ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Hotărârea nr. 946 din 25 septembrie 2008, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată

de domnul judecător A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie

2008 a Secției pentru judecători a C.S.M., reținând, în

esență, că în mod corect, prin Hotărârea nr. 37 din 8

septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în

funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din

data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea domnului judecător

de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea condiției

referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător,

prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată,

și de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621/2006.

În acest sens, s-a reținut că, la data de 5

octombrie 2008, stabilită pentru desfășurarea concursului,

A.P.I., judecător la Judecătoria Constanța, avea, potrivit art.

44 din Legea nr. 304/2004, o vechime de 3 ani, 1 lună și 23 de zile

în funcția de judecător (începând cu data de 12 august 2005).

S-a reținut, totodată, că perioada în care

A.P.I. a îndeplinit anterior funcția de consilier juridic (15 februarie

1999-01 martie 2001 la Corpul Gardienilor Publici Călărași; 01

martie 2001-12 august 2005 la Prefectura Județului

Călărași) nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii

minime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004,

republicată, și de art.5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 621/2006.

Împotriva Hotărârii nr. 946 din 25 septembrie 2009 a

Plenului C.S.M. a declarat recurs A.P.I., în temeiul art. 29 din Legea nr.

317/2004, republicată, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul faptului că în mod nelegal la calcularea

vechimii necesare pentru participarea la concursul din 5 octombrie 2008 nu a

fost luată în considerare și vechimea în funcția de consilier

juridic, ceea ce constituie un act de discriminare a consilierilor juridic în

raport cu avocații, fapt sancționat de Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 48/2007 și nr.

461/2007.

Prin motivele de recurs, recurentul arată că

prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii

și contravin dispozițiilor art. 20 din Constituție,

republicată, ale Directivei 2000/78/CE/27.11.2000 privind egalitatea la

locul de muncă și ale art. 6 par.1 din Tratatul privind Uniunea

Europeană, precum și principiilor reținute de Curtea de

Justiție a Comunităților Europene în cauza „Lawrie Blum vs. Land

Baden Wurttemberg” nr. 66/85 din 3 iulie 1986, precum și în cauza

„Marshall vs. Southampton South-West Hampshire Area Health Authority (Marshall

1)” nr. 152/84,1986 și principiului nediscriminării consacrat în

jurisprudența CEDO.

În dezvoltarea ulterioară a motivelor de recurs,

recurentul critică hotărârea recurată și sub

următoarele aspecte:

- hotărârea a fost adoptată de Plenul C.S.M. cu

încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la incompatibilitate

și abținere (art. 24, art. 25, art. 27 pct. 7 C. proc. civ.), precum

și a dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului), întrucât judecătorii care au participat

la pronunțarea Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a

Secției pentru judecători a C.S.M. au participat și la

pronunțarea hotărârii nr.946 din 25 septembrie 2008 adoptate de

Plenul C.S.M. în soluționarea contestației formulate împotriva primei

hotărâri;

- față de motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt

și de drept care au format convingerea judecătorilor, precum și

cele pentru care au fost înlăturate cererile sale, întrucât se rezumă

la constatarea faptului că nu au fost formulate noi motive de

contestație față de cele învederate Secției pentru

judecători;

- având în vedere că, potrivit art. 9 din Legea nr.

304/2004, Plenul C.S.M. se constituie în instanță de judecată

atunci când soluționează contestațiile formulate de

judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de

Secțiile C.S.M., recurentul invocă nerespectarea următoarelor

dispoziții C. proc. civ.: art. 85 (pentru că a fost adoptată

fără citarea petentului), art. 258 (pentru că nu a fost

redactată minuta hotărârii și pentru că hotărârea nu a

fost pronunțată în ședință publică și nu a

fost consemnată într-un registru special), art. 261 pct. 8 teza a doua

(pentru că nu este semnată de toți magistrații care au

participat la ședința Plenului C.S.M.), art. 264 (pentru că nu a

fost redactată și motivată de judecători);

- hotărârea recurată a fost adoptată cu

nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 304/2004 și ale

art. 29 pct. 4 din Legea nr. 317/2004, întrucât ședința Plenului

C.S.M. în care a fost adoptată nu a fost publică, ceea ce atrage

sancțiunea nulității actului.

