ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 947 din 25 septembrie 2008

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația

formulată de doamna judecător A.I. împotriva Hotărârii nr. 307 din 18

septembrie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

prin Hotărârea nr. 307 din 18 septembrie 2008, Secția pentru judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna

judecător împotriva Hotărârii nr. 36 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de

organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor din data de 05 octombrie 2008, prin care a fost respinsă cererea

acesteia de înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiției referitoare

la vechimea minimă de 5 ani în funcția de judecător.

La adoptarea

hotărârii contestate în cauză, Secția pentru judecători a avut în vedere

următoarele considerente:

Doamna A.I.,

judecător la Judecătoria Constanța, s-a înscris la concurs la data de 13 august

2008 (cerere înregistrată sub nr. 219/1154/2007), în termen legal, pentru

promovare efectivă la Tribunalul Constanța, specializarea - dreptul penal,

având o vechime, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, de 3 ani, 6 luni și 4 zile, calculată

la data de 05 octombrie 2008, astfel: 01 august 2002 - 06 decembrie 2004,

consilier juridic, Primăria Municipiului Călărași; 01 aprilie 2005 - 01 iulie 2008,

avocat Baroul Călărași; 01 iulie 2008 - prezent, judecător la Judecătoria

Constanța.

Potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, pot participa la concursul pentru promovarea în funcțiile

de judecător de tribunal judecătorii care îndeplinesc condiția minimă de vechime,

aceea de 5 ani vechime în funcția de judecător, la calcularea vechimii menționate

luându-se în considerare și perioada în care judecătorul a fost avocat.

Aceste dispoziții se regăsesc

și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621/2006, conform căruia pot participa la concursul

de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc

condițiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) și

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, cum perioada

în care d-na judecător a îndeplinit funcția de consilier juridic nu poate fi avută

în vedere în calculul vechimii minime prevăzute de textele enunțate, Secția pentru

judecători a reținut că d-na judecător A.I. nu îndeplinește condiția minimă de vechime

prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, adică una dintre condițiile cumulative prevăzute de

lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Împotriva Hotărârii

nr. 307 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători, doamna judecător A.I.

a formulat contestație în termen legal.

Referitor la motivele

invocate de doamna judecător A.I. în prezenta contestație, se constată că a fost

reiterată aceeași argumentație ca cea invocată în contestația exercitată împotriva

hotărârii Comisiei de organizare, argumentație care a fost analizată deja de Secția

pentru judecători în cuprinsul hotărârii contestate în cauză.

Având în vedere faptul

că nu au fost formulate motive noi de contestație, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a apreciat că se mențin considerentele expuse de Secția pentru

judecători în cuprinsul hotărârii contestate, în sensul că, la calculul vechimii

minime prevăzute de lege pentru promovarea la instanța superioară sunt luate în

considerare doar perioadele în care judecătorul a îndeplinit funcția de judecător,

procuror sau avocat.

Î

mpotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând soluția adoptată de Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată, susținând în esență

că la stabilirea vechimii necesare pentru înscrierea la concursul de promovare,

nu s-a luat în calcul perioada în care recurenta a fost consilier juridic, ceea

ce constituie un act de discriminare, astfel cum rezultă din dispoziții ale hotărârilor

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din Constituția României din

tratatele internaționale precum și cele din dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor

Omului, care interzic discriminarea.

Totodată, recurenta a

susținut că nu au fost luate în considerare soluțiile și principiile enunțate de

Curtea Europeană de Justiție cu privire la egalitatea de tratament și la obligarea

de nediscriminare.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat

și menținerea hotărârii atacate, susținând în esență că aceasta a fost adoptată

cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează condițiile pentru înscrierea

la concursul de promovare în funcții de execuție prevăzute de Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Analizând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât și în temeiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Soluția pronunțată de

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la respingerea contestației

formulate de către recurentă împotriva Hotărârii nr. 307 din 18 septembrie 2008

a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este

corectă.

