ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2370/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 235/D din data de 24 octombrie 2011, Tribunalul Bacău, a dispus condamnarea inculpaților:

C.L.,cetățean român, necăsătorită, studii superioare, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă din iulie 2007, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86 din 5 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 625 din 3 mai 2007 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1648 din 13 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă din septembrie 2006.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea, cea de 4 (patru) ani închisoare.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore și arestul preventiv în perioada 21 septembrie 2006 - 14 octombrie 2006 și reținerea de 24 ore din data de 7 iulie 2009.

A.V., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapta din iulie 2007, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, reținerea de 24 ore din data de 7 iulie 2009.

În baza art. 254 alin. (3) și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.V. a sumei de 30.000 RON.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A.V. dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 10 iulie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata C.L. și numitul B. M. au luat hotărârea de a achiziționa imobilul "Bază de tratament cu spații de cazare Moinești" (obiectiv nefinalizat din punct de vedere a stadiului de construire) și de a participa în acest sens la licitația organizată de Primăria municipiului Moinești la data de 30 iulie 2007, ca asociați, însă s-au decis să-și interpună copiii, respectiv S.N.A. (fiica inculpatei C.L.) și B.M.C. (fiul numitului B.M.), aceștia urmând să participe la licitație cu susținerea financiară a SC T.N.C. SRL București, aparținând lui B.M. Tot acesta și inculpata au asigurat prezența la licitația din 30 iulie 2007 și a unei a doua firme SC S.I. SRL București, (al cărei reprezentant C.R. este și salariat la SC T.N.C. SRL București) pentru a îndeplini condițiile din regulamentul de licitație.

În perioada 20 decembrie 2006 - 12 iulie 2007 s-au organizat de către Primăria municipiului Moinești 3 licitații, fiecare din ele repetată la trei termene consecutive, la care nu s-au prezentat ofertanții astfel încât procedurile au fost închise.

Corespunzător acestor proceduri prin hotărârile consiliului local nr. 6 din 31 ianuarie 2007, 31 din 26 aprilie 2007 și 54 din 10 iulie 2007 prețul minim de pornire al licitației a fost diminuat progresiv cu 5%, 20% și apoi 40% ajungând astfel de la 2.259.124,35 RON la 1.355.474,61 RON.

La data de 12 iulie 2007, Primăria municipiului Moinești a efectuat publicitatea anunțului privind organizarea unei noi licitații publice cu strigare pentru vânzarea imobilului pentru data de 30 iulie 2007, prin afișare la sediul primăriei și printr-o adresă la redacția publicației "O.".

La data de 25 iulie 2007 prin dispoziția primarului nr. 2103 componența comisiei de licitație a fost modificată.

La data de 27 iulie 2007, au cumpărat caiete de sarcini și au plătit garanția de participare SC S.I. SRL București și S.N.A., în solidar cu B.M.C., susținuți financiar de SC T.N.C. SRL București, ofertanți care s-au și prezentat la licitație în ziua de 30 iulie 2007.

Imobilul arătat a fost adjudecat la a treia strigare cu suma de 1.735.982 RON (ce include și TVA) de către persoanele fizice S.N.A. și B.M.C., garantați de SC T.N.C. SRL București.

Procesul-verbal de adjudecare din 30 iulie 2007 a fost semnat de comisia de licitație dar și de primarul A.V., în calitate de organizator al licitației.

Plata prețului s-a efectuat în limita sumei de 867.991 RON (jumătate de preț) de către B.M.C. prin ordin de plată emis la 09 august 2007 și în limita aceleiași sume prin cec emis la 24 august 2007 de către SC T.N.C. SRL București.

La data de 09 august 2007 a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, sub nr. 2390, la Biroul Notarilor Publici asociați "P.P. și U.D." din București, contractul fiind semnat din partea Primăriei municipiului Moinești de primarul A.V. și secretarul C.N.

Potrivit clauzelor contractului, cumpărătorii urmau să păstreze profilul activității ce se va desfășura în imobil, respectiv turism balneoclimateric minim 3 ani de la punerea în funcțiune. De asemenea, potrivit caietului de sarcini, cumpărătorii erau obligați să finalizeze fațada, acoperișul și împrejurimile până în luna martie 2008 și să finalizeze investiția în termen de 3 ani de la semnarea contractului.

Inițial, inculpata C.L., care locuiește în principal în municipiul București și se deplasa doar ocazional în zona Moinești - Comănești, unde administra afacerile SC E. SA Comănești, a cerut martorei Ș.M.E., fostă salariată a acestei firme, să identifice imobile în zonă pretabile unor activități comerciale în domeniul turismului, producției de vopsele ori reciclării de deșeuri medicale, urmând ca martora să fie remunerată pentru aceasta.

