ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 371/2006 din 1 iunie 2006, Plenul

C.S.M. a respins cererea de eliberare din funcție prin pensionare, formulată de

M.A.H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel,

Plenul C.S.M. a reținut că petiționarul a solicitat eliberarea din funcția de

procuror, prin pensionare, în condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, modificată și completată, cerând a se lua în calcul și perioada de

9 ani cât a exercitat funcția de consilier juridic pentru calcularea vechimii

în cazul pensionării anticipate, în opinia sa dispozițiile privind vechimea în

profesia de avocat ce este avută în vedere la pensionare fiind discriminatorii,

dacă nu sunt interpretate corelat cu dispozițiile art. 86 din același act

normativ.

Se precizează în

considerentele hotărârii că susținerea petiționarului este neîntemeiată în

raport de dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată,

modificată și completată, dispoziții care prevăd că poate fi avută în vedere la

calculul pentru pensionarea anticipată numai vechimea efectivă în funcția de

judecător și procuror, în mod excepțional putând fi luate în calcul și

perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat,

fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege, petiționarul criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în speță sunt întrunite

condițiile legale pentru pensionarea sa anticipată, întrucât are o vechime de

18 ani și 6 luni în funcția de procuror și o vechime de 9 ani în funcția de

consilier juridic.

Precizează recurentul că

prin hotărârea dată Plenul C.S.M. a interpretat greșit legea atunci când a

stabilit că „perioada în care petiționarul a avut calitatea de consilier

juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii în vederea pensionării

anticipate”.

Acestea, deoarece potrivit

dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată privind statutul

judecătorilor și procurorilor, constituie vechime în magistratură „perioada în

care procurorul a îndeplinit funcțiile de avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult,

consilier juridic”, astfel că excluderea arbitrară a unor categorii

profesionale de la beneficiul acordat de legiuitor constituie în mod evident o

discriminare și se încalcă prevederile constituționale.

Mai mult decât atât, susține

recurentul, în mai multe acte normative s-a prevăzut în mod clar că activitatea

de consilier juridic constituie vechime în muncă juridică în funcția de

magistrat, respectiv avocat, un exemplu constituindu-l dispoziția din art. 7

din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de

consilier juridic, conform căreia „activitatea de consilier juridic este

considerată vechime în muncă juridică, în funcțiile de magistrat, avocat, notar

public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice

fiecăreia dintre aceste profesii”.

Intimatul C.S.M. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

La termenul din 17 ianuarie 2007, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, susținând că prin reglementarea dată se încalcă principiul

egalității în drepturi statuat de art. 16 din Constituția României.

Instanța, socotind

întemeiată cererea formulată prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28 martie 2007, a admis-o și a dispus sesizarea Curții Constituționale, suspendând

judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională s-a

pronunțat prin Decizia nr. 732 din 13 septembrie 2007, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor cu

motivarea că de fapt autorul excepției are în vedere o omisiune a textului de

lege criticat și anume faptul că cei 10 ani care pot fi luați în calculul

vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, potrivit

celei de-a doua teze a art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au în vedere

doar perioada în care a fost exercitată profesia de avocat, iar nu și alte

profesii de specialitate juridică, în speță de consilier juridic, or Instanța

de contencios constituțional potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

„se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a

fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse

controlului”.

Recurentul a depus la dosar

și Hotărârea nr. 273 din 6 iunie 2006 a C.N.C.D., Hotărâre prin care s-a

stabilit ca faptele prezentate de petiționar (referitor la luarea în calcul a

vechimii de 9 ani ca și consilier pentru pensionarea anticipată) constituie

tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al

nediscriminării și recomandă corelarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, raportat la acest principiu al egalității și nediscriminării.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

În fapt, petiționarul M.A.H.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a

solicitat C.S.M. eliberarea din funcție prin pensionare anticipată, în

condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, cerând a-i fi luată în considerare și vechimea de 9 ani în funcția

de consilier juridic, alături de vechimea de 18 ani și 6 luni în funcția de

procuror, pentru pensionarea anticipată fiind necesară o vechime de 25 de ani

în magistratură.

Textul art. 82 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, republicată, prevede că „judecătorii și procurorii sunt

pensionați la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege și

beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25

de ani numai în aceste funcții. La calcularea acestei vechimi se iau în

considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat

profesia de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani”.

Dispozițiile acestui text de

lege, care se referă la pensionarea anticipată sunt dispoziții speciale, de

strictă interpretare, la calculul vechimii necesare pentru pensionare

anticipată neputând fi avute în vedere și alte profesii juridice, cu excepția

profesiei de avocat, dar și aceasta pentru o perioadă precis stabilită de 10

ani.

Prevederile legii în ce

privește pensionarea anticipată nu sunt susceptibile de altă interpretare, câtă

vreme ele sunt clare și precise, astfel încât perioada în care judecătorul sau

procurorul a exercitat funcția de consilier juridic nu poate fi avută în vedere

la calculul vechimii necesare pensionării anticipate.

A proceda astfel ar însemna

ca judecătorul să adauge la lege, ceea ce nu este permis.

De altfel și Curtea

Constituțională, examinând excepția invocată de recurent cu care a fost

sesizată, a constatat că autorul excepției are în vedere o omisiune a textului

de lege și anume faptul că cei 10 ani care pot fi luați în calculul vechimii

necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, au în vedere doar

perioada în care s-a exercitat profesia de avocat, nu și alte profesii de

specialitate juridică, cum ar fi cea de consilier juridic.

Textul de lege care

reglementează pensionarea anticipată nu poate fi coroborat cu dispozițiile art.

86 din Legea nr. 303/2004 republicată care se referă la „vechimea în

magistratură”, sintagmă cu totul diferită de cea care se referă la „vechimea de

cel puțin 25 de ani numai în funcțiile de judecător și procuror”.

Pentru aceleași

considerente, nu pot fi avute în vedere nici reglementările din alte acte

normative, cum ar fi Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea

profesiei de consilier juridic, care consideră activitatea de consilier juridic

ca fiind vechime în muncă juridică, în funcțiile de magistrat, avocat, notar

public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice

fiecăreia dinte aceste funcții.

Cât privește susținerea

recurentului, cum că prin extinderea beneficiului dispozițiilor art. 82 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 doar asupra profesiei de avocat s-a creat o reală

discriminare în privința profesiei de consilier juridic, dat fiind că atât

avocatul cât și consilierul juridic desfășoară aceeași activitate de asistență

juridică și reprezentare în fața Instanțelor și a altor autorități, Instanța

constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 47 alin. (2)

din Constituție dreptul la pensie și la alte forme de asistență socială se

exercită potrivit legii.

Legiuitorul este așadar în

drept să stabilească condițiile și criteriile de acordare a pensiei, precum și

modul de calcul al acesteia. În situații deosebite, acesta poate stabili

condiții, criterii și un mod de calcul al drepturilor de pensie diferite pentru

anumite categorii socio-profesionale, cum sunt de exemplu și magistrații.

Jurisprudența C.C. cât și

cea a C.E.D.O. sunt constante în sensul că situația obiectiv diferită în care

se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea

prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca acesta să

reprezinte privilegii sau discriminări. Acesta este și cazul avocaților, a

căror activitate, comparativ cu cea a unui consilier juridic, este luată în

calculul vechimii pentru pensie de serviciu anticipată.

Cât timp legiuitorul a

stabilit că între cele două profesii de avocat și consilier juridic, nu poate

fi pus semnul egalității, în ce privește vechimea în magistratură pentru

calculul perioadei necesare pensionării, se înțelege că nu s-a dorit instituirea

unui tratament juridic egal în această privință. De fapt și prin Hotărârea C.N.C.D.

nu se face altceva decât o recomandare în ce privește corelarea prevederilor art.

82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, raportat la principiul egalității și al

nediscriminării, aspect ce nu se poate realiza decât în limitele prevăzute de

legislația în vigoare.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A.H. împotriva Hotărârii nr. 371 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.