ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 519/PI din 21

decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6877/30/2011, a

fost respinsă cererea de constatare a nulității probelor administrate în faza

de urmărire penală, formulată de apărătorul inculpatului M.V.

În baza art. 257 C.

pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru infracțiunea de trafic de

influență, a fost condamnată inculpata C.C.G., la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 C.

pen., rap. la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000,

pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual în scopul ascunderii

infracțiunii de trafic de influență (prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000), a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 25 C.

pen., rap. la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000,

pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual în scopul ascunderii

infracțiunii de trafic de influență (prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000), a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata C.C.G. să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând

ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, urmând ca

legalitatea și temeinicia menținerii arestării preventive să fie verificată

conform art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., înainte de data de 18

februarie 2012.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării

preventive începând cu 14 septembrie 2011 până la zi.

În baza art. 257 C.

pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență, a fost condamnat

inculpatul M.V., la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca

legalitatea și temeinicia menținerii arestării preventive să fie verificată

conform art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., înainte de data de 18

februarie 2012.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de

ore începând cu 14 septembrie 2011 până la 15 septembrie 2011 și durata

arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2011 până la zi.

În baza art. 348, art.

445 C. proc. pen., art. 170 C. proc. pen., au a fost declarate ca fiind false

și s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: anexa nr. 1 la p.v din 26 iulie

2011(anexă de constatare a deficiențelor în domeniul securității și sănătății

în muncă); anexa nr. 2 la p.v din 26 iulie 2011(plan de măsuri dispuse ca

urmare a neconformităților constatate față de prevederile legislației din

domeniul securității și sănătății în muncă); poziția privind numărul de

înregistrare din data de 09 august 2011 din Registrul de intrare-ieșire al I.T.M.

Timiș.

În baza art. 19 din

Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea către G.A. a sumei de 1.000 lei

achitată cu chitanța nr. 1232/28 iulie 2011 emisă de P.D.L. Filiala Timiș.

S-a dispus

restituirea de către numitul G.A. către inculpata C.C.G. a sumei de 1.000 lei.

În baza art. 192 alin.

(1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 4.000 lei fiecare,

în total 8.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A.

Serviciul Teritorial Timișoara nr. 104/P/2011 din data de 03 octombrie 2011,

înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06 octombrie 2011 sub număr Dosar

nr. 6877/30/2011, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv

inculpații C.C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen., rap. la art. 289 C. pen., și art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen., rap. la art. 289 C. pen., și

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și

inculpatul M.V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen., rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpata

C.C.G. a

pretins, în cursul lunii iulie 2011, împreună cu inculpatul

M.V.,

de la martorul

G.A., suma de 10.000 lei pentru ca

acesta să o achite cu titlu de donație la casieria partidului din care toți

trei făceau parte, lăsând în schimb să se înțeleagă că inculpata C., în

calitatea sa de inspector șef la I.T.M. Timiș și de membru de partid, va uza de

influența pe care o are asupra subordonaților săi, inspectori de muncă, pentru

ca aceștia să aplice sancțiuni mai blânde decât cele care se impun societății

comerciale administrată de denunțător, care fusese supusă anterior unui control

pe linia respectării legislației muncii.

De asemenea,

inculpata C.C.G. i-a impus numitei

V.C., inspector de

muncă pe linia respectării securității și sănătății în muncă la I.T.M. Timiș, să întocmească în fals două anexe la un proces verbal de control de

specialitate efectuat la SC R.A. SRL Timișoara, anexe care să constate aspecte

contrare realității și care să atragă sancțiuni mai blânde societății administrată

de denunțătorul G.A., în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență

descrisă mai sus.

Inculpata

C.C.G. i-a impus numitei

R.M.

să înregistreze în fals la data de 16 august 2011 și să antedateze cu data de

09 august 2011 în Registrul de Intrare - Ieșire al I.T.M. Timiș, contestația

denunțătorului G.A., în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență

descrisă mai sus.

Prin

același rechizitoriu s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei

C.C.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 alin.

(1) C. pen. și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, precum și a învinuitei

V.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.

246

alin. (1) C. pen. și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000;

scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitelor

V.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 și art. 242 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și aplicarea față de aceasta a sancțiunii administrative a amenzii în sumă

de 1.000 lei și R.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.,

cu aplicarea față de aceasta a sancțiunii administrative a amenzii în sumă de

800 lei;

disjungerea cauzei față de C.C.G. în vederea

continuării cercetărilor într-un dosar separat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 256 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și art. 253

1

C. pen. S-a mai dispus și neînceperea urmăririi penale

față de G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000

- cumpărare de

influență, având în vedere faptul că numitul G.A. a denunțat faptele care fac

obiectul prezentului dosar organului de urmărire penală mai înainte ca acesta

să fi fost sesizat, făcându-se aplicarea alin. (2) al aceluiași art

icol.

La

dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a atașat Dosarul de urmărire

penală nr. 104/P/2011, a fost audiat inculpatul M.V. care a solicitat aplicarea

dispoz. art. 320

1

C. proc. pen., astfel că față de acest inculpat

judecarea cauzei s-a făcut după procedura simplificată prevăzută de aceste

dispoziții legale, pe baza declarației acestuia în sensul recunoașterii

săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a probelor

administrate în faza de urmărire penală. A fost audiată inculpata C.C.G. care

nu a recunoscut faptele, astfel că s-a procedat la audierea martorilor G.A.

(denunțător), V.C., T.I., F.D., M.O.C., R.M., M.D.S., M.F.M., R.P., P.D.A., P.B.,

J.Z. iar cu privire la martorul

N.D., a cărui

declarație de la urmărirea penală a fost însușită în apărarea inculpatei, s-a

încuviințat a nu mai fi audiat acest martor, ținându-se cont de declarația dată

de martor în faza de urmărire penală; referitor la martorul M.O., întrucât s-a

renunțat la audierea acestuia, constatându-se că audierea acestuia nu mai este

utilă soluționării cauzei, s-a dispus a nu se mai administra această probă,

făcându-se aplicarea art. 329 C. pen. pen.

