ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2014

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din 17 februarie 2012 Tribunalul Mureș a dispus următoarele:

A condamnat-o pe inculpata M.D.C.  la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

S-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65 - 66 C. pen. .

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C.  la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual în forma participației improprii și în formă continuată ( 3 acte materiale), prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C.la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C.  la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 .

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute Ia art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 iunie 2009 până la data de 30 iunie 2009, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatei ca pe durata executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata A.M.  la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

A dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65, 66 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. .

A condamnat-o pe inculpata A.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

A condamnat-o pe inculpata A.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a), b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen., timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatei ca pe durata executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC I.I. SRL, cu sediul în Oradea, jud. Bihor, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și obligă inculpatele în solidar la plata contravalorii în RON a sumei de 341.000 de euro cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile, conform cursului oficial la data plății, la care se va adăuga folosul nerealizat constând în indicele de inflație aplicabil, începând cu data consumării infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, respectiv 23 august 2006, până la achitarea în fapt a sumei stabilite.

S-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S.A. și S.L.M., în baza art. 346 alin. (1), art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen. și în consecință:

S-a dispus desființarea înscrisurilor care au format obiectul infracțiunilor și anume, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. C1 din data de 23 august 2006 la BNP M.G., încheiat între inculpata M.D.C. și SC I.I. SRL, declarația de martor dată de inculpata A.M. la data de 5 mai 2006 în fața notarului public D.I. în Dosarul succesoral nr. D1/2006, copia extraselor CF Oradea emisă la data de 5 mai 2006 și la data de 26 mai 2000 inculpatei M.D.C., Certificatul de moștenitor nr. M1 din 5 mai 2006 emis pe numele aceleiași inculpate de notarul public D.I. plus înscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia aflate la Dosarul succesoral nr. D1/2006, memoriul, declarația de parcelare autentificată cu nr. P1/2006, dată de inculpata M.D.C. în fața notarului public D.I., planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate nr. P2 din data de 2 iunie 2006, schița și fișa corpului de proprietate avizate de A.N.C.P.I. - O.C.P.L Bihor sub nr. S1 din 31 mai 2006, întocmite de expertul topograf C.F., Încheierea nr. I1 din 1 iunie 2006 emisă de registratoarea S.I. din cadrul O.C.P.I. Bihor, precum și a înscrisurilor emise în baza acestei încheieri.

S-a constatat că prin Încheierea nr. I2 din 9 octombrie 2006, O.C.P.I. Bihor - S.P.I. Oradea s-a dispus rectificarea și reconstituirea colii CF F1 Oradea și prin Încheierea nr. I3 din 9 octombrie 2006 O.C.P.I. Bihor - S.P.I. Oradea s-a dispus rectificarea și reconstituirea colii CF F2 Oradea.

S-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, în cele două CF enunțate, nr. F1 și nr. F2 Oradea, în măsura în care nu s-a dispus deja aceasta integral prin încheierile indicate anterior, conform art. 348 C. proc. pen.

S-a menținut sechestrul asigurător dispus de organele de urmărire penală, până la recuperarea prejudiciului, conform proceselor-verbale din data de 22 iunie 2009, din data de 24 iunie 2009 și conform ordonanței de sechestru din data de 16 iunie 2009, confirmată prin Încheierea nr. I4 din 26 iunie 2009 a O.C.P.I. Bihor, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatelor.

S-a respins ca nedovedită solicitarea părții civile SC I.I. SRL, prin reprezentanți, de obligare a inculpatelor la cheltuieli judiciare constând în onorariu avocațial, conform art. 193 alin. (6) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

S-a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis la data de 9 octombrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. și spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen., spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 și spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului, s-a arătat, în fapt, că imobilul care a făcut obiectul activității infracționale a inculpatelor este situat în mun. Oradea, str. C., jud. Bihor, constând în casă și teren în suprafață de 798 mp, înscris în CF nr. F2 Oradea sub nr. top T1.

Așa cum rezultă din considerentele Sentinței civile nr. 5.763 din 11 decembrie 1991 a Judecătoriei Oradea, acest imobil a fost folosit în mod neîntrerupt, public, pașnic și sub nume de proprietar din anul 1946 și până la decesul lor în anii 1985 și respectiv 1990, de către soții P.I. și M., antecesorii lui H.E., W.E., B.M., I.M. și P.A., astfel că prin sentința menționată s-a constatat că defuncții P.I. și M. au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului situat în Oradea, str. C., jud. Bihor, înscris în CF F2 Oradea cu nr. top T1. Prin aceeași sentință s-a mai constatat că masa succesorală a celor doi defuncți include acest imobil, care astfel a revenit, cu titlu de succesiune, moștenitorilor mai sus-arătați.

În consecință, prin cererea înregistrată la Notariatul de Stat Oradea sub nr. C2 din 31 martie 1992 H.E., B.M., I.A. și P.A. au solicitat întabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului.