În speță, după cum rezultă

din criticile formulate, problema de drept supusă dezlegării, vizează interpretarea

dispozițiilor legale privind condițiile stabilite pentru participarea judecătorilor

și procurorilor la concursul de promovare.

Potrivit dispozițiilor

art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

„(1) Pot participa la

concursul de promovare la instanțele sau parchetele superioare judecătorii și procurorii

care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați

disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a) 5 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal

sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau parchetul

de pe lângă tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de

apel și procuror la parchetul de pe lângă acesta;

c) 8 ani vechime în funcția

de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) La calcularea vechimii

prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau

procurorul a fost avocat”.

Aceleași prevederi se

regăsesc și în art. 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 44

alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, fac referire expresă și limitativă la vechimea în

funcția de judecător sau procuror și vechimea în funcția de avocat, doar această

vechime fiind luată în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a putea

participa la concursul de promovare în funcții de execuție.

Principalele critici formulate

de recurentă vizează neluarea în calculul vechimii necesare a perioadei în care

aceasta a îndeplinit funcția de consilier juridic, apreciind că aceasta constituie

un act de discriminare în raport cu perioada de exercitare a avocaturii care este

recunoscută de dispozițiile legale mai sus menționate, dispoziții care încalcă atât

hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din Constituția

României, din tratate internaționale precum și din decizii C.E.D.O.

Criticile recurentei sunt

nefondate întrucât din perspectiva textelor legale menționate perioada în care recurenta

a îndeplinit funcția de consilier juridic nu poate fi avută în vedere, la calcul

vechimii minime necesare, astfel că aceasta nu îndeplinește una din condițiile cumulative

prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție.

Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii atacată a fost fundamentată având în vedere că la data

înscrierii la concurs, d-na judecător A.I. avea o vechime în funcția de judecător

de 2 ani și 8 luni, iar în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, perioada anterioară în care recurenta a îndeplinit funcția de consilier

juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44

alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Este necontestat faptul

că prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat că sunt

neconstituționale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar potrivit

dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, aceste prevederi

constatate ca fiind neconstituționale își încetează aplicabilitatea la 45 zile de

la data publicării deciziei, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după

caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Astfel fiind, urmare a

acestei decizii, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat

efectele juridice la data de 21 iulie 2009 prin împlinirea termenului de 45 zile

de la data de 15 iunie 2009, respectiv data publicării acesteia în M. Of. al României.

În consecință, începând

cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru

participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare

este reglementată de dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, în speță fiind aplicabile dispozițiile

art. 44 alin. (1) lit. a) care prevăd o vechime în funcția de judecător sau procuror

de 5 ani.

Prin raportare la aceste

dispoziții legale, Înalta Cure va reține că este legală hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii prin care s-a constatat că la data concursului recurenta

nu îndeplinea condiția legală de 5 ani vechime, și pentru a participa la concursul

de promovare în funcții de execuție din 05 octombrie 2008.

Prin înlăturarea prevederilor

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a fost înlăturată orice discriminare ca

efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 785/2009, iar la calcularea vechimii

prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se are în vedere numai vechimea

în funcția de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare

a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcții

de specialitate juridică.

Recurenta a invocat în

cauză și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 303/2004, excepție respinsă de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1038 din 14 septembrie 2010, reținându-se că dispozițiile legale nu

încalcă principiul nediscriminării și cel al egalității de tratament.

De altfel, cum s-a statuat

în jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene

a Drepturilor Omului, principiul egalității în drepturi consfințit constituțional,

presupune identitate de soluții numai pentru situații identice.

Susținerile recurentei

referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaționale

la care România este parte, referitoare la condițiile de numire a judecătorilor

instanțelor internaționale sunt nefondate întrucât îndeplinirea condițiilor de promovare

în funcția de judecător național nu poate fi analizată prin prisma prevederilor

și condițiilor convenite de state în privința numirii judecătorilor instanțelor

internaționale.

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare

a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Respinge recursul formulat

de A.I. împotriva hotărârii nr. 947 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 martie 2011.