Din

analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a reținut în fapt

următoarele:

La

data de 20 iulie 2011, în urma unor sesizări verbale, o echipă de inspectori

din cadrul I.T.M. Timiș, din care făcea parte și inculpata C.C.G. în calitate

de inspector șef, a efectuat un control pe linia respectării legislației muncii

la SC R.A.C. SRL Timișoara, care efectua lucrări de construcții în incinta

Hotelului B. din Timișoara. Cu ocazia respectivului control, echipa de

inspectori a constatat o serie de nereguli atât pe linia relații de muncă, în

sensul existenței unui număr de 8 muncitori care executau lucrări de

construcții fără a fi angajați cu contracte de muncă, cât și pe linia sănătății

și securității în muncă. În timpul efectuării controlului între administratorul

firmei controlate, numitul G.A. și inspectorul șef C.C.G. au avut loc unele

discuții contradictorii generale de neregulile constate și numărul de muncitori

depistați ca prestând muncă fără forme legale.

Deoarece

administratorul SC R.A.C. SRL Timișoara, numitul G.A., nu avea la locul

efectuării controlului toată documentația necesară încheierii actelor de

control la fața locului, inspectorii F.D. și M.O., responsabili pe linia

relații de muncă, precum și inspectorul V.C., responsabil pe linia sănătății și

securității în muncă, i-au lăsat denunțătorului înștiințări pentru a se prezenta

a doua zi, respectiv în 21 iulie 2011, la sediul I.T.M. Timiș în vederea

completării documentelor și încheierea actului de control.

În

aceeași zi, după plecarea echipei de control, numitul G.A., fiind speriat de

consecințele pentru neregulile depistate de echipa de control, a luat legătura

telefonic, în după-amiaza zilei de 20 iulie 2011 cu inculpatul M.V., pe care îl

cunoștea deoarece făceau parte din același partid, inculpatul fiind secretar

executiv al Organizației Județene Timiș a P.D.L. și președinte al Organizației

din comuna Variaș, județ Timiș, al aceluiași partid din care și denunțătorul

făcea parte. Scopul acestei discuții a fost acela de a solicita sprijinul cu

privire la controlul ce a fost efectuat la societatea administrată de către denunțător.

Spre surprinderea acestuia, inculpatul M.V. cunoștea despre controlul respectiv

și, la solicitarea denunțătorului de-al sfătui cu privire la ceea ce trebuie

întreprins, inculpatul M.V. i-a comunicat că discutase deja situația lui cu

inculpata C.C.G., cu care inculpatul se cunoștea întrucât și aceasta făcea

parte din același partid. Ulterior, când inculpatul și numitul G.A. s-au

întâlnit, inculpatul i-a comunicat că pentru a se rezolva problema pentru care

i-a cerut ajutorul, respectiv pentru a se aplica o sancțiune mai blândă,

trebuie ca G. să facă o donație în sumă de 10.000 lei în contul organizației de

partid din care toți cei trei făceau parte și să prezinte chitanța numitei C.C.

Denunțătorul G.A. a fost de acord cu această cerință, specificând însă că din

lipsă de lichidități nu va putea achita întreaga sumă dintr-o dată și că o va

face în tranșe, inculpatul spunându-i să se descurce. În aceleași discuții,

inculpatul i-a mai spus denunțătorului să meargă să vorbească cu numita C.C. și

să-i spună că vine din partea lui (a inculpatului M.).

Urmare

a acestei discuții, în ziua de 21 iulie 2011 denunțătorul G.A. s-a prezentat la

sediul I.T.M. Timiș, și bazându-se pe discuția din ziua anterioară purtată cu

inculpatul M.V., nu a luat cu el documentele și nici ștampila societății. În

timpul discuțiilor purtate între G.A. și inculpata C.C., după ce martorul i-a

spus că vine din partea lui M.V., inculpata l-a întrebat pe martor dacă știe ce

trebuie să facă, și după ce acesta i-a răspuns afirmativ, inculpata a precizat

că pentru a fi ajutat, și ea la rândul ei trebuie să prezinte chitanța mai sus,

după care inculpata l-a însoțit pe martor într-un alt birou, unde l-a prezentat

inspectorilor ce se aflau în acel birou, precizând că trebuie să fie ajutat.

Apoi,

G.A. a discutat în continuare cu inspectorul F.D., referitor la numărul

muncitorilor depistați ca prestând muncă fără contracte de muncă, după care s-a

întocmit denunțătorului procesul verbal din 21 iulie 2011 și două anexe,

fixându-i sub sancțiunea aplicării amenzii contravenționale termen 10 august 2011

pentru întocmirea contractelor de muncă cu privire la un nr. de 8 muncitori,

iar documentația fiind transmisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara

la data de 22 iulie 2011, întrucât potrivit art. 264 alin. (3) din Legea nr. 53/2003,

fapta reținută constituie infracțiune.

Din

declarația denunțătorului G.A., a reieșit că după părăsirea biroului martorei F.D.,

acesta i-a telefonat din nou inculpatului M.V. care știa deja de cele

întâmplate, solicitându-i denunțătorului să se deplaseze la casieria P.D.L.

Timiș și să achite sub formă de donație suma de 10.000 lei, iar apoi să arate

chitanța inculpatei C.C.G., precizând că astfel va scăpa de probleme. Când

denunțătorul s-a deplasat în biroul inculpatei C.C., aceasta i-a confirmat că

dacă va face donația, va scăpa de amendă și referitor la sesizarea pentru

parchet inculpata C.C.G. i-a menționat denunțătorului că nu trebuie să-și facă

probleme, întrucât atât ea cât și inculpatul M.V. au cunoștințe polițiști și

procurori și că totul se poate rezolva favorabil.

În

timpul cât s-a aflat la I.T.M Timiș, numitul G.A. s-a prezentat și la

inspectorul N.D. (inspector de muncă pe linia sănătății și securității în

muncă, care o înlocuia pe V.C. în acea zi), însă după unele discuții ce au avut

loc între N.D. și inspectorul F.D. (aceasta comunicând că a amânat controlul

pentru 25 iulie 2011, aspect despre care a susținut că avea cunoștință și șefa C.C.),

s-a procedat și de către inspectorul N.D. la amânarea finalizării documentației

ce trebuia întocmită în urma controlului pentru data de 25 iulie 2011, fiind

înștiințat și numitul G. despre acest aspect, astfel că pe înștiințare

inspectorul a scris că se reprogramează în 25 iulie 2011.