Dreptul de proprietate al celor patru asupra imobilului a fost întabulat în baza Încheierii de întabulare nr. I5 din 6 aprilie 1992 a Notariatului de Stat Bihor așa cum rezultă din extrasul CF din data de 31 martie 1992.

De menționat că la dosarul cauzei există un extras CF F2 din anul 1979, din care rezultă că la pozițiile B5 - 9 sunt înscriși proprietari ai imobilului din anii 1930 și 1949, după care, în baza sentinței menționate, proprietari ai imobilului cu titlu de uzucapiune au devenit soții P., înscriși la pozițiile B10 - 11, astfel că în tot intervalul cuprins între anul 1930 și anul 1991 nu au existat înscrieri ale vreunui drept de proprietate sau alt drept în coala CF a imobilului.

Imobilul a fost apoi vândut de cei patru coproprietari lui L.V. conform contractului de vânzare-cumpărare de la dosar și extrasul CF din data de 10 aprilie 1992.

La rândul său, L.V. a vândut imobilul fratelui său, L.A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor la data de 17 iunie 1992, iar acesta din urmă a vândut imobilul părților vătămate și civile S.A. și S.L.M., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor în 22 ianuarie 1993.

Urmărindu-se șirul transmiterilor succesive ale imobilului nr. top T1 din anul 1949 și până în anul 1993, s-a constatat, așadar, că întreg imobilul menționat, după ce a fost folosit și locuit în mod neîntrerupt de familia P. și de urmașii acestora, a ajuns în data de 22 ianuarie 1993 în posesia părților vătămate și civile S.A. și S.L.M., fără ca antecesorii inculpatei M.D.C. să fi deținut sau folosit vreodată imobilul. În plus, s-a mai constatat din extrasele CF menționate, că imobilul nr. top T1 s-a aflat tot timpul înscris în CF F2 Oradea, ultima dată astfel dovedită fiind din anul 1993, când imobilul a fost cumpărat de soții S.

Conform extrasului de carte funciară din data de 29 ianuarie 1993, soții S. sunt ultimii proprietari ai imobilului, înscriși la B19 și 20.

Soții S. au folosit apoi imobilul ca adevărați proprietari, aspect dovedit din aceea că:

În data de 16 octombrie 1993 au înregistrat la Judecătoria Oradea o cerere de ordonanță președințială, prin care solicitau evacuarea din imobil a unor locatari ilegali (T.G.G. și T.L.). Cererea a fost admisă prin Sentința civilă nr. 278 din 14 ianuarie 1994 a Judecătoriei Oradea, prin care se constată calitatea soților S. de proprietari ai imobilului.

În data de 10 mai 1995, urmare a stăruinței părților vătămate și civile S.A. și S.L.M., executorul judecătoresc i-a evacuat pe locatarii ilegali din imobil și a fost schimbată încuietoarea de la intrarea în imobil, conform procesului-verbal de executare silită.

Părțile vătămate și civile S.A. și S.L.M. au realizat apoi branșarea imobilului la rețeaua de apă potabilă și canalizare (conform Avizului din 28 mai 1997 eliberat de R.A.G.C.L Oradea și Declarația pentru stabilirea taxei speciale de salubrizare menajeră din 15 ianuarie 2002).

În anul 1995 partea civilă S.A. a solicitat să îi fie confecționată o poartă metalică de către martorul B.F., care a recunoscut poarta ca fiind cea realizată și montată de el.

În anul 1995, tot la solicitarea părții civile S.A., martorul G.I.I. a efectuat o lucrare de zidărie la imobilul în cauză, în sensul că a umplut cu cărămizi golurile ferestrelor și a îndreptat un colț al zidului de la stradă, lucrările fiind apoi recunoscute și indicate în teren de martor în data de 25 iunie 2009, conform procesului-verbal. În acest fel, s-a demonstrat în plus, fără echivoc, că inculpata M.D.C. minte când susține că poarta metalică și gardul au fost edificate de țigani angajați de mama ei după Revoluție, întrucât aceste lucrări au fost realizate în anul 1995, la solicitarea părții civile S.A., de martori care și-au recunoscut lucrările.

Referitor la modul în care imobilul menționat a ajuns în proprietatea soților S., s-au avut în vedere și declarațiile martorilor, respectiv ale foștilor proprietari, declarații care se coroborează pe deplin cu actele de proprietate.

Astfel, martorul P.G.A. declară că părinții săi P.I. și P.M. au fost proprietarii imobilului din Oradea, str. C. și că "am locuit în acel imobil de când m-am născut și până în anul 1991. În anul 1991 împreună cu surorile mele B.M., H.E. și I.(actuală P.)A. ne-am hotărât să vindem imobilul numitului L.V., pe care l-a găsit sora mea B.M. Arăt faptul că am semnat contractul de vânzare-cumpărare la rubrica vânzător, semnătura mea fiind ceea de-a doua începând de sus". Martorul L.V. a declarat că a aflat despre vânzarea imobilului prin intermediul unui anunț la mica publicitate și că a luat astfel legătura cu B.M. Martorul arată că a achiziționat imobilul pentru fratele său L.A., care în aceea perioadă se afla în Germania, iar apoi între cei doi frați s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil. Ulterior, la data de 22 ianuarie 1993, L.A. a vândut imobilul soților S., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor sub nr. C3 și a extraselor CF. Martorul L.V. mai declară că el s-a ocupat de vânzarea terenului către familia S., de care își amintește.

