ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la C.S.M. în 7 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat să se propună Președintelui României eliberarea din funcția de procuror, ca urmare a pensionării, a următorilor procurori: H.G., procuror șef secție judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ș.V.A., procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, I.O., procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și R.R., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

În motivarea cererii s-a menționat că, așa cum rezultă din adresele Casei Județene de Pensii Bacău din 2007, a Casei Județene de Pensii Brașov din 2007 și a Casei Județene de Pensii Giurgiu din 2007, procurorii sus numiți au obținut decizia de pensionare în anul 2005, respectiv 2006 și le-au pus în plată continuându-și activitatea și cumulând astfel pensia cu salariul. Plenul C.S.M. , prin Hotărârea nr. 289 din 20 martie 2008, a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a se adopta această hotărâre s-a reținut, în esență, că, în ceea ce îi privește pe cei patru procurori în discuție, nu sunt întrunite condițiile legale pentru eliberarea din funcție în cazul pensionării, având în vedere prevederile art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 82 alin. (1) din legea menționată, așa cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 100/2007 și ale art. 83 alin. (1) din aceeași lege, precum și faptul că aceștia nu au împlinit vârsta de 60 de ani și nici nu au solicitat să fie eliberați din funcție, prin pensionare. De asemenea, s-a mai reținut că împrejurarea că unii dintre cei patru procurori au pus în plată deciziile de pensionare, pentru o scurtă perioadă de timp, nu poate conduce la pensionarea acestora înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare, în lipsa condițiilor prevăzute de lege pentru pensionare, care nu are natura unei sancțiuni și că, prin Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007, Plenul C.S.M. a stabilit că suspendarea plății drepturilor la pensie, la cererea titularului, echivalează cu o lipsire de caracter efectiv a deciziei de pensionare.

Împotriva Hotărârii nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M. a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 299 și art. 3041 C. proc. civ. În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul intimatului C.S.M. , Ș.V.A. și O.I., iar prin Încheierea pronunțată în ședința publică de la termenul din 20 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea recursului a dispus introducerea în cauză, ca intervenienți forțați a numiților H.G. și R.R.

În recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este indicată hotărârea atacată ca fiind netemeinică pentru că judecătorii și procurorii au posibilitatea de a ieși la pensie la împlinirea vârstei de 60 de ani, dar, din interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, se deduce că aceștia pot fi pensionați și înaintea împlinirii vârstei de 60 de ani, la solicitarea acestora. În speță, cei patru procurori au fost pensionați la cerere, iar suspendarea plății pensiei de serviciu au solicitat-o numai după ce a fost adoptată Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007 a Plenului C.S.M. Se susține că odată ce s-a emis decizia de pensionare și s-au pus în plată drepturile de pensie, cum s-a întâmplat în cazul procurorilor ce sunt menționați în hotărâre, formularea cererii de eliberare din funcție are caracter obligatoriu și nu facultativ.

C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pentru termenul din 30 octombrie 2008, recurentul a depus la dosar note de ședință și a solicitat să se ia act că recursul formulat împotriva Hotărârii C.S.M. nr. 289 din 20 martie 2008 a rămas fără obiect în ceea ce-i privește pe Ș.V.A. și O.I. pentru că prin Hotărârea nr. 673 din 10 iulie 2008 și nr. 666 din 10 iulie 2008 C.S.M. a aprobat cererile acestora de eliberare din funcție prin pensionare și că își menține recursul în ceea ce-i privește pe H.G. și R.R. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M.

a fost respinsă solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de eliberarea din funcție, prin pensionare a procurorilor: H.G., Ș.V.A., O.I. și R.R. În motivarea hotărârii, în esență, s-a reținut că judecătorii și procurorii pot fi pensionați anterior vârstei de 60 de ani, însă numai la solicitarea acestora, în condițiile legii, iar în speță, la data pronunțării hotărârii niciunul dintre aceștia nu au împlinit vârsta de 60 de ani și nici nu au solicitat să fie eliberați din funcție, prin pensionare. Pe durata judecării recursului doi dintre procurorii vizați de hotărârea atacată au formulat cerere de eliberarea din funcție prin pensionare, cerere care a fost admisă, procurorului Ș.V.A.

fiindu-i admisă cererea prin Hotărârea nr. 666 din 10 iulie 2008, iar lui O.I. prin Hotărârea nr. 673 din 10 iulie 2008, motiv pentru care Parchetul General a solicitat să se constate că pentru aceștia recursul a rămas fără obiect. Pentru că celor doi procurori le-au fost admise cererile de eliberare din funcție prin pensionare, nu mai poate fi analizat recursul în privința acestora și nici cererile de intervenție în interesul C.S.M. pe care cei doi le-au formulat. Referitor la recursul declarat împotriva acestei hotărâri a Plenului C.S.M. în ceea ce-i privește pe H.G. și R.R., se constată că este nefondat. La data pronunțării hotărârii atacate niciunul dintre cei doi procurori nu aveau împlinită vârsta de 60 de ani și fiecare dintre ei avea o vechime în funcția de procuror de peste 30 de ani.

În conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, vârsta limită de pensionare pentru procurori și judecători este de 60 de ani, iar după împlinirea acestei vârste, pot fi menținuți în funcție, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu avizul anual al C.S.M. , potrivit art. 83 alin. (1) din același act normativ. Cei doi procurori, conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au solicitat pensionarea anticipată, dar plata pensiei a fost suspendată la cererea acestora. Prin suspendarea plăți pensiei cei doi procurori și-au continuat activitatea, iar plata drepturilor de pensie se va face numai la momentul eliberării din funcție, ca urmare a admiterii cererii de pensionare.

De altfel, prin Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007 a Plenului C.S.M. s-a dispus menținerea în funcție a judecătorilor și procurorilor care au deținut decizii de pensionare și își continuă activitatea fără a fi operat o reîncadrare în funcție, însă punerea în plată a deciziilor de pensionare a fost suspendată la cererea titularilor, până la momentul încetării efective a activității. Atât procurorul H.G. cât și procurorul R.R., deși au solicitat pensionarea anticipată, au cerut și suspendarea plății drepturilor de pensie, astfel că Plenul C.S.M. a adoptat o hotărâre temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva Hotărârii nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M. , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.