ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

143 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Mureș, în baza art. 345 alin. (2) C.

proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 215 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (6 acte materiale vizând

părțile vătămate H.S., N.A. și N.I., N.E. și N.I., P.I., N.S. și N.T., T.F. și

F.L., descrise la punctele I-IV,VII-VIII din rechizitoriu) .

II.) În baza art. 345

alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 213 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la

pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de  abuz de

încredere (vizând partea vătămată H.S., descrisă la punctul I din

rechizitoriu).

III.) În baza art. 345

alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic

de influență (vizând pe martorul F.L.I., descrisă la punctul VI din

rechizitoriu).

IV.) În baza art. 345

alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 257 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la

pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic

de influență (vizând părțile vătămate N.A. și N.I., descrisă la punctul V din

rechizitoriu).

V.) În baza art. 345 alin.

(2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata S.A.T., în temeiul art. 281 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii( cea de avocat) în formă

continuată (3 acte materiale vizând părțile vătămate N.A. și N.I., T.F. și F.L.I.

descrise la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu).

A dispus contopirea

pedepselor aplicabile inculpatei, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit.

a) C. pen., raportat la prevederile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea dintre cele

stabilite, cea de 3 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa

aplicată reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 7 iulie 2011 la

zi, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

A menținut inculpata

în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Conform art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de

acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv:

·

a

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

·

a

dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și

dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunilor.

II. În

temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit.

b) și alin. (4) C. proc. pen., a admis integral acțiunile civile precizate de părțile

vătămate, părți civile N.I., N.E., P.I., T.F., N.T., N.S. și F.L. și în

consecință a obligat inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de daune

materiale acestora, după cum urmează: - părții civile N.I. suma de 2390 lei cu

titlu de despăgubiri civile, din care 700 lei reprezintă banii dați împrumut

inculpatei,iar restul,de 1690 lei, contravaloarea reactualizată a 10 grame de aur, conform precizării de acțiune civilă.

-

părții civile N.E. suma de 50 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați

împrumut inculpatei.

-

părții civile P.I. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați

împrumut inculpatei.

- părților

civile T.F. și F.L. suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați

inculpatei pentru false servicii de avocatură.

-

părților civile N.T. și N.S., suma de 407 lei cu titlu de despăgubiri civile.

III. În

temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit.

b) și alin. (5) C. proc. pen., a admis în parte acțiunile civile precizate de părțile

vătămate, părți civile H.S., N.A., N.I. și în consecință a obligat inculpata să

plătească următoarele sume cu titlu de daune materiale acestora, după cum

urmează: părții civile H.S. suma de 2480 lei cu titlu de despăgubiri civile,

părții civile N.A. suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune

materiale, și suma de 3300 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile N.I.

suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, bani dați împrumut inculpatei,

respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A

dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 1500 lei și 100 de Euro remiși

de martorul F.L.I. și a sumei de 400 lei remiși de părțile vătămate N.I. și A.,

conform art. 257 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C.

proc. pen.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că referitor la primul act

material de înșelăciune în dauna părții vătămate H.S. și la infracțiunea de

abuz de încredere tot în dauna acestei părți vătămate, parte civilă reține

instanța de fond că la începutul lunii octombrie 2010, conform susținerilor

părții vătămate și parțial ale inculpatei, coroborate cu declarațiile martorei

N.A.M., fiica părții vătămate, inculpata și concubinul său V.R., împreună cu fiul