În

cursul zilei de 25 iulie 2011, inspectorul V.C., care s-a întors între timp din

concediu, a aflat de la colegul său N.D. de faptul că finalizarea controlului

fusese amânată cu știința conducătorului unității, astfel că inspectorul V.C.

fiind nedumerită, a purtat o discuție referitoare la situația societății

denunțătorului G.A. cu inculpata C.C.G., care i-a comunicat că raportat la

deficiențele constatate la control să îi aplice firmei denunțătorului o

sancțiune cu amendă contravențională, aspect cu care V.C. a fost de acord -

deoarece și părerea ei era că trebuie aplicată o sancțiune, și l-a contactat

telefonic pe denunțătorul G.A., invitându-l să se prezinte la sediul I.T.M.

Timiș a doua zi cu toată documentația necesară.

În

cursul zilei de 26 iulie 2011, denunțătorul G.A. deplasându-se la sediul I.T.M.

Timiș, a aflat de la inspectorul V.C. că urmează să i se încheie un proces

verbal de aplicare a unei amenzi contravenționale în cuantum destul de mare.

Fiind surprins, denunțătorul G.A. a afirmat că a fost asigurat de doamna C. că

nu i se va întâmpla nimic, motiv pentru care a venit fără documente și ștampilă

și i-a solicitat numitei V.C. să se informeze la superiorul său, respectiv la C.C.G.

cu privire la situația lui după care a ieșit din birou și l-a contactat

telefonic pe inculpatul M.V., această discuție fiind auzită și de martora V.C.,

care între timp a ieșit și ea pe hol. Deplasându-se în biroul inculpatei C.C.G.,

numita V.C. a fost surprinsă când șefa sa i-a solicitat să nu-i mai aplice

denunțătorului amendă contravențională, ci să constate niște deficiențe pentru

remedierea cărora să stabilească niște termene. Deși contrariată, numita V.C. a

procedat cum i se transmisese de către inculpata C.C.G., încheind

procesul verbal de

control din 26 iulie 2011 și anexele nr. 1 și 2 de constatare, respectiv cu

planul de măsuri, respectiv termene de remediere a deficiențelor 01 august 2011

și respectiv 28 august 2011.

În

dimineața zilei de 28 iulie 2011, denunțătorul G.A. s-a deplasat la casieria

partidului și a achitat, conform promisiunii făcute, suma de 1.000 lei cu titlu

de donație, primind în schimb chitanța din 28 iulie 2011, și o fișă de donație

aferentă.

De menționat că atunci când a ajuns la

casierie, denunțătorul G.A. a constatat cu surprindere că persoanele prezente

în incinta casieriei păreau că îl așteaptă.

Apoi,

denunțătorul G.A. s-a deplasat din nou la sediul I.T.M. Timiș unde a solicitat

o întrevedere cu șefa instituției, inculpata C.C.G. Deși aceasta era ocupată

având în birou alte persoane, l-a primit pe denunțător care, în grabă, i-a

înmânat în copie xerox chitanța doveditoare a achitării sumei de 1.000 lei,

mulțumindu-i inculpatei, care i-a răspuns în grabă, prin gesturi care lăsau să

se înțeleagă că totul va fi bine.

După

părăsirea biroului de către denunțător și după plecarea celorlalte persoane din

biroul său, inculpata C.C.G., constatând că prin chitanța ce-i fusese lăsată în

copie xerox denunțătorul nu achitase decât 1000 lei din suma ce-i fusese

pretinsă, a chemat-o pe V.C., întrebând-o dacă a încheiat actele în ceea ce

privește pe G.A. Aceasta i-a răspuns că, așa cum îi dispusese în urmă cu câteva

zile, nu aplicase nici o sancțiune, ci constatase niște deficiențe și stabilise

termene de remediere a acestora. Atunci inculpata C.C.G. i-a dispus acesteia să

sancționeze imediat pe reprezentantul firmei, făcând și o referire, în sensul

de „nesimțit”. Deși inspectorul V.C. i-a explicat că actul a fost întocmit,

inculpata i-a cerut ferm să aplice amendă.

Ca o consecință a

solicitărilor inculpatei, numita V.C. l-a sunat pe G.A. să vină cu ștampila,

comunicându-i în același timp să vină și cu exemplarul doi din documentele ce

le-a eliberat anterior, și în timpul acestor discuții i-a spus că o să-l

amendeze.

De menționat că, după

părăsirea sediului

I.T.M. Timiș, constatând că fusese apelat pe

telefonul mobil cu puțin timp înainte de inculpatul M.V. și că nu reușise să-i

răspundă, denunțătorul G.A. l-a contactat pe inculpat care i-a reproșat că nu

achitase decât 1.000 lei cu titlu de donație, contrar celor solicitate de către

inculpata C.C.G., cerându-i să se întoarcă urgent la biroul acesteia. Realizând

că este supus unor abuzuri din partea celor doi inculpați, denunțătorul G.A.

s-a hotărât să denunțe la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara.

În

baza unor ordonanțe cu titlu provizoriu confirmate ulterior de instanță, precum

și a unor autorizații legal emise de către Tribunalul Timiș, în cauză au fost

interceptate și înregistrate convorbirile telefonice și cele purtate în mediul

ambiental de persoanele implicate în prezentul dosar.

Astfel,

în seara zilei de 28 iulie 2011, la ora 19:46,47, contrariat fiind de

întorsătura pe care o luaseră lucrurile, denunțătorul G.A. l-a contactat

telefonic pe inculpatul M.V. Din conținutul convorbirii rezultă că inculpatul M.V.

își făcuse datoria, în sensul că îi solicitase inculpatei C.C.G. să nu-i aplice

sancțiunea contravențională a amenzii denunțătorului G.A., însă în continuare

l-a îndrumat pe acesta să își rezolve problemele direct cu inculpata, lăsând

însă să se înțeleagă că va încerca să o convingă pe aceasta să accepte varianta

plății în tranșe a donației.

A doua zi dimineața,

29 iulie 2011 denunțătorul

G.A. a contactat-o

telefonic pe inculpata V.C., care i-a comunicat că îl așteaptă la sediul I.T.M.

Timiș, confirmându-i acestuia că situația s-a schimbat.