Având acceptul de principiu a inculpatei, martora a purtat o primă discuție cu inculpatul A.V. ce i-a confirmat că în luna iulie 2007 urma să se organizeze o nouă licitație.

La rândul ei, inculpata C.L. i-a propus numitului B.M., asociat și administrator la SC T.N.C. SRL București (firmă ce activa cu profituri însemnate în domeniul construcțiilor) să se asocieze în vederea achiziționării și finalizării construcției.

Inculpata C.L. și B.M. au inspectat la fața locului imobilul în luna iulie 2007, iar cel din urmă a apreciat că poate suporta din punct de vedere financiar și logistic continuarea și finalizarea construcției, astfel încât să poată fi utilizată conform destinației inițiale, ca unitate turistică.

Inculpata și B.M. au luat astfel decizia de a achiziționa în comun imobilul, însă au decis să-și interpună copiii, S.N.A. și B.M.C., ce urmau să participe în comun la licitație. Întrucât aceștia nu prezentau garanțiile de bonitate necesare date fiind vârsta, ocupația și lipsa unei experiențe în afaceri, urmau să fie garantați de SC T.N.C. SRL

După luarea hotărârii de a achiziționa imobilul, martora Ș.M.E. a fost delegată să se ocupe de demersurile necesare înscrierii la procedura de vânzare publică. La data de 20 iulie 2007, între martora Ș.M.E. și inculpata C.L. s-a încheiat un contract de prestări servicii, în baza căruia martora se obliga față de inculpată să identifice imobile pentru achiziționarea unor spații de cazare, terenuri și spații comerciale ori societăți comerciale care să intre în asociere în vederea desfășurării diferitor activități contra unui onorariu în valoare de 500.000 RON.

După această dată, martora a purtat din nou discuții cu inculpatul A.V., la sediul Primăriei Moinești, aducându-i la cunoștință de intenția celor pe care-i reprezintă de a cumpăra imobilul.

Totodată, inculpatul A.V. i-a solicitat martorei o discuție în afara sediului primăriei, ce s-a purtat în autoturismul martorei. Cu prilejul acestei întâlniri, inculpatul și-a creat cadrul unor tratative neoficiale, cu pretextul că poate fi monitorizat, cerând martorei să deplaseze autoturismul în direcția municipiului Onești. Măsurile exagerate de prevedere și caracterul insinuant al exprimării inculpatului au semnalat martorei Ș.M.E. canalizarea discuției spre expunerea unor pretenții personale ale primarului, însă martora și-a subliniat calitatea de intermediar și s-a subordonat deciziilor celor pe care-i reprezintă.

Cu privire la SC S.I. SRL s-a reținut că aceasta este un partener obișnuit de afaceri al SC T.N.C. SRL, efectuând lucrări în subantrepriză pentru aceasta și utilizându-i baza materială. Această firmă, reprezentată de C.N. - asociat majoritar și administrator - a fost implicată de B.M. pentru a asigura o concurență formală în cadrul licitației, cerută de regulamentul de licitație și de anunțul emis de primărie, în sensul că dacă nu se înscriu minim doi ofertanți care îndeplinesc condiții de eligibilitate, licitația urma a fi reprogramată pentru data de 06 august 2007.

În ziua de 27 iulie 2007, B.M.C. și S.N.A. au încheiat un acord de asociere, certificat sub nr. 259 din 27 iulie 2007 la Biroul de avocatură "T.D.C." din cadrul Baroului București, prin care au prevăzut participarea în comun la licitație, cu o contribuție financiară egală, iar cu nr. 260 din 27 iulie 2007, la același birou de avocat, s-a încheiat acordul dintre B.M.C., S.N.A. și SC T.N.C. S.R.L., prin care această firmă se obligă să susțină financiar și să garanteze pe primii doi în vederea participării la licitație și pentru finalizarea investiției.

În ziua de 29 iulie 2007, inculpata C.L. și martora Ș.M.E. s-au întâlnit cu inculpatul A.V. în biroul acestuia din sediul Primăriei municipiului Moinești.

În cadrul acestei discuții, inculpatul A.V. a pretins inculpatei C.L. o sumă de bani, fără a-i preciza cuantumul, pentru a-i asigura câștigarea licitației și pentru a fi de acord cu perfectarea vânzării. În acest sens, inculpatul A.V. și-a subliniat rolul principal în perfectarea vânzării pe care i-l conferă funcția, precum și influența pe care o are asupra comisiei de licitație ce avea un rol formal, fiind alcătuită în majoritate de subordonații săi. De asemenea inculpatul a afirmat că poate cere anularea licitației după încheierea ei, precum și faptul că dobânditorii imobilului depindeau de deciziile sale și pe parcursul executării contractului, în privința eliberării de autorizații de construire.