minor al acestora, s-au mutat cu chirie la locuința părții vătămate situată în

localitatea Teleac, la nr. 13x, pe baza unei convenții verbale. Chiria a fost

fixată la suma de 150 lei, la care se adaugă plata utilităților (gaz și

curent). Pentru a trezi încrederea în bonitatea sa părții vătămate, inculpata

s-a prezentat drept avocată și intenționând de la început să o inducă în eroare

pe partea vătămată cu privire la plata la termen a chiriei și a utilităților,

i-a propus acesteia ca în contul chiriei datorate, să efectueze din resurse

proprii lucrări de renovare a locuinței: reparații exterioare prin montare de

polistiren, zugrăvit interior, montare de geamuri și uși termopan. Din toate

aceste promisiuni, inculpata s-a ocupat doar de zugrăvirea superficială a

interiorului locuinței. Pe lângă faptul că celelalte lucrări nu le-a efectuat,

nu a achitat nici contravaloarea chiriei sau a utilităților, motiv pentru care

partea vătămată a formulat pretenții civile în cuantum de 2.980 lei, conform

înscrisurilor anexate. Pentru a induce în continuare în eroare pe partea

vătămată, inculpata i-a promis acesteia că a cumpărat acel polistiren, însă nu

i l-a putut prezenta și că ar deține un miliard de lei vechi într-un cont, dar

că acesta ar fi blocat de tatăl său, care ar fi prim-procuror la Cluj,

afirmație mincinoasă, menită să trezească din nou încrederea părții vătămate în

buna ei credință. Aceleași relatări le-a reiterat inculpata și față de fiica

părții vătămate, martora N.A.M. Mai mult, inculpata a prezentat părții vătămate

o legitimație de avocat falsă din care rezulta că ar fi avocată și ar aparține

de Baroul Bistrița-Năsăud.

Totodată, văzând că

partea vătămată și fiica acesteia o presează pentru plata datoriilor, inculpata

a părăsit locuința în cursul lunii mai 2011, fără a încunoștința partea

vătămată despre acest lucru și odată cu plecarea lor, din locuința părții

vătămate au dispărut o serie de bunuri aparținând acesteia și anume: 4 perne, 2

mochete, o vază, un aragaz, o pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare

gri, dintre care au fost restituite doar două mochete, conform susținerilor

părții vătămate și ale inculpatei, respectiv conform dovezii (depusă în faza de

cercetare penală. Bunurile însușite pe nedrept de inculpată din locuința părții

vătămate au fost transportate de partea vătămată N.A. care a identificat

aragazul și cele două mochete. Pentru a induce în continuare în eroare pe

partea vătămată, inculpata i-a spus acesteia la telefon, în prezența părții

vătămate N.A. că are nevoie de aragaz o săptămână, cât timp stă tatăl ei la ea

și apoi îl va restitui, fapt care însă nu s-a întâmplat prin urmare, acest bun

se află în continuare nu în posesia inculpatei, ci a unui terț căruia inculpata

l-ar fi vândut. În prezența aceleiași părți vătămate, inculpata i-a spus la

telefon proprietarei, H.S., că îi va remite banii datorați odată cu deblocarea

acelui cont pe care l-ar avea la bancă, inducând-o în continuare în eroare pe

aceasta. De asemenea, inculpata a continuat să mintă în legătură cu motivul

pentru care s-ar fi mutat și anume, că tatăl său, prim-procuror la Parchetul de

la Cluj, ar dori să o viziteze și doar provizoriu se mută la Reghin pentru că

nu dorește ca tatăl său să afle că ea locuiește la țară. Din transcrierea

interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpată cu partea

vătămată N.I. și cu partea vătămată N.A. rezultă că aceasta a continuat să o

inducă în eroare pe partea vătămată H.S. că i-a trimis bani prin poștă pentru a

acoperi datoriile, recunoscând implicit că datorează sume de bani părții

vătămate H.S. De remarcat că aceasta, în fapt nu a trimis nici un ban și nici

nu putea să o facă, deoarece la data de 13 iunie 2011 era sărbătoare legală,

băncile și poșta fiind închise. Mai mult, inculpata a mințit și cu privire la

locul în care se afla, spunând că s-ar afla în Cluj Napoca, când în realitate

se afla în mun. Reghin.

Referitor la actul

material de înșelăciune descris la pct. II din rechizitoriu, comis în dauna

părților vătămate, părți civile N.I. și N.A., considerăm că și în această

situație fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu intenție

directă de inculpată.

Astfel, în cursul

lunii februarie 2011, în timp ce aceasta stătea în chirie în loc. Teleac cu

concubinul său, a cunoscut părțile vătămate care locuiau în același sat, în

apropierea casei în care stătea inculpata. Folosindu-se din nou de falsa

profesie de avocat și de funcția de prim-procuror la Cluj deținută în mod

nereal de tatăl său, inculpata a trezit încrederea acestora și totodată

prietenia părților vătămate, inițiată de acestea din urmă. Deoarece inculpata

nu avea în realitate nici un mijloc de subzistență, în scopul de a obține, ca

și în cazul părții vătămate H.S., sume de bani necuvenite și injuste, a început

să pretindă cu titlu de „împrumut” diverse sume de bani părților vătămate, cu

aceeași justificare ca și în cazul primei părți vătămate, că are o sumă mare

într-un cont la Banca Transilvania (sute de milioane), însă acest cont i-ar fi

fost blocat de tatăl său. Prin urmare, părțile vătămate, fără a se întreba de

ce tatăl inculpatei i-ar fi blocat contul sau de ce inculpata, deși avocată, nu

are bani, i-au dat în mai multe tranșe împrumut suma de 700 lei. Încrederea lor

în buna-credință a inculpatei le-a fost susținută și de legitimația falsă de avocat

și de roba pe care inculpata le-ar fi arătat-o. Aceste aspecte reies din

declarațiile părților vătămate, părți civile N.I. și soțul acesteia, N.A., din

declarațiile parțiale de recunoaștere ale inculpatei din faza de urmărire

penală, care a recunoscut că a primit acești bani de la părțile vătămate și că

nu i-a restituit. Mai mult, pentru a obține și alte foloase materiale de la

părțile vătămate, profitând de prietenia sincer exprimată de aceștia din urmă,

i-a promis părții vătămate N.A., care la acel moment avea venituri modeste,

că-l va angaja în cadrul firmei concubinului său V.R., din Bistrița cu un

salariu lunar de 2.000 lei plus 150 de euro diurnă, dacă va efectua curse

externe. Având încredere în promisiunea făcută de inculpată și concubinul său, partea

vătămată N.A. i-a transportat pe aceștia, pe cheltuială proprie, circa o lună

de zile la diverse locații din țară, unde inculpata pretindea că are procese,

fiind nevoit de multe ori să se împrumute de la tatăl său, partea vătămată N.I.

cu bani necesari pentru achiziționarea carburantului și pentru deplasări, așa

cum arată chiar partea vătămată N.I.

Mai mult, tot pe

linia aceleiași promisiuni mincinoase, inculpata a obținut în două rânduri

banii rezultați din amanetarea bijuteriilor de aur personale ale părții

vătămate, aproximativ suma de 690 lei, în total 10 gr. de aur, iar pentru ca

partea vătămată N.I. să nu aibă la mână vreo dovadă că ar fi amanetat aceste

bijuterii, sau vreo posibilitate de a le recupera, a luat contractele de amanet

și probabil le-a distrus, nefiind găsite cu ocazia percheziției domiciliare.

Părțile vătămate i-au dat și acești bani, având încredere în susținerile

inculpatei, că are mai multe sute de milioane în bancă, dar contul său este

blocat, mai mult, pentru a le convinge că are mulți bani, s-a deplasat cu

părțile vătămate la Banca Transilvania în Tg. Mureș, apoi în Reghin și le-a

arătat mai multe înscrisuri, neidentificate, care ar fi justificat susținerile

sale, că are bani în bancă. Toate aceste aspecte reies din declarațiile

părților vătămate implicate, din declarațiile martorei N.A.M., din declarațiile

concubinului inculpatei, V.R., din declarația părții vătămate P.I. și nu în

ultimul rând, din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate

de inculpată cu partea vătămată N.I. și cu partea vătămată N.A. la data de 13

iunie 2011, a inculpatei cu martora V.S.M., mama concubinului său și cu partea

vătămată N.I. din data de 11 iunie 2011, de aceeași inculpată cu partea

vătămată P.I.

Pentru a-i menține și

mai mult în eroare pe soții N., inculpata le-a spus telefonic cu ocazia

convorbirii din data de 13 iunie 2011 că le-a trimis prin poștă suma de 6.400

lei care ar fi trebuit să acopere atât cheltuielile către ei, cât și către

partea vătămată H.S., fapt neadevărat, aceasta mințind și cu privire la locația

în care se afla.

