ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
C.S.M.
în 7 noiembrie 2007, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat să se propună
Președintelui României eliberarea din funcția de procuror, ca urmare a
pensionării, a următorilor procurori: H.G., procuror șef secție judiciară la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ș.V.A., procuror general la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Brașov, I.O., procuror șef secție urmărire penală la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și R.R., prim procuror al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În motivarea cererii s-a
menționat că, așa cum rezultă din adresele Casei Județene de Pensii Bacău din
2007, a Casei Județene de Pensii Brașov din 2007 și a Casei Județene de Pensii
Giurgiu din 2007, procurorii sus numiți au obținut decizia de pensionare în
anul 2005, respectiv 2006 și le-au pus în plată continuându-și activitatea și
cumulând astfel pensia cu salariul.
Plenul
C.S.M.
, prin Hotărârea nr. 289 din 20
martie 2008, a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Pentru a se adopta această
hotărâre s-a reținut, în esență, că, în ceea ce îi privește pe cei patru
procurori în discuție, nu sunt întrunite condițiile legale pentru eliberarea
din funcție în cazul pensionării, având în vedere prevederile art. 65 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
ale art. 82 alin. (1) din legea menționată, așa cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 100/2007 și ale art. 83 alin. (1) din aceeași lege, precum și faptul că
aceștia nu au împlinit vârsta de 60 de ani și nici nu au solicitat să fie eliberați
din funcție, prin pensionare.
De asemenea, s-a mai reținut
că împrejurarea că unii dintre cei patru procurori au pus în plată deciziile de
pensionare, pentru o scurtă perioadă de timp, nu poate conduce la pensionarea acestora
înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare, în lipsa condițiilor
prevăzute de lege pentru pensionare, care nu are natura unei sancțiuni și că,
prin Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007, Plenul
C.S.M.
a stabilit că suspendarea plății
drepturilor la pensie, la cererea titularului, echivalează cu o lipsire de caracter
efectiv a deciziei de pensionare.
Împotriva Hotărârii nr. 289
din 20 martie 2008 a Plenului
C.S.M.
a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004,
republicată, raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 299
și art. 3041 C. proc. civ.
În cauză au formulat cereri
de intervenție în interesul intimatului
C.S.M.
, Ș.V.A. și O.I., iar prin Încheierea pronunțată în ședința
publică de la termenul din 20 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea recursului a dispus
introducerea în cauză, ca intervenienți forțați a numiților H.G. și R.R.
În recursul declarat de
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
este indicată hotărârea atacată ca fiind netemeinică pentru că judecătorii și
procurorii au posibilitatea de a ieși la pensie la împlinirea vârstei de 60 de ani,
dar, din interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,
republicată, se deduce că aceștia pot fi pensionați și înaintea împlinirii vârstei
de 60 de ani, la solicitarea acestora.
În speță, cei patru
procurori au fost pensionați la cerere, iar suspendarea plății pensiei de
serviciu au solicitat-o numai după ce a fost adoptată Hotărârea nr. 478 din 26
iunie 2007 a Plenului
C.S.M.
Se susține că odată ce s-a
emis decizia de pensionare și s-au pus în plată drepturile de pensie, cum s-a
întâmplat în cazul procurorilor ce sunt menționați în hotărâre, formularea cererii
de eliberare din funcție are caracter obligatoriu și nu facultativ.
C.S.M.
a formulat întâmpinare și a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Pentru termenul din 30
octombrie 2008, recurentul a depus la dosar note de ședință și a solicitat să
se ia act că recursul formulat împotriva Hotărârii
C.S.M.
nr. 289 din 20 martie 2008 a rămas fără
obiect în ceea ce-i privește pe Ș.V.A. și O.I. pentru că prin Hotărârea nr. 673
din 10 iulie 2008 și nr. 666 din 10 iulie 2008
C.S.M.
a aprobat cererile acestora de eliberare
din funcție prin pensionare și că își menține recursul în ceea ce-i privește pe
H.G. și R.R.
După examinarea motivelor de
recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 289 din
20 martie 2008 a Plenului
C.S.M.
a fost respinsă solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție de eliberarea din funcție, prin pensionare a
procurorilor: H.G., Ș.V.A., O.I. și R.R.
În motivarea hotărârii, în
esență, s-a reținut că judecătorii și procurorii pot fi pensionați anterior vârstei
de 60 de ani, însă numai la solicitarea acestora, în condițiile legii, iar în
speță, la data pronunțării hotărârii niciunul dintre aceștia nu au împlinit vârsta
de 60 de ani și nici nu au solicitat să fie eliberați din funcție, prin
pensionare.
Pe durata judecării
recursului doi dintre procurorii vizați de hotărârea atacată au formulat cerere
de eliberarea din funcție prin pensionare, cerere care a fost admisă, procurorului
Ș.V.A. fiindu-i admisă cererea prin Hotărârea nr. 666 din 10 iulie 2008, iar lui
O.I. prin Hotărârea nr. 673 din 10 iulie 2008, motiv pentru care Parchetul
General a solicitat să se constate că pentru aceștia recursul a rămas fără
obiect.
Pentru că celor doi
procurori le-au fost admise cererile de eliberare din funcție prin pensionare,
nu mai poate fi analizat recursul în privința acestora și nici cererile de intervenție
în interesul
C.S.M.
pe care cei doi
le-au formulat.
Referitor la recursul
declarat împotriva acestei hotărâri a Plenului
C.S.M.
în ceea ce-i privește pe H.G. și R.R.,
se constată că este nefondat.
La data pronunțării
hotărârii atacate niciunul dintre cei doi procurori nu aveau împlinită vârsta de
60 de ani și fiecare dintre ei avea o vechime în funcția de procuror de peste 30
de ani.
În conformitate cu
dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, vârsta limită de pensionare pentru procurori
și judecători este de 60 de ani, iar după împlinirea acestei vârste, pot fi
menținuți în funcție, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu avizul anual
al
C.S.M.
, potrivit art. 83 alin. (1)
din același act normativ.
Cei doi procurori, conform art.
82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au solicitat pensionarea anticipată, dar plata
pensiei a fost suspendată la cererea acestora.
Prin suspendarea plăți
pensiei cei doi procurori și-au continuat activitatea, iar plata drepturilor de
pensie se va face numai la momentul eliberării din funcție, ca urmare a admiterii
cererii de pensionare.
De altfel, prin Hotărârea
nr. 478 din 26 iunie 2007 a Plenului
C.S.M.
s-a dispus menținerea în funcție a judecătorilor și
procurorilor care au deținut decizii de pensionare și își continuă activitatea
fără a fi operat o reîncadrare în funcție, însă punerea în plată a deciziilor
de pensionare a fost suspendată la cererea titularilor, până la momentul
încetării efective a activității.
Atât procurorul H.G. cât și
procurorul R.R., deși au solicitat pensionarea anticipată, au cerut și suspendarea
plății drepturilor de pensie, astfel că Plenul
C.S.M.
a adoptat o hotărâre temeinică, iar recursul
declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
împotriva Hotărârii nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului
C.S.M.
, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2008.