Cu această ocazie, inculpata C.L. și inculpatul A.V. și-au dat reciproc numerele de telefon mobil pentru a putea lua legătura direct.

În cursul urmăririi penale ambii inculpați au negat săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, inculpatul A.V. arătând chiar că în ziua anterioară ședinței de licitație nu s-a întâlnit cu inculpata C.L. și martora Ș.M.E.

Prima instanță a arătat că la individualizarea pedepselor a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, rezonanța socială a unor asemenea fapte grave, mai ales din partea inculpatului A.V., atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea administrației locale este afectată de acuzațiile de corupție tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare, condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, precum și datele care conturează persoana celor doi inculpați, care au avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, negând cu faptele reținute în sarcina lor, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul A.V., antecedentele penale ale inculpatei C.L., care până în prezent a mai cunoscut rigorile legii penale.

Față de aceste date ale cauzei, instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei care se va aplica fiecărui inculpat poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție, astfel că se va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.L. și A.V..

Prin Decizia penală nr. 30 din 29 februarie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.V. împotriva Sentinței penale nr. 235/D din data de 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău și ca fiind tardiv apelul formulat de C.L. împotriva aceleiași sentințe.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite de apelanții-inculpați, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză, sub aspectul laturii penale a cauzei.

În acest sens, inculpatul A.V. și-a subliniat rolul principal în perfectarea vânzării pe care i-l conferă funcția, precum și influența pe care o are asupra comisiei de licitație care avea un rol formal, arătând că este alcătuită în majoritate de subordonații săi. De asemenea, inculpatul a afirmat că poate cere anularea licitației după încheierea ei, precum și faptul că dobânditorii imobilului depindeau de deciziile sale și pe parcursul executării contractului, în privința eliberării de autorizații de construire.

Întrucât suma de bani pretinsă drept mită de inculpatul A.V. a fost lăsată la latitudinea inculpatei C.L., aceasta a retras din contul personal de la B. SA suma de 30.000 RON, sumă pe care nu o putea elibera Agenția locală a B. din Moinești.

Așa cum a rezultat din probele administrate, suma de 30.000 RON provenea dintr-un virament efectuat de B.M. cu ordin de plată la data de 19 iulie 2007, cu o zi înaintea plecării din țară, prin care a alimentat contul inculpatei cu suma de 156.500 RON (echivalentul a 50.000 euro la cursul valutar din data respectivă).

În timp ce se aflau în municipiul Bacău, inculpata C.L. și martora Ș.M.E. au fost anunțate telefonic de S.N.A. că ședința de licitație sa terminat, iar inculpatul A.V. solicită prezența inculpatei C.L., altfel nu va semna procesul-verbal de adjudecare.

Inculpata C.L. și martora Ș.M.E. s-au întors în municipiul Moinești, în jurul orelor prânzului și s-au întâlnit cu inculpatul A.V. într-un birou din sediul Primăriei municipiului Moinești.

În prezența martorei Ș.M.E., inculpata C.L. a dat inculpatului A.V. suma de 30.000 RON într-un plic, așa cum îi fusese eliberată de unitatea bancară, spunându-i inculpatului cuantumul, precum și împrejurarea că pentru moment atât avea posibilitatea.

Inculpatul A.V. a declarat că suma nu este suficientă și a pretins suplimentar suma de 50.000 euro, până în după amiaza acelei zile, susținând că în cazul în care nu va primi suma, va cere anularea licitației. Pretenția a fost urmată de promisiunea inculpatei că va procura această sumă și o va da până la orele 16.00 din acea zi.

Nu se poate ca pentru faptele de o asemenea gravitate, cum este infracțiunea de luare de mită în calitate de primar, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale.

Toate aceste aspecte imprimă faptei comise de apelantul-inculpat o asemenea gravitate încât face inoportun ca aspectele favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale, să fie valorificate pe calea circumstanțelor atenuante, întrucât prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei, pedeapsă care nu ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpații C.L. și A.V.

Apărătorul recurentei-inculpate C.L., având cuvântul cu privire la recursul declarat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului-inculpat A.V., având cuvântul cu privire la recursul declarat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

S-a dat sens dispozițiilor art. 3 C. proc. pen., pentru aflarea adevărului, judecătorul fondului a reținut - în mod corect - vinovăția inculpaților din speța dedusă judecății, cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea constată că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de cei doi inculpați o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere prin aplicarea unor pedepse de doar 4 (patru), respectiv, 5 (cinci) ani închisoare.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite de inculpați, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză, sub aspectul laturii penale a cauzei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția celor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond.

Legiuitorul a prevăzut în ceea ce privește termenul de declarare a căilor ordinare de apel, două remedii procesuale, cea a repunerii în termenul de apel, respectiv, recurs, prevăzut de art. 385

3

alin. (2), cu art. 364 C. proc. pen., respectiv, apelul și recursul peste termen, prevăzut de art. 385

3

alin. (2), cu art. 365 C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 365 C. proc. pen.: "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile."