Referitor la al

treilea act material de înșelăciune (descris la pct. III) comis în dauna

părților vătămate, părți civile N.I. și N.E., apreciem că și acesta este

dovedit, fapta existând în materialitatea sa fiind comisă de inculpată cu

intenție directă. Astfel, în luna aprilie 2011, părinții părții vătămate, parte

civilă N.A. au luat cunoștință de relația de amiciție existentă între

inculpată, fiul și nora lor și de profesia cu care se recomanda inculpata,

aceea de avocată. Și față de aceste părți vătămate, inculpata s-a plâns că nu

are bani și părții vătămate N.I. chiar i-a relevat faptul că ar avea sute de

milioane într-un cont la Banca Transilvania, în Tg. Mureș. Mai mult, s-a

deplasat cu mașina părții vătămate N.A. la banca respectivă, de față fiind și

partea vătămată N.I., a intrat în incinta băncii, apoi a relatat că are contul

blocat de tatăl său și nu poate ridica suma de 500 milioane lei vechi. Totodată,

le-a făcut cunoscut acestora faptul mincinos că ar deține 800 milioane lei

vechi pe care îi va depune în curând în alt cont, la o altă bancă. La

întoarcere, partea vătămată N.I. a remis inculpatei suma de 300 lei, aceasta

motivând că momentan nu are bani, dar îi va restitui când acel cont îi va fi

deblocat. Motivat de faptul că inculpata avea profesia de avocată și convins de

buna sa credință, mai ales că aceasta i-a promis fiului părții vătămate că-i va

face rost de o locuință A.N.L., deplasarea făcându-se în acest scop la Tg.

Mureș, i-a remis acești bani. Mai mult, a aflat că și soția sa i-a remis 50 lei

aceleiași inculpate, la o dată anterioară, convinsă de asemenea de buna ei

credință. Aceste aspecte rezultă din declarațiile părților vătămate, părți

civile N.I., N.A. din declarația inculpatei de recunoaștere.

Referitor la al

patrulea act material de înșelăciune descris la pct. IV din rechizitoriu, comis

în dauna părții vătămate, parte civilă P.I., fratele părții vătămate N.I. și

acesta există în materialitatea sa, constituie infracțiune și e comis cu

intenție directă de inculpată.

Astfel, în primăvara

anului 2011, partea vătămată P.I. a cunoscut-o pe inculpată care s-a recomandat

că este avocată și că tatăl său ar fi procuror la Cluj. Profitând de încrederea

acesteia, prin prisma profesiei enunțate, în luna martie 2011, la finele lunii,

a obținut suma de 700 lei împrumut pe care partea vătămată i-a remis-o prin

cumnatul său, partea vătămată N.A. în două tranșe de 500 lei și respectiv 200

lei. Banii urmau să-i fie restituiți în câteva zile, fapt care nu s-a mai

întâmplat, mai mult, inculpata a invocat diverse pretexte și nu a mai răspuns

în final la apelurile repetate telefonice ale părții vătămate. Aceste aspecte

reies din declarația părții vătămate P.I., care a afirmat că a dat acești bani

convins că inculpata e avocată și că va fi de bună credință și prin prisma

relațiilor avute cu sora și cumnatul său, din declarația părții vătămate N.I.,

din declarația de recunoaștere a inculpatei din faza de judecată și nu în

ultimul rând din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate

la datele de 11 iunie 2011 și 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată,

parte civilă P.I., în care recunoaște datoria față de acesta.

Referitor la al

cincilea act material de înșelăciune descris la pct. VII din rechizitoriu,

care-i vizează pe părțile vătămate, părți civile T.F. și F.L., considerăm că și

această faptă există în materialitatea ei, constituie infracțiune și a fost

comisă de inculpată cu intenție directă.

Astfel, tot pe linia

obținerii de foloase materiale injuste, în condițiile în care inculpata nu avea

nici un mijloc de subzistență și o familie de întreținut, aceasta, în cursul

lunii decembrie 2010 l-a cunoscut pe partea vătămată T.F. Acesta avea, în aceea

perioadă, un dosar civil având ca obiect majorare pensie de întreținere pe

rolul Judecătoriei Reghin. Erijându-se în avocată, aceasta i-a promis părții

vătămate că se va interesa de mersul dosarului și pentru a-l induce în eroare,

i-a spus acestuia și concubinei acestuia, partea vătămată F.L. că are nevoie de

suma de 1.200 lei pentru a le rezolva dosarul. A făcut și o afirmație neadevărată

pentru a le trezi acestora o stare de temere și anume că e vorba de un dosar

penal, nu civil, însă prin prisma relațiilor avute la poliție și la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Reghin, fiind prietenă foarte bună cu prim-procurorul D.D.,

totul se va soluționa favorabil.