Înainte de a se

deplasa la biroul numitei

V.C., denunțătorul G.A.

a mai purtat o discuție telefonică cu inculpatul M.V., reproșându-i acestuia că

deși achitase o parte din banii solicitați pentru donație, avea și dosar penal

și amendă contravențională. Cu această ocazie, inculpatul M.V. a afirmat că

amenda are prioritate și că dacă nu se va rezolva problema, inculpata îi va da

înapoi banii donați, lăsând din nou denunțătorului să înțeleagă că va încerca

să mai vorbească cu inculpata C.C.G., în aceeași zi, dacă se va vedea cu ea.

După discuția purtată

cu inculpatul

M.V., denunțătorul G.A. s-a deplasat în

biroul numitei V.C. și la solicitarea acesteia, denunțătorul i-a restituit cele

două anexe la procesul verbal de control din data de 26 iulie 2011 iar inspectorul

V.C. a întocmit pe numele reprezentantului SC R.A.C. SRL Timișoara,

denunțătorului G.A., procesul verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor din 29 iulie 2011, prin care, conform dispozițiilor primite de

la inculpata C.C.G., l-a sancționat pe acesta cu o amendă contravențională în

sumă totală de 16.000 lei, înmânându-i și înștiințarea de plată din 29 iulie 2011.

De asemenea, în locul celor două anexe completate la data de 26 iulie 2011, V.C.

a întocmit alte două anexe reprezentând constatarea deficiențelor în domeniul

securității și sănătății în muncă și plan de măsuri, având alt conținut, care

să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii.

Din

analiza convorbirilor purtate cu această ocazie între V.C. și denunțătorul G.A.,

aflate la dosarul cauzei (vol. II filele 34-55), reiese că inspectorul era

într-o stare de agitație, determinată de faptul că nu mai fusese pusă într-o

asemenea situație generată de însăși șefa sa, inculpata C.C.G., și din aceleași

convorbiri rezultă că numita V.C. a încercat să se justifice în fața

denunțătorului pentru modul ilicit în care a acționat, precizând că acesta s-a

datorat exclusiv dispozițiilor primite de la inculpata C.C.G., fiind conștientă

că într-o asemenea situație riscă chiar să își piardă locul de muncă.

De

menționat că exemplarele din procesul verbal de control și anexele întocmite de

către V.C. la data de 26 iulie 2011 au fost depuse la dosar, iar cele două

anexe atestând împrejurări false, prezentate în original la data de 20 septembrie

2011 organelor de urmărire penală de către V.C., poartă mențiunea olografă „Anulat

26 iulie 2011”, mențiune făcută de V.C. Din declarația martorei V.C. rezultă că

a procedat în această modalitate, întrucât fiind conștientă de faptul că a

făcut o nelegalitate, a dorit să-și păstreze pentru sine anexele în

eventualitatea în care ar fi fost întrebată de către superiori cu privire la

acest aspect, ocazie cu care să-și demonstreze buna credință și să arate faptul

că a procedat în acest fel doar la solicitarea șefei sale, inculpata

C.C.G.;

într-o altă declarație din data de 14 septembrie 2011,

martora a recunoscut în mod sincer cele întâmplate, confirmând în totalitate

cele mai sus expuse.

La

data de 01 august 2011, denunțătorul G.A. a contactat-o telefonic pe inculpata C.C.,

ocazie cu care inculpata i-a precizat că ea este plecată din țară, fiind în

concediu, menționând că întrucât lui i s-a transmis un mesaj de către T.

(despre care se susține în dosar că este inculpatul M.V.), iar G. nu s-a

conformat, ea nu mai dorea să discute acest subiect, precizând că „(…)

nu știu dacă mai are

sens să discutăm, eu sunt un om dintr-o bucată! Și dacă spun un lucru… m-am

întors înapoi, am ascultat de T., m-am complicat (…)” și stabilind o altă

întâlnire între cei doi în cursul zilei de luni, când inculpata se întoarce.

De precizat că la

urmărirea penală s-a stabilit că persoana cu prenumele de T. despre care

inculpata

C.C.G. făcea referire în această convorbire,

este inculpatul M.V., aspect rezultat din declarația inculpatului M.V. din data

de 14 septembrie 2011.

Ulterior,

între denunțătorul G.A. și inspectorul V.C. s-au mai purtat convorbiri

telefonice în cursul zilei de 03 august 2011, la inițiativa inspectorului, prin

care denunțătorului i se solicita să specifice dacă a achitat în termenul de 48

de ore prevăzut în procesul verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale

jumătate din minimul amenzii aplicate, însă denunțătorul i-a comunicat că nu a

achita și nici nu va achita suma, el cunoscând că stabilise telefonic cu inculpata

C. o întâlnire pentru ziua de luni - 08 august 2011.

În

ziua de 06 august 2011, conform unei înțelegeri stabilite telefonic cu o zi

înainte, denunțătorul G.A. s-a deplasat la reședința inculpatului M.V. din

comuna Variaș, județul Timiș pentru a discuta cu acesta despre situația în care

se afla, iar dialogul purtat între cei doi în mediul ambiental, interceptat și

înregistrat în baza autorizației legal emisă în cauză, este relevant din punct

de vedere probator și dovedește implicarea inculpatului M.V., precum și a

inculpatei C.C.G., care au condiționat neaplicarea sancțiunii contravenționale

a amenzii față de denunțător de achitarea de către acesta a întregii sume cu

titlu de donație.

Astfel, fiind

întrebat de către G.A. cum poate să-l ajute, inculpatul M.V. i-a reproșat

acestuia, că nu l-a ascultat, că el i-a transmis un mesaj și i-a spus ce

trebuia să facă. De asemenea, în timpul acestor discuții, după ce denunțătorul

a arătat că a spus că îi dă eșalonat, pentru că săptămâna viitoare mai

încasează niște bani, inculpatul a precizat că „(…) ea a spus clar, îți dă

înapoi mia aia de lei și merge înainte (…) că nu mai face nimic… ea s-a simțit

jignită (…) a zis hai că îl ajut, dar dacă nu face nici asta (…)”.