Pentru aceste motive, recurentul solicită casarea

Hotărârii nr. 946/2008 a Plenului C.S.M., desființarea Hotărârii

Secției pentru judecători nr. 308/2008 și, rejudecând cauza în

fond, Înalta Curte să îi admită cererea reținând că și

vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul alături de cea

de avocat și magistrat pentru a participa la concursul de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție.

În esență, recurentul mai susține că

dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 instituie o

situație de discriminare între avocați și consilierii juridici,

situație constatată de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării prin hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 și care

contravine dispozițiilor art. 20 din Constituția României, solicitând

totodată să se dea eficiență și să fie aplicate

direct în dreptul intern prevederile art. 21 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului potrivit cărora pot fi numiți judecători

și juriștii având o competență recunoscută.

de recurent

Recurentul a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) și art. 87 din

Legea nr. 303/2004 în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție.

Prin încheierea din 18 martie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) și art. 87 din

Legea nr. 303/2004, reținând, în esență, că recurentul

tinde la completarea sau modificarea dispozițiilor respective,

excepția fiind astfel inadmisibilă în raport cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și în considerarea Deciziilor nr.

410/2007 și nr. 1123/2007 ale Curții Constituționale.

Recursul declarat de A.P.I. împotriva încheierii din 18

martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca

inadmisibil prin Decizia nr. 342 din 8 mai 2009 a Completului de 9

judecători al

Înaltei Curți de Casație

și Justiție

.

La termenul de judecată din 1 aprilie 2009, recurentul

a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în raport cu dispozițiile art. 16 alin.

(1) și art. 143 din Constituție.

Prin încheierea din 10 iunie 2009,

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal,

a respins ca inadmisibilă cererea

recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 și hotărârea ce formează obiectul cauzei.

În cauză, au formulat cereri de intervenție

accesorie N.C., S.C., A.I., C.J. și S.D., solicitând instanței

să admită recursul declarat de recurent și să constate

că și vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul la

stabilirea vechimii necesare participării la concursul de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție

și arătând că justifică un interes propriu, întrucât se

află în aceeași situație cu recurentul, iar admiterea recursului

le-ar folosi personal prin crearea unui precedent.

În motivarea cererilor de intervenție, petenții

arată că admiterea recursului se justifică prin prisma

principiului supremației și efectului direct al dreptului comunitar,

întrucât neluarea în considerare a vechimii în funcția de consilier

juridic pentru participarea la concursul de promovare a judecătorilor

contravine normelor europene cu privire la condițiile de eligibilitate în

funcția de judecător european.

Petenții solicită instanței să

facă abstracție de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004

și să dea eficiență textelor europene care prevăd

că la numirea în funcția de judecător la Curtea Europeană

de Justiție, Tribunalul Penal Internațional și Curtea Europeană

a Drepturilor Omului se ia considerare vechimea juridică fără a

se face diferențiere între judecători, procurori, avocați,

consilieri juridici, juriști sau alte funcții juridice. Petenții

își întemeiază această solicitare pe dispozițiile art. 11,

art. 20, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ale art.

167 din Tratatul de Instituire a Comunității Economice, ale art. 253

din Tratatul privind funcționarea U.E., ale art. 36 pct. 3 lit. b) din

Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, ratificat prin

Legea nr. 111/2002, și ale art. 21 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii,

la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a calificat cererile de intervenție formulate de petenții N.C., S.C.,

A.I., C.J. și S.D. ca fiind în interes propriu și le-a respins în

principiu pentru motivele deja reținute.

Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu

prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și ale

legislației aplicabile, precum și în raport cu Decizia nr. 785/2009 a

Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată a fost

respinsă cererea domnului judecător A.P.I. de înscriere la concursul

de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, întrucât nu

îndeplinea condiția de vechime minimă de 5 ani în funcția de

judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

303/2004, republicată.

Hotărârea Plenul C.S.M. este fundamentată pe

faptul că, la data concursului, domnul judecător A.P.I. avea o

vechime în funcția de judecător de 3 ani, 1 lună și 23 de

zile, iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată,

perioada anterioară în care recurentul a îndeplinit funcția de

consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii

prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din

12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009),

Curtea Constituțională (depusă la dosarul de recurs la filele

11-19) a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 44

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor.

Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din

Constituție, republicată, „dispozițiile din legile și

ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca

fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45

de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă,

în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale

sunt suspendate de drept”.

De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr.

47/1992, republicată, „Dispozițiile din legile și

ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își

încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei

Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau

Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept”.

În acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei

nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie

2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a

fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Pe cale de consecință, începând cu această

dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și

procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele

sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispozițiile

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, conform cărora:

„Art. 44.

-

(1)

Pot participa la concursul de promovare la

instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și

procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima

evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și

îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a)

5 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și

procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe

lângă tribunalul specializat;

b)

6 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în

funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul

de pe lângă aceasta;

c)

8 ani vechime în

funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția

de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.”

Instanța, obligată fiind să țină

de cont de Decizia Curții Constituționale, reține că

legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la

dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit

celor anterior arătate, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr.

303/2004, la care se face referire în recurs, și-au încetat

efectele juridice la data de 31 iulie 2009.

Astfel, Înalta Curte reține că este legală

hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a constatat că la data

concursului recurentul, care avea o vechime de 3 ani, 1 luni și 23 de

zile, nu îndeplinea condiția de 5 ani vechime, prevăzută de art.

44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de

promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008.

În condițiile în care prevederile art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurentul și-a

construit întreaga argumentație din recurs și-au încetat

aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curții Constituțional nr.

785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă

că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcția de judecător

sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a

perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte

funcții de specialitate juridică.

Or, în aceste condiții hotărârea adoptată de

Plenul C.S.M. este legală în raport cu dispozițiile art. 44 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după decizia

Curții Constituționale, având în vedere vechimea pe care recurentul o

avea în funcția de judecător la data concursului din 5 octombrie

2008.

Criticile din recurs referitoare la nerespectarea de

către intimat a dispozițiilor procedurale referitoare la

desfășurarea ședinței Plenului C.S.M. în care a fost

adoptată hotărârea atacată nu pot fi primite.

Este adevărat că art.

9 din

Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că „Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de

judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de

judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de

secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor

date în materie disciplinară”.

Însă, Plenul C.S.M., prin hotărârea

recurată, a soluționat contestația formulată de recurent

împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru

judecători a C.S.M., în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (6) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 în cadrul

procedurilor de organizare și desfășurare a concursului

respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că

nu se poate reține incidența dispozițiilor procedurale invocate

de recurent aplicabile procedurilor desfășurate în fața unei

instanțe de judecată.

Independent de aspectele arătate, Înalta Curte

reține că nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare

la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale

la care România este parte referitoare la condițiile de numire a

judecătorilor instanțelor internaționale, întrucât îndeplinirea

condițiilor de promovare în funcția de judecător național

nu poate fi analizată prin prisma prevederilor și condițiilor

convenite de state în privința numirii judecătorilor instanțelor

internaționale.

În consecință, în raport de cele mai sus

reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În raport de dezlegarea dată cererii de recurs,

față de dispozițiile art. 49 și art. 55 C. proc. civ., vor

fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenție formulate de N.C.,

A.I., C.J., S.D. și S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I. împotriva

Hotărârii nr.946 din 25 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, ca nefondat.

Respinge cererile de intervenție formulate de N.C.,

A.I., C.J., S.D. și S.C., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2010.