ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3592/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34 din 25 februarie 2008 a

Curții de Apel Brașov a fost admisă acțiunea formulată de numita C.C., în contradictoriu

cu C.S.M., având ca obiect modificarea Hotărârii nr. 556 din 27 august 2007

emisă de pârât, admiterea cererii de reîncadrare în funcția de procuror și

obligarea Plenului C.S.M. să facă propunerile corespunzătoare Președintelui

României pentru reîncadrarea reclamantei.

A fost obligat pârâtul să

emită o hotărâre prin care să admită cererea reclamantei de reîncadrare în

funcția de procuror și să efectueze demersurile necesare în vederea numirii ei

în funcția de procuror de către Președintele României.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în fapt: că reclamanta a fost procuror în perioada 1977 -

2006, pensionându-se la împlinirea vârstei legale, iar în luna mai 2007 a

solicitat C.S.M. să fie reîncadrată în funcția de procuror, cererea fiindu-i

respinsă prin Hotărârea nr. 556 din 23 august 2007, pe temeiul art. 83 din

Legea nr. 303/2004.

În drept, instanța a reținut

că dispozițiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 100/2007, prevăd posibilitatea reîncadrării

magistraților pensionați, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, iar singurul

motiv pentru care C.S.M. a respins cererea reclamantei a fost acela că

dispozițiile legii nu reglementau această instituție.

Instanța a înlăturat

susținerea pârâtului că reclamanta ar putea să formuleze o nouă cerere de

reîncadrare pe baza legii modificate, considerând că această soluție are ca

scop doar tergiversarea soluționării cererii. Prin Încheierea din 5 mai 2008,

instanța a îndreptat eroarea strecurată în dispozitiv, anulând și Hotărârea nr.

556/2007.

Împotriva acestei sentințe

și a încheierii a declarat în termen recursuri separate pârâtul C.S.M., cererea

fiind legal timbrată.

În motivarea primei cereri,

recurentul arată că instanța a acordat altceva decât s-a solicitat, obligând

C.S.M. să emită altă hotărâre, deși nu a anulat-o pe cea care fusese atacată

prin dispozitiv.

Consideră recurenta că a

procedat legal în soluționarea cererii magistratului pensionat, întrucât nici

la data formulării acesteia, nici la data emiterii Hotărârii nr. 556/2007,

Legea nr. 303/2004 nu reglementa instituția „reîncadrării”.

Subliniază recurenta că la

acea dată, în lipsa reglementării exprese a posibilității de reîncadrare în

funcție, erau aplicabile efectele dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, în sensul că, reglementând unitar și imperativ cazurile de eliberare

din funcție, textul respectiv nu prevede nici o excepție, așa încât și

pensionarea produce același efect – eliberarea din funcție – fără posibilitatea

continuării activității.

În fine, arată recurenta că

modificarea dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 100/2007,

produsă ulterior emiterii hotărârii C.S.M., nu poate afecta legalitatea

acesteia din urmă, câtă vreme ea s-a bazat pe normele legale în vigoare la data

formulării și soluționării cererii reclamantei.

În motivarea celei de-a doua

cereri, recurenta arată că încheierea de îndreptare este nelegală, întrucât

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. se aplică în remedierea greșelilor de ordin

material, iar nu a erorilor de fond, care nu pot fi cenzurate decât prin căile

de atac.

Arată recurenta că nu pot fi

trecute în dispozitiv acele măsuri care decurg logic și juridic din faptul

admiterii acțiunii și care au fost omise de către instanță.

Recursurile se fondează,

sentința, astfel cum a fost completată prin încheierea de îndreptare a erorii,

urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

greșita aplicare a legii, din următoarele considerente:

atacat în raport cu calitatea persoanei petiționare și cea a emitentului.

La data formulării cererii

de reîncadrare, reclamanta nu mai avea calitatea de magistrat, fiind o persoană

fizică ce reclama din partea C.S.M. să acționeze, în virtutea atribuțiilor ce-i

reveneau, în concepția petentei, pentru ca aceasta din urmă să dobândească ori

să redobândească un drept care - tot în concepția petentei - i se cuvenea în

temeiul principiului nediscriminării și pe baza Hotărârilor normative ale

C.S.M. nr. 444/2005 și 496/2005.

Ca urmare a calității

reclamantei, de simplu cetățean, se constată că C.S.M. a acționat, în

soluționarea cererii sale, ca instituție publică centrală, emițând o hotărâre

care, nereferindu-se la cariera și drepturile magistraților în funcție, are

natura unui „act administrativ” în sensul Legii nr. 554/2004.

Nuanțând, în raport cu

situația de fapt din cauza de față, se constată că hotărârea C.S.M. este un

refuz explicit de a soluționa o cerere și pe care reclamanta l-a considerat a

fi fost exprimat cu exces de putere, atacându-l, din acest motiv, în

contenciosul administrativ.

Acesta era cadrul legal în

care instanța de fond era datoare a soluționa cauza, verificând, pe de o parte,

dacă reclamanta era titulara unui drept sau a unui interes legitim și, pe de

altă parte, dacă refuzul autorității s-a făcut cu exces de putere.

de reclamantă atât la data formulării cererii, cât și la data emiterii Hotărârii

nr. 556/2007 de către C.S.M., nici un text din cadrul Legii nr. 303/2004 nu

reglementa instituția „reîncadrării” magistraților pensionați și eliberați din

funcție prin decret prezidențial. Așadar, reclamanta nu avea nici măcar vocația

de a fi reîncadrată, cu atât mai puțin dreptul la reîncadrare, cererea sa

neintrând sub incidența art. 1 din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, soluția

instanței de a admite acțiunea și a anula hotărârea C.S.M. este netemeinică.

refuzului C.S.M.

În condițiile în care C.S.M.

și-a argumentat refuzul pe lipsa oricărui text de lege care să prevadă cel

puțin posibilitatea, dacă nu obligația, reîncadrării reclamantei, Curtea de

față constată că refuzul său a fost pronunțat în limitele competențelor ce i-au

fost conferite prin lege și în temeiul legii.

Ca urmare, soluția instanței

de fond de a obliga pârâta să acorde reclamantei un drept care nu era prevăzut

de lege este nelegală.

Refuzul pârâtei, exprimat

prin Hotărârea nr. 556/2007, fiind întemeiat pe legea aplicabilă la data

soluționării cererii, este unul justificat, astfel încât sugestia instanței de

fond că C.S.M. ar fi acționat subiectiv, arbitrar pentru a o împiedica pe

reclamantă să-și soluționeze problema, nu este pertinentă cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtul C.S.M. împotriva sentinței nr. 34/F din 25 februarie 2008 a Curții

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, și a Încheierii din

5 mai 2008, pronunțată de aceeași instanță.

Modifică în tot hotărârile

atacate, în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ și cererea

de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamanta C.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.