De asemenea, conform

înțelegerii telefonice avute cu inculpata

C.C.G. cu o săptămână

înainte, în ziua de 08 august 2011, denunțătorul G.A. s-a deplasat la biroul

acesteia din cadrul I.T.M. Timiș, ocazie cu care denunțătorul G.A. i-a relatat

inculpatei că la mijloc a fost o neînțelegere, în sensul că el stabilise

împreună cu inculpatul M.V. ca plata sumei reprezentând donația să se facă

eșalonat, datorită lipsei de lichidități, însă acest lucru nu a fost înțeles de

către inculpată și cei doi au convenit să se mai întâlnească pentru a putea

găsi o soluție de ameliorare a situației în care se găsea G.A. În data de 11

august 2011, denunțătorul G.A. s-a deplasat din nou la biroul inculpatei C.C.G.,

aceasta spunându-i să depună la I.T.M. Timiș o contestație la procesul verbal

de amendă contravențională, contestație despre care denunțătorul a înțeles că

îi va fi aprobată de inculpată personal. Întrucât se considera că era ultima zi

în care denunțătorul mai putea contesta legal sancțiunea aplicată, inculpata

i-a spus acestuia să redacteze contestația în zilele următoare și să se

prezinte cu ea în ziua de luni, 15 august 2011 întrucât ea îi va reține un

număr de înregistrare din ziua respectivă, adică din 11 august 2011 pentru a-i

putea rezolva favorabil problema. Relevante în sensul acestor aspecte sunt

convorbirile purtate între cei doi, redate în dosar (vol. II, dosar u.p. filele

124, 125), convorbiri în care rezultă că inculpata l-a asigurat pe denunțător

că ea poate să aprobe contestația și i-a spus să facă contestație la procesul

verbal, să nu plătească amenda, precizându-i în același timp că ea o să-i

rețină un număr.

De

precizat că denunțătorul

G.A. a depus la Judecătoria Timișoara, la data de 11 august 2011, o contestație împotriva procesului verbal

de constatare și sancționare a contravențiilor din 29 iulie 2011.

Deoarece

ziua de 15 august 2011 era zi nelucrătoare, denunțătorul

G.A.

s-a deplasat din nou la sediul I.T.M. Timiș la data de 16 august 2011. Cu

această ocazie inculpata C.C.G. i-a dispus numitei R.M., inspector de muncă,

care însă îndeplinea în mod temporar sarcinile de secretară a inculpatei, să

înregistreze contestația denunțătorului retroactiv, respectiv cu data de 09

august 2011. Martora R.M. i-a înmânat cu această ocazie denunțătorului și un

bilețel reprezentând numărul de înregistrare al contestației, respectiv din 09

august 2011. Aspectele menționate mai sus s-au regăsit și în registrul de

Intrare - Ieșire identificat cu ocazia percheziției efectuată în data de 14

septembrie 2011 la sediul I.T.M. Timiș. Astfel, contestația denunțătorului G.A.

se regăsește în dreptul numărului de înregistrare din 09 august 2011. Un aspect

care întărește faptul că inculpata C.C.G. îi reținuse într-adevăr

denunțătorului un astfel de număr de înregistrare, este și acela că următorul

număr de înregistrare din ziua de 09 august 2011- ultimul din acea zi – nu

poartă nici o mențiune, următoarea înregistrare din registru fiind efectuată la

10 august 2011. De altfel, cele expuse mai sus au fost confirmate și de către

numita R.M. în declarația sa din data de 14 septembrie 2011, aceasta

recunoscând că a procedat în acest mod din dispoziția expresă a șefei sale,

inculpata C.C.G., dialogul purtat în mediul ambiental în ziua de 16 august 2011

la sediul I.T.M. Timiș între denunțătorul G.A. și numita R.M. demonstrând

aceste împrejurări.

De

altfel, cu ocazia percheziției efectuată în data de 14 septembrie 2011, la

sediul I.T.M. Timiș a fost ridicat în copie conform cu originalul R.E.A.P.O. I.T.M.

Timiș pe perioada 21 iulie 2011 - 13 septembrie 2011. din cuprinsul acestui

registru rezultând că în data de 09 august 2011, când apare ca fiind

înregistrată contestația denunțătorului, acesta nu figurează ca fiind prezent

în sediul instituției, însă G.A. apare ca fiind prezent în data de 16 august 2011

în instituție, în intervalul orar în care reiese că i s-a înregistrat

retroactiv contestația.

Referitor

la acest registru, s-a constatat că mențiunile cuprinse în registru confirmă

faptul că denunțătorul G.A. a fost prezent de fiecare dată, în zilele și în

intervalele orare descrise în rechizitoriu, astfel că s-a confirmat și

succesiunea evenimentelor conform celor mai sus arătate.

Deși

inculpata C.C.G. a susținut că în data de 16 august 2011 ea cunoștea

împrejurarea că G. a contestat măsura de sancționare și la instanța de

judecată, această susținere nu este confirmată în dosar, în condițiile în care

din conținutul convorbirilor telefonice purtate de către G.A. cu numita R.M.

ulterior înregistrării de către aceasta în mod tardiv a contestației sale,

rezultă în ziua de 16 august 2011 nu se cunoștea faptul că denunțătorul

depusese o contestație și la Judecătoria Timișoara (vol. II - filele 141-142),

iar din convorbirea purtată în data de 26 august 2011 între denunțător G.A. și

un interlocutor identificat ca fiind juristul instituției, această din urmă

persoană s-a arătat surprinsă de faptul că aflaseră de depunerea contestației

la judecătorie doar în urmă cu câteva zile.

În

data de 13 septembrie 2011, când denunțătorul G.A. a avut o ultimă întâlnire la

sediul I.T.M. Timiș cu inculpata C.C.G., din discuțiile purtate în mediul

ambiental cu aceasta rezultă neîndoielnic faptul că inculpata împreună cu

inculpatul M.V. i-au solicitat anterior denunțătorului G.A. suma de 10.000 lei,

pretinzându-i acestuia să o achite cu titlu de donație la casieria partidului

din care făcea parte, pentru ca în schimb inculpata C.C.G. în calitatea sa de

inspector șef în cadrul I.T.M. Timiș să nu dea amendă de un miliard

denunțătorului. Astfel, cu această ocazie, inculpata recunoscând în mod direct

întreaga sa implicare, i-a restituit denunțătorului G.A. întreaga sumă de 1.000

lei pe care acesta o achitase în ziua de 28 iulie 2011, în 5 bancnote de câtre

200 lei, bancnote ce au fost fixate printr-un proces verbal si fotografiate,

fiind depuse la dosar ca și mijloc de probă.