Din examinarea acestor dispoziții procedurale, instanța trebuie să constate existența cumulativă a două condiții, după cum urmează:

I. pentru repunerea în termenul de apel:

Întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului; cererea de apel să fie făcută în termen de cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

II. pentru apelul peste termen:

Partea să fi lipsit atât la judecată, cât și la pronunțarea hotărârii apelate; cererea de apel să fie făcută în termen de cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Pentru aprecierea unu apel ca fiind un apel peste termen este obligatoriu ca cele două condiții menționate mai sus să fie îndeplinite în mod cumulativ.

Ori, din examinarea lucrărilor dosarului instanței de fond rezultă că inculpata a fost prezent la instanța de fond la mai multe termene de judecată, respectiv cele din: 10 decembrie 2009, 07 octombrie 2010, 10 martie 2011, fiind și audiată la termenul de judecată din 13 aprilie 2010, sentință care a rămas definitivă prin nerecurare la data de 07 februarie 2012,

Referitor la recursul inculpatului A.V., printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpaților.

Curtea, având în vedere gradul de pericol concret al faptei săvârșite, fiind o infracțiune de corupție, care este o infracțiune gravă, cu atât mai mult cu cât a fost săvârșită tocmai de un ales local, de un primar de municipiu, de impactul deosebit în rândul populației, săvârșirea acestei infracțiuni fiind intens mediatizată, constată că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare, dar, cu deosebire de coerciție, chiar având în vedere și susținerile privind starea de sănătate a inculpatului A.V., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei principale în regim de detenție.

Corupția reprezintă o amenințare serioasă la adresa principiilor și valorilor fundamentale ale Consiliului Europei, subminează încrederea cetățenilor în democrație, erodează domnia legii, constituie o negare a drepturilor omului și împiedică dezvoltarea economică și socială.

De asemenea, corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale.

Corupția în sens larg, ca și corupția penală, scoate în evidență aceeași atitudine față de morală și etică și pentru a merge la esență trebuie precizat că în toate situațiile ea ține de abuzul de putere și de incorectitudinea în luarea unei decizii.

Corupția implică utilizarea abuzivă a puterii publice în scopul obținerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câștig necuvenit, prin abuzul de putere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, favoritismul, etc.

Corupția cuprinde, cum este și în cazul dedus judecății, "comisioanele" oculte și toate celelalte demersuri care implică persoane învestite cu funcții publice sau private, care și-au încălcat obligațiile care decurg din calitatea lor de funcționar public, în vederea obținerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alții.

În raport de aceste considerente, de modalitatea concretă a săvârșirii infracțiunii, constând în pretinderea și primirea unor sume de bani, a calității inculpatului A.V., acela de primar al municipiului Moinești, județul Bacău, lezarea gravă a relațiilor sociale privind îndatoririle de serviciu, a cuantumului sumelor pretinse și primite, precum și a atitudinii procesuale a inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a dat dovadă de înțelegere prin aplicarea pedepsei în cuantumul stabilit, astfel că nu se impune reducerea pedepsei principale aplicate.

La individualizarea tratamentului penal, instanța trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni, apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de criterii aplicabile pentru stabilirea pedepsei pentru infracțiunile deduse judecăți, în cazul nostru, pentru infracțiunile de corupție, așa cum sunt prevăzute și în Ghidul privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiuni de corupție, elaborat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenții-inculpați nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpaților, cât și atitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpaților nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Ceea ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să le arate inculpaților că au greșit, să-i determine la reflecție și să stimuleze în ei dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justețea pedepsei fiind susceptibilă să-i determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete, lucru care în opinia Înaltei Curții, s-a și produs.

Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea", instanța de recurs apreciază că ambele instanțe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Astfel cum se poate observa din materialul probator administrat reiese cu evidenta situația de fapt reținuta de instanțe, în sensul că inculpatul A.V. a declarat că suma nu este suficientă și a pretins suplimentar suma de 50.000 euro, până în după amiaza acelei zile, susținând că în cazul în care nu va primi suma, va cere anularea licitației. Pretenția a fost urmată de promisiunea inculpatei C.L. că va procura această sumă și o va da până la orele 16.00 din acea zi.

În consecință, critica formulată de către inculpatul A.V. în recurs privind nevinovăția sa, solicitând drept urmare achitarea pe motiv că fapta imputată nu există, nu este întemeiată. Nici critica privind greșita încadrare juridică a faptei nu este întemeiată, solicitarea inculpatului în acest sens fiind neîntemeiată.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat A.V. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.L. și A.V. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta inculpată C.L. la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat A.V. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN