ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 371/2006 din 1 iunie 2006, Plenul C.S.M. a respins cererea de eliberare din funcție prin pensionare, formulată de M.A.H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reținut că petiționarul a solicitat eliberarea din funcția de procuror, prin pensionare, în condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, cerând a se lua în calcul și perioada de 9 ani cât a exercitat funcția de consilier juridic pentru calcularea vechimii în cazul pensionării anticipate, în opinia sa dispozițiile privind vechimea în profesia de avocat ce este avută în vedere la pensionare fiind discriminatorii, dacă nu sunt interpretate corelat cu dispozițiile art. 86 din același act normativ.

Se precizează în considerentele hotărârii că susținerea petiționarului este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, dispoziții care prevăd că poate fi avută în vedere la calculul pentru pensionarea anticipată numai vechimea efectivă în funcția de judecător și procuror, în mod excepțional putând fi luate în calcul și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, petiționarul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru pensionarea sa anticipată, întrucât are o vechime de 18 ani și 6 luni în funcția de procuror și o vechime de 9 ani în funcția de consilier juridic.

Precizează recurentul că prin hotărârea dată Plenul C.S.M. a interpretat greșit legea atunci când a stabilit că „perioada în care petiționarul a avut calitatea de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii în vederea pensionării anticipate”. Acestea, deoarece potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie vechime în magistratură „perioada în care procurorul a îndeplinit funcțiile de avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic”, astfel că excluderea arbitrară a unor categorii profesionale de la beneficiul acordat de legiuitor constituie în mod evident o discriminare și se încalcă prevederile constituționale.

Mai mult decât atât, susține recurentul, în mai multe acte normative s-a prevăzut în mod clar că activitatea de consilier juridic constituie vechime în muncă juridică în funcția de magistrat, respectiv avocat, un exemplu constituindu-l dispoziția din art. 7 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, conform căreia „activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică, în funcțiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii”. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

La termenul din 17 ianuarie 2007, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, susținând că prin reglementarea dată se încalcă principiul egalității în drepturi statuat de art. 16 din Constituția României. Instanța, socotind întemeiată cererea formulată prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28 martie 2007, a admis-o și a dispus sesizarea Curții Constituționale, suspendând judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 732 din 13 septembrie 2007, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor cu motivarea că de fapt autorul excepției are în vedere o omisiune a textului de lege criticat și anume faptul că cei 10 ani care pot fi luați în calculul vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, potrivit celei de-a doua teze a art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au în vedere doar perioada în care a fost exercitată profesia de avocat, iar nu și alte profesii de specialitate juridică, în speță de consilier juridic, or Instanța de contencios constituțional potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Recurentul a depus la dosar și Hotărârea nr. 273 din 6 iunie 2006 a C.N.C.D., Hotărâre prin care s-a stabilit ca faptele prezentate de petiționar (referitor la luarea în calcul a vechimii de 9 ani ca și consilier pentru pensionarea anticipată) constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării și recomandă corelarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, raportat la acest principiu al egalității și nediscriminării. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În fapt, petiționarul M.A.H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat C.S.M.

eliberarea din funcție prin pensionare anticipată, în condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cerând a-i fi luată în considerare și vechimea de 9 ani în funcția de consilier juridic, alături de vechimea de 18 ani și 6 luni în funcția de procuror, pentru pensionarea anticipată fiind necesară o vechime de 25 de ani în magistratură. Textul art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, prevede că „judecătorii și procurorii sunt pensionați la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții.

La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani”. Dispozițiile acestui text de lege, care se referă la pensionarea anticipată sunt dispoziții speciale, de strictă interpretare, la calculul vechimii necesare pentru pensionare anticipată neputând fi avute în vedere și alte profesii juridice, cu excepția profesiei de avocat, dar și aceasta pentru o perioadă precis stabilită de 10 ani. Prevederile legii în ce privește pensionarea anticipată nu sunt susceptibile de altă interpretare, câtă vreme ele sunt clare și precise, astfel încât perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat funcția de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii necesare pensionării anticipate.

A proceda astfel ar însemna ca judecătorul să adauge la lege, ceea ce nu este permis. De altfel și Curtea Constituțională, examinând excepția invocată de recurent cu care a fost sesizată, a constatat că autorul excepției are în vedere o omisiune a textului de lege și anume faptul că cei 10 ani care pot fi luați în calculul vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, au în vedere doar perioada în care s-a exercitat profesia de avocat, nu și alte profesii de specialitate juridică, cum ar fi cea de consilier juridic. Textul de lege care reglementează pensionarea anticipată nu poate fi coroborat cu dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată care se referă la „vechimea în magistratură”, sintagmă cu totul diferită de cea care se referă la „vechimea de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile de judecător și procuror”.

Pentru aceleași considerente, nu pot fi avute în vedere nici reglementările din alte acte normative, cum ar fi Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, care consideră activitatea de consilier juridic ca fiind vechime în muncă juridică, în funcțiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dinte aceste funcții. Cât privește susținerea recurentului, cum că prin extinderea beneficiului dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 doar asupra profesiei de avocat s-a creat o reală discriminare în privința profesiei de consilier juridic, dat fiind că atât avocatul cât și consilierul juridic desfășoară aceeași activitate de asistență juridică și reprezentare în fața Instanțelor și a altor autorități, Instanța constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție dreptul la pensie și la alte forme de asistență socială se exercită potrivit legii. Legiuitorul este așadar în drept să stabilească condițiile și criteriile de acordare a pensiei, precum și modul de calcul al acesteia. În situații deosebite, acesta poate stabili condiții, criterii și un mod de calcul al drepturilor de pensie diferite pentru anumite categorii socio-profesionale, cum sunt de exemplu și magistrații. Jurisprudența C.C. cât și cea a C.E.D.O. sunt constante în sensul că situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca acesta să reprezinte privilegii sau discriminări.

Acesta este și cazul avocaților, a căror activitate, comparativ cu cea a unui consilier juridic, este luată în calculul vechimii pentru pensie de serviciu anticipată. Cât timp legiuitorul a stabilit că între cele două profesii de avocat și consilier juridic, nu poate fi pus semnul egalității, în ce privește vechimea în magistratură pentru calculul perioadei necesare pensionării, se înțelege că nu s-a dorit instituirea unui tratament juridic egal în această privință. De fapt și prin Hotărârea C.N.C.D. nu se face altceva decât o recomandare în ce privește corelarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, raportat la principiul egalității și al nediscriminării, aspect ce nu se poate realiza decât în limitele prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.H. împotriva Hotărârii nr. 371 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.