Astfel, în dialogul

purtat între cei doi, inculpata a precizat că ea și-a făcut partea în relația

lor, iar la întrebarea lui G. în sensul cum rămâne cu el pentru că este și cu

dosar penal, și amendă și banii dați la P.D.L., inculpata îi spune că îi

restituie în acel moment cei 1.000 lei dați la P.D.L. și procedează efectiv la

restituirea a 5 bancnote către denunțător. În aceleași convorbiri, inculpata a

mai arătat că ea când ia o decizie o duce până la capăt, că își asumă niște

responsabilități, și că împotriva tuturor colegilor săi care au fost atunci

acolo, ea a luat niște decizii (…), „omul nu primește miliardul (…)”, dar avea

nevoie de confirmare… trebuia să prezinte chitanța (…) nu a putut să prezinte

chitanța.

Concludente

în sensul stării de fapt mai sus descrise de instanță sunt probele aflate la

dosar, la care se face referire și în cuprinsul sentinței, respectiv

înscrisuri, declarațiile martorului G.A. - denunțător, care se coroborează cu

declarațiile inculpatului M.V. (date în dosarul de urmărire penală și la

instanță), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul

ambiental autorizate în cauză, declarațiile martorilor mai sus menționați ce au

fost audiați în cauză, probe analizate de instanță.

Referitor

la solicitarea formulată în apărarea inculpatului M.V. în sensul nulității

probelor administrate în faza de urmărire penală, motivată de faptul că

denunțătorul G.A. a fost audiat în calitate de martor, s-a apreciat că o

asemenea solicitare nu poate fi reținută de instanță și a fost respinsă,

întrucât numitul G.A. doar a sesizat doar faptele celor doi inculpați, însă

nefiind parte în proces, neavând în cadrul procesului penal vreuna dintre

calitățile prevăzute de art. 24 C. proc. pen., - întrucât nu apare între

persoanele prevăzute în această dispoziție legală, astfel că nu face parte

dintre persoanele exceptate de lege de la îndatorirea de a fi martor, fiind

așadar audiat în mod legal ca și martor conform art. 78 C. pen.

De

altfel, denunțătorul G.A. a sesizat D.N.A. ulterior momentului la care

inculpații au desfășurat deja acțiuni ce fac parte din infracțiunile reținute

în sarcina lor, în acest sens fiind relevantă împrejurarea referitoare la

faptul că urmare discuțiilor avute între M.V. și G.A., au intervenit schimbări

în atitudinea inculpatei C. cu privire la sancțiunea ce trebuia aplicată firmei

denunțătorului. Astfel, după asigurarea făcută de G.A. că va achita donația la

partid, inculpata având o atitudine amabilă, i-a spus inspectoarei V.C. să nu

aplice amendă și să rețină doar niște deficiențe cu termene de remediere, fiind

întocmite actele constatatoare din 27 iulie 2011( filele 94-97 dosar u.p vol. 1),

care ulterior au fost anulate, iar sesizarea D.N.A. s-a făcut ulterior în 28

iulie 2011.

Nu s-au

reținut de către prima instanță nici celelalte susțineri formulate în apărarea

inculpatului M.V., în sensul că inculpatul nu ar fi participat la comiterea

infracțiunii, întrucât instanța a constatat că probele din dosar dovedesc cert

implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de influență,

infracțiune pe care de altfel inculpatul a și recunoscut-o parțial în

declarația dată în faza de urmărire penală (în care a arătat că a apelat la

inculpata C. pentru a-l ajuta pe G.A., fila 50-51 dos. u.p., vol. 1), și a

recunoscut-o în totalitate în declarația dată în fața instanței de judecată,

solicitând judecarea cauzei după procedura simplificată, pe baza recunoașterii

vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală. În ceea ce

privește declarația dată la urmărirea penală de către inculpat la data de 07

noiembrie 2011, ulterior sesizării instanței cu rechizitoriu, instanța a

constatat că precizările făcute în această declarație nu sunt relevante sub

aspectul stării de fapt și încadrării juridice, însă instanța nu a reținut

această declarație, având în vedere că în declarația dată ulterior în fața

instanței, la data de 09 noiembrie 2011, inculpatul și-a recunoscut vinovăția,

recunoscând fapta astfel cum a fost descrisă și în împrejurările menționate în

actul de sesizare.

Astfel,

declarația inculpatului din faza de urmărire penală și cea dată în faza de

cercetare judecătorească, se coroborează cu celelalte probe de la dosar

inclusiv cu declarațiile martorului G.A. și conținutul convorbirilor purtate

între inculpat și G.A., din care rezultă că la solicitarea lui G. de a fi

ajutat (în sensul de a-i fi aplicată sancțiune mai blândă pentru neregulile

constatate la controlul făcut la firma pe care o administra), inculpatul M. i-a

promis că-l va ajuta, că va discuta cu inculpata C.C. - inspector șef la I.T.M.,

în schimbul donației sumei de 10.000 lei pe care G. trebuia să o facă în contul

partidului.

Referitor

la solicitările invocate în apărarea inculpatei C.C., de achitare în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen., și respectiv în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de influență, și pentru cele două infracțiuni de

instigare la fals intelectual în scopul ascunderii comiterii traficului de

influență pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, s-a constatat că

aceste solicitări sunt nefondate, în cauză nefiind incidente aceste dispoziții

legale, în condițiile în care s-a dovedit atât existența faptelor comise de

către inculpată cât și îndeplinirea elementelor constitutive ale fiecăreia dintre

infracțiunile săvârșite de inculpată.

Instanța

de fond a reținut că este relevant că probele dosarului sunt concludente în

sensul pretinderii de către inculpata C.C. - inspector șef la I.T.M., împreună

cu inculpatul M.V., a sumei de 10.000 lei de la G.A. pe care acesta trebuia să

o achite în contul P.D.L., fiind lăsat să creadă că prin influența pe care

inculpata o avea față de angajații I.T.M.-ului, vor fi aplicate sancțiuni mai

ușoare pentru neregulile constatate de către inspectori la firma administrată

de către G.A.

Instanța

nu a putut reține susținerea formulată în apărarea inculpatei în sensul că

aceasta nu a avut cunoștință de înțelegerea dintre M.V. și denunțător G.A. și

că ar fi aflat de donație de la G. atunci când i-a și restituit acestuia suma

donată de 1.000 lei. Or, din declarația inculpatului M.V. coroborată cu

declarația martorului G.A. și a martorei V.C., precum și transcrierea

convorbirilor înregistrate în cauză (probe mai sus detailate), rezultă

neîndoielnic că inculpata a avut cunoștință și a achiesat la înțelegerea

menționată și chiar a acționat pentru realizarea modalităților în care au fost

comise infracțiunile și a cerințelor esențiale ale acestora, condiționând

neaplicarea amenzii contravenționale pentru neregulile constatate la firma

denunțătorului de efectuarea donației pretinse acestuia.

Contrar

celor susținute în apărarea inculpatei, instanța a reținut că din transcrierea

convorbirilor telefonice aflate la doar vol. II fila 118, rezultă că și

ulterior, după ce G.A. explică inculpatei că a fost o neînțelegere pentru că el

a spus că dă suma de o sută de milioane însă eșalonat și că ea nu a înțeles,

inculpata îi răspunde (…) „eu am făcut pentru că așa m-a rugat T.” (…).

Totodată,

s-a apreciat că nu pot fi reținute nici celelalte susțineri în apărare

referitoare la momentul depunerii donației de 1.000 lei la casieria P.D.L.,

anterior ori ulterior sesizării D.N.A., întrucât acest aspect nu prezintă

relevanță, în condițiile în care infracțiunea de trafic de influență fiind una

comisivă și instantanee, se consumă în momentul în care infractorul pretinde

ori acceptă promisiunea de bani, ori alte foloase, pentru sine sau pentru

altul.

Referitor

la motivul invocat în apărare în sensul că lipsește condiția primirii de bani

sau alte foloase „ pentru sine sau pentru altul”, pentru faptul că suma nu a

fost pentru sine ci pentru P.D.L. care este o persoană juridică de drept

public, instanța a apreciat că un astfel de argument nu poate fi reținut,

întrucât expresia „pentru altul” din textul art. 257 C. pen., nereferindu-se în

mod expres doar la o persoană fizică, se consideră că vizează atât persoana

fizică cât și persona juridică în beneficiul cărora pot fi pretinse ori primite

foloase, în raport de faptul că acțiunile specifice traficului de influență pot

fi comise atât în propriul profit al infractorului cât și în profitul altei

persoane, indiferent că este o persoană fizică sau juridică.

Instanța

a constatat ca neîntemeiate și susținerile referitoare la incidența

dispozițiilor legale privind desistarea cu referire la infracțiunea de

instigare la fals intelectual a numitei V.C., faptă pentru care se pretinde că

inculpata s-ar fi desistat în data de 28 iulie 2011 în termenul legal în care

se poate aplica sancțiunea contravențională care a și fost aplicată. Nu poate

fi considerată ca fiind o desistare în sensul art. 22 C. pen., cu consecința

apărării de pedeapsă, atitudinea inculpatei de a solicita sancționarea severă a

agentului economic în raport de faptul că instanța a reținut deja că inițial

inculpata i-a cerut martorei V.C. să stabilească doar deficiențe cu termen de

remediere fără aplicarea vreunei sancțiuni, iar ulterior după câteva zile a

cerut aplicarea unei amenzi severe lui G.A. pe care l-a catalogat ca fiind „

nesimțit”, iar această atitudine a inculpatei a fost determinată de faptul că

inițial inculpata avea convingerea achitării de către G.A. a donației pretinse

acestuia de 10.000 lei în contul partidului însă ulterior constatând că a fost

achitată doar o parte din suma pretinsă, respectiv doar 1000 lei și-a schimbat

atitudinea, după consumarea faptei.

Având în

vedere aceste împrejurări - dovedite cu prisosință de probele dosarului mai sus

analizate, probe la care instanța a făcut deja referire, s-a apreciat că nu

sunt incidente dispoz. art. 22 C. pen., conform cărora desistarea presupune ca

făptuitorul să e fi desistat ori să fi împiedicat mai înainte de descoperirea

faptei producerea rezultatului.

Așadar,

dată fiind existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență comisă de inculpata C.C., s-a apreciat că nu poate fi

primită susținerea formulată în subsidiar în apărarea inculpatei, în sensul

încadrării juridice într-o altă infracțiune și anume aceea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Din conținutul acestei

din urmă infracțiuni nu a făcut parte modalitatea constând în pretinderea

donării sumei în contul partidului în care inculpata a comis fapta, modalitate

care se regăsește doar în conținutul traficului de influență.

De

asemenea, instanța a constatat că sunt nefondate și susținerile privind

imposibilitatea reținerii celor două infracțiunii de instigare la fals

intelectual în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență cu

referire la faptul că nu s-ar fi produs consecințe juridice. Or, starea de fapt

mai sus arătată de instanță evidențiază că la dosar există probe certe în

sensul îndeplinirii elementelor constitutive ale acestor două infracțiuni cu

mențiunea că cerința privitoare la producerea de consecințe juridice nu este

menționată în disp. art. 289 C. pen., - care reglementează infracțiunea de fals

intelectual.

Având

în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care

inculpații au comis faptele, gradul ridicat de pericol social al faptelor

comise, precum și persoana inculpaților care sunt fără antecedente penale, cât

și atitudinea fiecărui inculpat pe parcursul procesului penal, respectiv

împrejurarea că inculpatul M.V. a recunoscut fapta, făcându-se judecata conform

procedurii prevăzută în cazul recunoașterii vinovăției, cu consecința reducerii

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, cât și împrejurarea că inculpata C.C.G. nu a

recunoscut faptele comise, instanța de fond i-a condamnat pe fiecare dintre

inculpați în raport de aceste criterii.

Împotriva sentinței

penale nr. 519/ PI din 21 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 6877/30/2011, au formulat apeluri inculpații C.C.G. și M.V., înregistrate

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 8 februarie 2012 sub nr. 6877/30/2011.

