18 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 342 din 8 mai 2009 a Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție . La termenul de judecată din 1 aprilie 2009, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 143 din Constituție. Prin încheierea din 10 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și hotărârea ce formează obiectul cauzei.

Intervenția în cauză a altor persoane În cauză, au formulat cereri de intervenție accesorie N.C., S.C., A.I., C.J. și S.D., solicitând instanței să admită recursul declarat de recurent și să constate că și vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii necesare participării la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție și arătând că justifică un interes propriu, întrucât se află în aceeași situație cu recurentul, iar admiterea recursului le-ar folosi personal prin crearea unui precedent. În motivarea cererilor de intervenție, petenții arată că admiterea recursului se justifică prin prisma principiului supremației și efectului direct al dreptului comunitar, întrucât neluarea în considerare a vechimii în funcția de consilier juridic pentru participarea la concursul de promovare a judecătorilor contravine normelor europene cu privire la condițiile de eligibilitate în funcția de judecător european. Petenții solicită instanței să facă abstracție de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 și să dea eficiență textelor europene care prevăd că la numirea în funcția de judecător la Curtea Europeană de Justiție, Tribunalul Penal Internațional și Curtea Europeană a Drepturilor Omului se ia considerare vechimea juridică fără a se face diferențiere între judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, juriști sau alte funcții juridice. Petenții își întemeiază această solicitare pe dispozițiile art. 11, art. 20, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ale art. 167 din Tratatul de Instituire a Comunității Economice, ale art. 253 din Tratatul privind funcționarea U.E., ale art. 36 pct. 3 lit. b) din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, ratificat prin Legea nr. 111/2002, și ale art. 21 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a calificat cererile de intervenție formulate de petenții N.C., S.C., A.I., C.J. și S.D. ca fiind în interes propriu și le-a respins în principiu pentru motivele deja reținute.

Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și ale legislației aplicabile, precum și în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată a fost respinsă cererea domnului judecător A.P.I. de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, întrucât nu îndeplinea condiția de vechime minimă de 5 ani în funcția de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată. Hotărârea Plenul C.S.M. este fundamentată pe faptul că, la data concursului, domnul judecător A.P.I. avea o vechime în funcția de judecător de 3 ani, 1 lună și 23 de zile, iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada anterioară în care recurentul a îndeplinit funcția de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009), Curtea Constituțională (depusă la dosarul de recurs la filele 11-19) a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. În acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Pe cale de consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta; c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.” Instanța, obligată fiind să țină de cont de Decizia Curții Constituționale, reține că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care se face referire în recurs, și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009. Astfel, Înalta Curte reține că este legală hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a constatat că la data concursului recurentul, care avea o vechime de 3 ani, 1 luni și 23 de zile, nu îndeplinea condiția de 5 ani vechime, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008. În condițiile în care prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurentul și-a construit întreaga argumentație din recurs și-au încetat aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curții Constituțional nr. 785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcția de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcții de specialitate juridică. Or, în aceste condiții hotărârea adoptată de Plenul C.S.M. este legală în raport cu dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după decizia Curții Constituționale, având în vedere vechimea pe care recurentul o avea în funcția de judecător la data concursului din 5 octombrie 2008. Criticile din recurs referitoare la nerespectarea de către intimat a dispozițiilor procedurale referitoare la desfășurarea ședinței Plenului C.S.M. în care a fost adoptată hotărârea atacată nu pot fi primite. Este adevărat că art. 9 din Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară”. Însă, Plenul C.S.M., prin hotărârea recurată, a soluționat contestația formulată de recurent împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători a C.S.M., în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (6) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 în cadrul procedurilor de organizare și desfășurare a concursului respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor procedurale invocate de recurent aplicabile procedurilor desfășurate în fața unei instanțe de judecată. Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale la care România este parte referitoare la condițiile de numire a judecătorilor instanțelor internaționale, întrucât îndeplinirea condițiilor de promovare în funcția de judecător național nu poate fi analizată prin prisma prevederilor și condițiilor convenite de state în privința numirii judecătorilor instanțelor internaționale. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. În raport de dezlegarea dată cererii de recurs, față de dispozițiile art. 49 și art. 55 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenție formulate de N.C., A.I., C.J., S.D. și S.C.