Astfel, părțile

civile i-au plătit în mai multe rate, suma solicitată, fără vreo chitanță,

inculpata susținând fie că nu are chitanțierul la ea, fiind la Cluj unde a avut

proces, fie că l-a pierdut pentru a nu putea fi verificate sumele date de

părțile civile.

Partea civilă T.F. i-a

mai cerut sprijinul și în legătură cu un autoturism marca Ford pentru care ar

fi plătit taxa de primă înmatriculare, însă din nou i s-au pretins de inculpată

sumele de 100 euro și 1.000 lei care ar fi trebuit remise unui avocat din Tg.

Mureș, o cunoștință de-a inculpatei. Deoarece aceștia au cerut să li se

prezinte acel avocat, inculpata nu a primit sumele solicitate, părțile civile

refuzând să le remită. Aceste considerente de fapt rezultă din declarațiile

părților vătămate, părți civile, din procesul-verbal de efectuare a

percheziției domiciliare la adresa unde locuia inculpata, ocazie cu care s-au

găsit înscrisuri care priveau părțile civile și din declarația parțială de

recunoaștere din faza de urmărire penală a inculpatei, respectiv de

recunoaștere integrală din faza de judecată și din declarația martorului F.Z.

Susținerea inculpatei, că de fapt numitul S.F. ar fi luat bani de la părțile

civile e infirmată de tot probatoriul administrat în cauză, inclusiv de această

persoană audiată în faza de urmărire penală, înscrisurile găsite în posesia

inculpatei demonstrând fără dubiu că aceasta se erija în avocată, tocmai pentru

a obține sume de bani ilicite mai ușor de la părțile vătămate și chiar efectua

demersuri în acest sens. Nu se știe cum reușea să obțină date despre dosare și

chiar copii după acte din dosare.

Cu privire la al

șaselea act material de înșelăciune, vizând pe părțile vătămate, părți civile N.S.

și N.T. (descris la pct. VIII din rechizitoriu), apreciem că și aceasta există,

constituie infracțiune și inculpata a acționat cu intenție directă. Astfel,

aceasta, în urma unui anunț la ziar, a contactat telefonic părțile vătămate la

data de 20 mai 2011, s-a recomandat din nou ca fiind avocată pentru a trezi

încrederea acestora în buna ei credință și și-a exprimat intenția de a închiria

apartamentul proprietatea acestora din urmă, situat în Reghin, cartierul Făgăraș.

S-a încheiat un contract în acest sens, stabilindu-se o chirie lunară de 400

lei plus o garanție de 800 lei, trimestrial. Contractul s-a încheiat între

partea vătămată N.T. și concubinul inculpatei, V.R. La chiria fixată se adăugau

cheltuielile de întreținere.

Și acestor părți

vătămate, inculpata le-a prezentat o legitimație falsă de avocat, le-a spus că

funcționează la Baroul Bistrița și e angajată ca avocat din oficiu câștigând

suma de 2.700 lei/lună. De asemenea, a folosit aceleași modalități de inducere

în eroare ca și în cazul tuturor părților vătămate înșelate, spunând că tatăl

său este prim-procuror la Cluj.

Încă de la început,

inculpata nu a intenționat să achite nici o sumă de bani părților vătămate,,

mai mult i-a indus în continuare în eroare, pentru a fi păsuită cu plata

chiriei, spunându-le că va primi de la bancă suma de 800 milioane lei vechi

pentru renovarea unei case pe care a cumpărat-o și din acei bani le va achita

toate datoriile, aspect neadevărat. Cu toate acestea, partea vătămată nu a fost

de acord și în acest caz inculpata le-a spus că se va muta urmând să le predea

cheile a doua zi, fapta care nu s-a întâmplat, cu toate demersurile efectuate

de părțile vătămate. Mai mult, inculpata și concubinul ei au promis că le vor

achita suma de 550 lei, însă ulterior nu s-a mai răspuns cu aceștia,

schimbându-și și cartelele telefonice, părțile vătămate fiind nevoite să

apeleze la mama concubinului inculpatei pentru a da de aceasta.

Dacă de la început

părțile vătămate ar fi știut că inculpata nu este avocată și că nu are mijloace

de subzistență, nu i-ar fi închiriat locuința. Aceste considerente reies atât

din declarațiile părților vătămate-părți civile N.T. și N.S., cât și din

declarația de recunoaștere a inculpatei din faza de judecată, din declarația de

recunoaștere parțială a inculpatei din faza de urmărire penală și din

transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate la data de 10

iunie 2011 și 12 iunie 2011 de inculpată cu partea vătămată, parte civilă N.S.,

față de care recunoaște datoria avută, precum și dintre concubinul inculpatei,

V.R. și aceeași parte vătămată.

Cu privire la fapta

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., descrisă la pct.

VI din rechizitoriu și comisă față de martorul F.L.I. și aceasta există,

constituie infracțiune și vinovăția inculpatei se prezintă sub forma intenției

directe. Astfel, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, declinându-și

aceeași identitate falsă de avocată, inculpata i-a cerut martorului F.L.I. sumele

de 1.500 lei și 100 de euro, pentru a interveni la prim-procurorul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Reghin, D.D., în vederea soluționării favorabile a

dosarului la legea circulației, având nr. 2642/P/2010 pe care îl avea. Acest

dosar a fost soluționat în favoarea inculpatului, acesta fiind scos de sub

urmărire penală în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluția nefiind dispusă

de prim-procurorul indicat. Această stare de fapt rezultă din procesul-verbal

de efectuare a percheziției domiciliare la adresa unde locuia inculpata, din 07

iulie 2011, ocazie cu care s-au găsit înscrisuri cu referire la martorul F.L.I.,

din declarația martorului F.Z., care i-a făcut cunoștință inculpatei atât cu

martorul F.L.I., cât și cu partea vătămată T.F. acesta cunoscând-o întâmplător

pe inculpată care s-a recomandat a fi avocată la Spitalul Municipal Reghin, la

Secția Pediatrie, unde a fost internată și soția sa, împreună cu inculpata, din

declarația martorului D.D., din înscrisurile privind pe martorul F.L.I., din

declarațiile acestuia și din declarațiile de recunoaștere parțială ale

inculpatei din faza de urmărire penală și de recunoaștere integrală din faza de

judecată.

Referitor la

infracțiunea de trafic de influență vizând părțile vătămate N.A. și N.I.,

descrisă la pct. V din rechizitoriu, considerăm că și această faptă există și e

săvârșită de inculpată cu intenție directă.

Astfel, din

declarația de recunoaștere integrală a inculpatei din faza de judecată, din

declarația de recunoaștere parțială a inculpatei din faza de urmărire penală,

din declarațiile părților vătămate N.A. și N.I., din declarația părții vătămate

N.I., din procesul-verbal de percheziție domiciliară din 07 iulie 2011 și din

planșa foto efectuată, din declarațiile părții vătămate P.I., a martorei N.A.M.,

rezultă că la începutul lunii iunie 2011, inculpata le-a promis părților

vătămate N. că le va obține un apartament de tip A.N.L. în mun. Reghin, deși

aceștia depășeau vârsta maximă admisă (35 de ani) pentru a fi posibil acest

lucru, în mod legal. Astfel, declinându-și aceeași calitate falsă de avocată,

le-a solicitat părților vătămate o serie de înscrisuri (acte e stare civilă,

cupoane de pensie) găsite cu ocazia percheziției, deși nu avea intenția, nici

posibilitatea de a-i ajuta în vreun fel, scopul evident fiind același, de a

obține sume de bani ilicit. Mai mult, s-a deplasat la data de 06 iunie 2011 la

Tg. Mureș cu partea vătămată N.A., tatăl acestuia, partea vătămată N.I. la

Primăria mun. Tg. Mureș pentru a obține relații despre actele necesare,

motivând că ar cunoaște pe cineva din cadrul Primăriei, P.V., deși în realitate

această persoană nu există. Inculpata s-a folosit chiar de un formular de

antecontract de vânzare-cumpărare pe care l-a completat partea vătămată N.A. și

a obținut o listă cu documentele necesare pentru dobândirea unui apartament A.N.L.,

motivând că a discutat cu soția acelui domn fictiv P. de la Primărie.

Într-adevăr, a purtat discuții cu o doamnă, însă părțile vătămate nu au

cunoștință despre ce a discutat aceasta, iar documentele necesare, lista care

i-ar fi fost remisă de acea doamnă, în prezența părților vătămate, putea fi

obținută de orice persoană, nu doar de cineva cu cunoștințe juridice. Această

deplasare de altfel a fost pusă la cale de inculpată, tocmai pentru a induce în

eroare părțile vătămate cum că doar ea are abilitatea legală și cunoștințele

necesare pentru a le face rost de acel apartament pe căi ilegale. Mai mult,

le-a pretins acestora suma de 2.400 lei pentru a fi remisă persoanelor are

puteau să le aprobe solicitările, eludând normele legale, însă deoarece părțile

vătămate nu au avut atâția bani, i-au remis doar suma de 400 lei. Ulterior,

aceasta le-a mai pretins o sumă de 1.550 lei pentru un apartament care ar fi

fost închiriat pe numele lor de tip A.N.L., pe o perioadă de 4 ani de zile,

pentru a-i induce în eroare prezentându-le antecontractul menționat și găsit la

percheziția domiciliară, însă părțile vătămate nu au achitat acești bani, neavând

de unde.

Cu privire la

infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii în formă continuată (trei

acte materiale descrise la pct. V, VI, VII și IX din rechizitoriu, privind

părțile vătămate N.A. și I., T.F. și F.L.I.) și aceasta este dovedită și

rezultă cu prisosință din întreg ansamblul probator reținut și în cazul

celorlalte infracțiuni descrise anterior, respectiv din declarațiile inculpatei

date pe tot parcursul procesului penal, din declarația concubinului acesteia, V.R.,

din starea de fapt descrisă raportat la fiecare parte vătămată în parte, din

declarațiile martorilor D.D., S.L., V.Șt.I., V.S.M., din declarațiile părților

vătămate implicate, din declarațiile martorilor F.Z., F.L.I., din analiza

înscrisurilor găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziției

domiciliare. Nu în ultimul rând, din verificările efectuate pe Internet, a

rezultat că inculpata nu figurează pe lista avocaților din cadrul Baroului

Mureș sau Cluj și acest lucru nici nu ar fi posibil, cât timp aceasta are doar

studii gimnaziale.

Totodată, constatăm

cu stupefacție că inculpata și-a declinat aceeași calitate falsă de avocat și

față de părinții concubinului său, martorii V.Șt.I. și V.S.M., iar din

înscrisurile găsite la percheziție, rezultă că aceasta chiar se identifica cu

falsa profesie pe care o exercita, efectuând demersuri juridice, însemnări de

aceeași natură pe înscrisurile obținute și chiar a încercat să inducă în eroare

un avocat, pe numitul S.L. care însă a aflat că nu are această calitate.

Reține instanța

fondului că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, fapt pentru care a dispus condamnarea

inculpatei la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la latura civilă

a cauzei instanța fondului a admis integral acțiunile civile formulate în cauză

și a dispus obligarea inculpatei la plata sumelor de bani solicitate de părțile

civile.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpata

S.A.T. care a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea modalității de

executare a acesteia în sensul suspendării executării pedepsei invocând că are

în întreținere un copil minor.

Prin decizia penală nr.

83/ A din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat

, apelul declarat de

către inculpata S.A.T. împotriva sentinței penale nr. 143 din 31 octombrie 2011 a Tribunalului Mureș.

A menținut starea de

arest a inculpatei și a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acesteia,

perioada arestului scursă de la data pronunțării hotărârii criticate, 31

octombrie 2011 la zi.

A respins, ca

nefondate, cererile formulate de:

-

liberare provizorie

sub control judiciar;

-

înlocuire a măsurii

preventive a arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara;

-

înlocuire a măsurii

arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

de domiciliu.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că situația de fapt a

fost corect stabilită de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptei este

corespunzătoare situației de fapt reținută iar pedeapsa aplicată inculpatei a

fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de

executare.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C.

proc. pen., inculpata S.A.T. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate,

solicitând în acest sens a se da o mai largă eficiență circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar ca modalitate de executare să se

dispună suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 81

C. pen., sau art. 86

1

C. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpata

S.A.T. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Reține Înalta Curte

că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt în baza

materialului probator administrat în faza de urmărire penală, faptele au fost

corect încadrate juridic și anume, fapta inculpatei S.A.T. de a induce în

eroare,

în

baza aceleiași rezoluții infracționale părțile vătămate H.S., N.A. și N.I., N.E.

