ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1394/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Recursul împotriva Hotărârii nr. 807/2011 a Plenului C.S.M. Prin Nota nr. 28408/1154/DRUO/28457/2011, Direcția resurse umane și organizare - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești a înaintat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii propunerea privind eliberarea din funcția de judecător la Curtea de Apel Iași a doamnei B.G., ca urmare a intervenirii unei condamnări definitive. Prin Hotărârea nr. 807 din 15 noiembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Președintelui României eliberarea din funcție, ca urmare a unei condamnări definitive a doamnei B.G., judecător la Curtea de Apel Iași.

A reținut Consiliul Superior al Magistraturii că prin Sentința penală nr. 53 din data de 20 mai 2011, Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze cu minori și de familie a dispus condamnarea inculpatei B.G. la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Sentința menționată a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului formulat de doamna B.G., prin Decizia penală nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.

A mai reținut autoritatea intimată că prin Hotărârea nr. 1234 din 30 noiembrie 2010, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcția de judecător a doamnei B.G., ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, începând cu data de 30 noiembrie 2010. Prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Președintelui României eliberarea din funcția de judecător la Curtea de Apel lași, prin pensionare, a doamnei B.G., însă, până în prezent, nu a fost publicat decretul de eliberare din funcție.

În acest context, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora procurorii și judecătorii sunt eliberați din funcție ca urmare a condamnării definitive pentru o infracțiune, ținând cont și de faptul că decretul de eliberare din funcție prin pensionare nu a fost semnat de Președintele României, deci nu a produs efectul eliberării din funcție. Împotriva Hotărârii nr. 807/2011 a Plenului C.S.M.

a formulat recurs B.G., susținând că această hotărâre este nelegală deoarece: - nu a fost revocată Hotărârea nr. 1145/2010, iar efectele acesteia s-au produs cel puțin în parte, ea fiind trimisă Președintelui României și a dat naștere obligației acestuia de a-și îndeplini în termen rezonabil, obligația prevăzută de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004; - Hotărârea nr. 1145/2010 nu putea fi revocată deoarece și-a produs efecte cel puțin în parte, iar hotărârea atacată produce consecința efectivă și nelegală a revocării primei hotărâri, adică a unui act administrativ individual favorabil, fără să existe vreuna dintre împrejurările ce ar justifica o asemenea revocare; - hotărârea atacată este expresia disprețului intimatului față de stabilitatea raporturilor juridice stabilite, care trebuie să primeze în fața oricăror argumente ce nu țin de interesul public; - depășirea de către Președintele României a termenului rezonabil de pronunțare asupra propunerii de eliberare din funcție pentru pensionare nu poate constitui o justificare pentru emiterea unui act ilegal.

- Hotărârea nr. 807/2011 a avut drept consecință pierderea dreptului la pensia de serviciu, deși la data cererii de eliberare din funcție prin pensionare îndeplinea condițiile legale și nicio dispoziție legală nu interzice primirea pensiei de serviciu de către magistrații care au fost condamnați pentru fapte ulterioare îndeplinirii condițiilor minime pentru dobândirea dreptului la pensia de serviciu. Se susține în acest context și o imixtiune a autorității intimate în atribuțiile puterii legiuitoare. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se susține că pretinsele critici de nelegalitate nu sunt fondate pentru că la data emiterii hotărârii atacate nu fusese emis decretul Președintelui României de eliberare a recurentei din funcție, prin pensionare.

Prin Decizia nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recurenta a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni. Hotărârea nr. 807/2011 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, neexistând nicio imixtiune în atribuțiile puterii legiuitoare. Se arată că nici critica ce vizează pretinsa stabilitate a raporturilor juridice nu este fondată, pentru că nerevocarea în prealabil a Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 1145/2011 nu poate impieta asupra legalității hotărârii atacate pentru că recurenta deținea calitatea de judecător, nefiind eliberată din funcție, constatându-se incidența cazului de eliberare din funcție ca urmare a intervenirii unei condamnări definitive, reglementată de art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, menționată. De asemenea, se precizează că la 23 noiembrie 2011 a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, Decretul nr. 817 al Președintelui României, prin care s-a dispus eliberarea din funcție a recurentei ca urmare a unei condamnări definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni. 2. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M. s-a propus Președintelui României, eliberarea din funcție, prin pensionare, a recurentei, dispunându-se și înaintarea acestei hotărâri Președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție, însă, la data emiterii Hotărârii nr. 807 din 15 noiembrie 2011, recurată în cauză, nu a fost emis decretul prezidențial de eliberare din funcție.

Potrivit prevederilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri: a) demisie, b) pensionare, potrivit legii, c) transfer într-o altă funcție, în condițiile legii, d) incapacitate profesională, e) ca sancțiune disciplinară, f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracțiune, g) încălcarea dispozițiilor art. 7, h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14) și i) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) și e)”. Alin. (2) al articolului în discuție dispune după cum urmează: „Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.

Din textele legale anterior evocat reiese că eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, în oricare din variantele enumerate la lit. a)-i) ale art. 65 alin. (1) are loc la momentul emiterii decretului prezidențial și a publicării acestuia în M. Of. Conform art. 100 alin. (1) din Constituția României, „În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în M. Of. al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului”. Prin urmare, în raport de dispozițiile legale menționate, legiuitorul a prevăzut o anumită procedură privind eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, care implică participarea, pe de o parte a C.S.M., care face propunerea și, pe de altă parte, a Președintelui României, care dispune, prin decret, eliberarea din funcție.

Cum dispozițiile Constituționale prevăd obligativitatea publicării decretelor Președintelui României sub sancțiunea inexistenței, atunci momentul publicării decretului este cel de la care eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor produce efecte juridice. În consecință, propunerea de eliberare din funcție prin pensionare a recurentei, materializată în Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M. nu a produs efecte juridice în planul eliberării din funcție în această modalitate cât timp nu a fost emis și publicată decretul Președintelui României în acest sens. Neproducând efecte juridice, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1145/2010 putea fi revocată de intimat, care, de altfel, a și fost revocată implicit prin Hotărârea nr. 807/2011, recurată în cauza de față, întrucât recurenta deținea calitatea de judecător și s-a constatat incidența cazului de eliberare din funcție prevăzut de art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, menționată.

Prin urmare, toate criticile recurentei care vizează aceste aspecte referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate și nesocotirea stabilității raporturilor juridice, sunt nefondate. Criticile recurentei referitoare la refuzul (întârzierea) nejustificat al Președintelui României de a emite decretul de eliberare din funcție prin pensionare, care a condus la pierderea dreptului la pensia de serviciu, deși la momentul formulării cererii de eliberare din funcție prin pensionare îndeplinea condițiile legale, nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs care are un alt obiect. În altă ordine, în contextul în care prin Decizia penală nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a intervenit condamnarea definitivă a recurentei pentru o infracțiune, iar până la data emiterii hotărârii atacate nu a fost emis decretul Președintelui României de eliberare din funcție prin pensionare, în mod corect Plenul C.S.M.

a propus, conform dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, eliberarea recurentei din funcție de judecător. Deci, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 807 din 15 noiembrie 2011 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale reținute în cuprinsul acesteia, nefiind fondate criticile referitoare la imixtiunea în atributele puterii legiuitoare. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G., împotriva Hotărârii nr. 807 din 16 noiembrie 2011 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012.