În motivarea

apelului, inculpata C.C.G. a arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de

fond a considerat că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în calitate

de autor al acestei infracțiuni. Infracțiunea amintită, în modalitatea

autoratului, a presupus sub aspectul laturii obiective realizarea unei acțiuni,

fie de primire, fie de pretindere de bani, fie acceptarea de promisiuni,

daruri. S-a solicitat să se observe că din nici o declarație a vreunui martor

sau a denunțătorului nu a rezultat că la data controlului efectuat la

societatea denunțătorului G., respectiv 20 iulie 2011, inculpata C. i-ar fi

pretins sau ar fi primit sume de bani sau alte foloase materiale, ori că ar fi

acceptat asemenea oferte.

S-a menționat că

împrejurarea că după controlul din 20 iulie 2011 inculpatul M.V. i-ar fi

pretins sau i-ar fi promis că în schimbul unor sume de bani depuse la casieria

partidului, iar fi putut înlătura răspunderea penală sau contravențională

pentru deficiențele constatate, îl privește doar pe M.V., acesta

necomunicându-i inculpatei C. niciodată că i-ar fi pretins sau cerut

denunțătorului vreo sumă de bani în acest sens.

Inculpata C. a arătat

că nu a primit și nu a acceptat oferirea de bani sau alte foloase ori de daruri

din partea denunțătorului G.A. și că singura modalitate de comitere a

infracțiunii ca autor ar fi pretinderea.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de influență în modalitatea pretinderii, a arătat că

literatura juridică este unanimă în a afirma că infracțiunea este de consumare

instantanee, fapta consumându-se la momentul pretinderii și este indiferent, în

cazul pretinderii, dacă pretenția a fost sau nu satisfăcută sau dacă

promisiunea a fost sau nu respectată, invocând în acest sens practica judiciară

în materie.

S-a susținut că din

discuțiile sale cu denunțătorul în perioada 21 iulie 2011 - 28 iulie 2011,

respectiv în perioada cât inculpata C. a fost plecată în concediu, nu rezultă

că aceasta i-ar fi pretins plata vreunei sume de bani la casieria partidului,

motiv pentru care nu poate fi considerată autor al infracțiunii.

De asemenea, nici

calitatea de complice a inculpatului M.V. nu i s-a putut imputa inculpatei C.,

deoarece infracțiunea de trafic de influență, în modalitatea pretinderii, s-a

consumat în 20 iulie 2011, când după efectuarea controlului, în discuțiile

dintre inculpatul M. și G., inculpatul M. i-ar fi pretins să plătească la

casieria partidului vreo sumă de bani.

S-a menționat că,

complicitatea ca formă a participației penale nu poate fi posterioară

consumării infracțiunii. Arată că în 21 iulie 2011, când denunțătorul G. s-a

prezentat la biroul inculpatei C., așa cum rezultă din declarația acestuia,

inculpata nu i-a pretins nimic și nici nu i s-a oferit nimic, ea trimițându-l

direct pe denunțător la inspectoarea F., care i-a adus la cunoștință

procesul-verbal de contravenție și faptul că urmează a fi sesizat parchetul.

Împrejurarea că în 21

iulie 2011 inspectoarea V.C. a lipsit de la locul de muncă din motive

obiective, iar inspectorul N.D. nu i-a întocmit actele de constatare a

contravenției, așteptând ca V.C. să revină, nu este rezultatul vreunei

intervenții ale inculpatei C. pe lângă aceștia, și nici nu s-a dovedit faptul

că în acest interval inculpatul M.V. ar fi influențat-o pe inculpata C.C. în

vreun fel.

Fiind convocat la 27

iulie 2011 de către inspectoarea V.C., denunțătorului i s-a adus la cunoștință

că i se va întocmi proces-verbal de contravenție. Nici la acea dată inculpata C.C.G.

nu știa că inculpatul M.V. i-a pretins plata vreunei sume de bani la casieria

partidului, dovadă fiind faptul că în 28 iulie 2011, când inculpata se pregătea

să plece în concediu, denunțătorul s-a prezentat în biroul inculpatei, în care

se aflau mai multe persoane și i-a arătat o chitanță, iar inculpata l-a trimis

la biroul inspectorilor care aveau lucrările spre rezolvare, convinsă fiind că

acea chitanță reprezenta plata amenzii și inspectoarea era cea competentă să

închidă lucrarea respectivă, fără ca denunțătorul să mai fie dat în debit.

Rezultă astfel în mod evident că dacă inculpata ar fi știut că acea chitanță

reprezenta o plată la casieria partidului, nu l-ar fi trimis pe denunțător să o

prezinte inspectoarei V.C.

Din toate probele

administrate în cauză, inclusiv declarația denunțătorului, s-a observat că în

tot intervalul de timp din 21 iulie 2011 până la 28 iulie 2011, nu a existat

nici măcar o convorbire în care să se fi pomenit de vreo plată la casieria

partidului. Abia din data de 08 august 2011, după ce inculpata s-a întors din

concediu, aflând despre faptul că G. plătise banii la casieria partidului,

aceasta s-a oferit să-i restituie suma de 1.000 lei, declarația acesteia și

convorbirile înregistrate fiind elocvente sub aspectul faptului că inculpatul M.V.

nu i-a comunicat niciodată inculpatei C. că denunțătorul G. urma să facă o

plată în rate la casieria partidului, a sumei pretinse de M.V. În aceste

împrejurări, consideră că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență.

În privința

infracțiunii de instigare la fals, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen. și

art. 17 din Legea nr. 78/2000 privind înregistrarea contestației denunțătorului

G.A. în data de 09 august 2011 de către martora R.M., se arată că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece această

înregistrare nu a produs consecințe juridice, aceasta fiind una din cerințele

esențiale ale existenței infracțiunii. Cum la data de 11 august 2011,

denunțătorul avea deja depusă contestația împotriva procesului-verbal de

contravenție la Judecătoria Timișoara, înregistrarea unei noi contestații la

sediul I.T.M. nu avea nici o semnificație juridică și nici nu a produs o

asemenea consecință.

Față de cele

menționate, se solicită în principal achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute

în sarcina sa.

În subsidiar a solicitat

reindividualizarea pedepsei, valorificând criteriile prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv faptul că inculpata nu a mai fost condamnată, că a fost apreciată la

locul de muncă și în societate, că nu a realizat nici un folos material din

infracțiune, aspecte care sunt de natură să confere un grad