și N.I., P.I., N.S. și N.T., T.F. și F.L. prezentându-se drept avocată în

modalitatea descrisă la punctele I-IV, VII-VIII din rechizitoriu și obținând

profituri materiale injuste, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).

Fapta inculpatei S.A.T.

de a solicita și de a primi de la F.L.I. sumele de 1.500 lei și 100 euro,

promițând în schimbul acestor bani că va interveni la prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin pentru soluționarea favorabilă a

dosarului penal nr. 2642/P/2010, faptă descrisă la punctul VI din rechizitoriu,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunii de trafic

de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T.

de a solicita și primi de la părțile vătămate N.A. și N.I. suma de 400 lei în

schimbul căreia le-a promis că va efectua demersuri pentru ca aceștia să

primească un apartament A.N.L. în Tg. Mureș sau la Reghin, faptă descrisă la

punctul V din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T.

de a se prezenta în mod repetat în fața numiților N.A. și N.I., T.F. și F.L.I.,

ca fiind avocată, de a efectua activități de consiliere juridică și de a

solicita în baza acestor activități achitarea unor sume de bani, faptă descrisă

la punctele V, VI, VII, IX din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzute de art. 281

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei S.A.T.,

care la finele lunii mai 2011, la plecarea din locuința închiriată de partea

vătămată-parte civilă H.S., din localitatea Teleac, nr. 136, și-a însușit pe

nedrept, fără știrea părții vătămate o serie de bunuri și anume: 4 perne, o

pătură de lână, o geacă bărbătească de culoare gri și 2 mochete, din acestea

restituind doar mochetele, în cursul urmăririi penale și a refuzat să restituie

aragazul luat pentru o perioadă limitată de timp cu acordul părții vătămate,

constituie infracțiunea de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) C.

pen. (pct. I din rechizitoriu).

Referitor la

criticile formulate de inculpată cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate

reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

În procesul de

individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile

generale de individualizare reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și

anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale

ale pedepsei prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările comiterii faptei

concretizate prin modul în care inculpata a profitat de buna credință și

naivitatea părților vătămate care au crezut că aceasta ar fi avocat sau că ar

avea anumite relații în diferite sectoare de activitate și ar putea să rezolve

problemele cu care se confruntau părțile vătămate cărora le-a solicitat diverse

sume de bani.

De asemenea, s-a avut

în vedere și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata care a

reușit ca într-un interval scurt de timp să comită mai multe fapte penale,

împrejurare ce denotă perseverența infracțională ce impune un regim

sancționator apt să contribuie la reeducarea inculpatei.

Este adevărat că

inculpata nu are antecedente penale, însă această împrejurare a fost avută în

vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă

prevăzută de lege, cât și în raport de dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Poziția manifestată

de inculpată de recunoaștere a faptelor, nu poate avea consecințe asupra

cuantumului pedepsei cât timp, apreciază Înalta Curte, că poziția manifestată

de inculpată este una pur formală și numai în scopul de a beneficia de

prevederile dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cât timp,

reține instanța de fond că aceasta ar fi încercat să nuanțeze relațiile pe care

le-a avut cu părțile civile, și anume că ar fi primit bani de la acestea doar

cu titlu de împrumut și nu în scopul de a le rezolva problemele juridice pe

care le aveau.

Chiar și în aceste

condiții instanța fondului a purces la soluționarea cauzei în procedura

simplificată, reglementată de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

apreciind că în ansamblu inculpata a recunoscut faptele, scopul fiind exclusiv

al reducerii limitelor de pedeapsă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că

nu există alte împrejurări care să facă posibilă, în continuare, stabilirea

unui regim sancționator mai blând.

Și modalitatea de

executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanța de fond și

menținută de instanța de prim control judiciar, apreciind că scopul educativ și

coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei corespunde scopului pedepsei astfel

cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen., numai în acest mod putând fi

asigurată reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte în

raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefundat, recursul declarat de

inculpata S.A.T.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

computa prevenția de la 7 iulie 2011 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata S.A.T. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 2 decembrie 2011 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei,

durata reținerii și arestării preventive de la 7 iulie 2011 la 23 martie 2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie

2012.