În cursul anului 2006 o persoană neidentificată din cadrul O.C.P.I. Bihor a falsificat colile CF F2 Oradea și F1 Oradea, în care erau înscrise terenul părților vătămate și civile S.A. și S.L.M. cu nr. top. T1 și respectiv un imobil învecinat, provenind din același număr topografic, adică T2.

Pentru crearea unei confuzii și înlesnirea obținerii ilegale a imobilului de sub nr. top T1, în coala CF F2 Oradea s-a procedat la falsificarea, prin alterare, a numărului topografic din T1 în T1/2, după care ultima filă cu "Foaia de proprietate B" din CF F2 Oradea, în care la B19 și 20 erau înscriși ca proprietari S.A. și S.L.M., a fost sustrasă și înserată apoi la CF F1 Oradea. Din această coală CF F1 au fost în același timp sustrase mai multe file iar ultima filă a fost înserată la CF F2 Oradea. În coala CF F1 Oradea a fost inserată o filă la "Foaia de proprietate B", în care erau făcute mențiuni nereale la B26 și B27, în sensul că "La 23 februarie 1969 nr. conexat cu 448/69 se transmite dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare din imobilul top T1 în favoarea lui N.I. (bunica învinuitei M.D.C. - n.n.), iar apoi în baza certificatului de moștenitor (care nu este indicat cu număr și dată - n.n.) se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de moștenire în favoarea lui F.S." (fiica lui N.I. și mama învinuitei M.D.C. - n.n.). În continuare, la B27 s-a introdus o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 26 iunie 2000 la sesizarea din oficiu, nr. top. T1/2 se radiază, fiind transcris în CF F2 Oradea în favoarea Statului Român.

Coala funciară F1 astfel falsificată nu a mai fost găsită, la dosar fiind depusă doar o xerocopie de către învinuita M.D.C., în apărare.

Falsificarea în acest mod a colilor funciare menționate este însă cert dovedită în opinia acuzei, prin mijloacele de probă administrate, respectiv:

Au fost identificate și depus la dosar xerocopii ale colilor integrale CF F2 Oradea și F1 Oradea dinaintea falsificării.

Examinând coala CF F1 Oradea, se constată că, la data constituirii ei, erau înscrise două imobile sub A.I.1 și A.I.2. Imobilul de sub A.I.1, cu nr. top T1 în suprafață de 221,8 stânjeni, a fost însă transcris în data de 21 martie 1917 în coala CF F2 Oradea, conform mențiunii de sub B16 din CF F1. Ca atare, din anul 1917 în coala CF F1 Oradea a mai rămas doar imobilul de sub A.I.2 cu nr. top. T1/2, care este transmis succesiv către mai multe persoane, iar în data de 6 noiembrie 1959, conform Încheierii nr. I6, imobilul intră în proprietatea Statului Român cu titlu de drept de naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Această situație juridică este dovedită și prin încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al Orașului Oradea, secția de Carte Funciară, prin care se dispune "Ca asupra imobilului cuprins în coala CF F1 a orașului Oradea de sub nr. de ord. A.I.2 cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. și M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de drept naționalizare".

S-a mai reținut din examinarea întregii coli CF F2, că aceasta a fost constituită în data de 21 martie 1917, când imobilul nr. top. T1 a fost înscris în coală, provenind din coala CF F1. Acest imobil nr. top. T1 din coala CF F2 înființată în anul 1917 a fost apoi transmis succesiv mai multor proprietari, ultima transmisiune având loc în anul 1949. Apoi, în tot intervalul cuprins între anii 1949 și 1992, nu s-a mai făcut nicio înscriere sau notare în coala funciară F2 Oradea din care rezultă că imobilul ar fi fost dobândit de vreo persoană, grevat sau transcris în altă coală. Următoarele mențiuni de proprietate, de sub B10 - 11, sunt din data de 31 martie 1992, când s-a întabulat dreptul de proprietate asupra 1/1 parte din imobil, cu titlu de uzucapiune, în favoarea soților P.I. și M., în baza Sentinței civile nr. 5763/1991 a Judecătoriei Oradea.

S-a arătat că vânzarea-cumpărarea înscrisă la B26 în favoarea lui N.I. este nereală, întrucât prin Încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al orașului Oradea, s-a dispus ca asupra imobilului înscris în CF F1 Oradea, de sub A.I.2 cu cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. și M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu drept de naționalizare. Or, era imposibil ca un imobil dobândit de Statul Român cu titlu de drept de naționalizare în anul 1959, drept înscris în coala funciară F1 Oradea sub B25, să poată fi apoi, în anul 1969 înscris în aceeași coală funciară ca fiind dobândit de către N.I. în baza unor contracte din datele de 12 aprilie 1937 (!) și din 5 februarie 1951. Această concluzie privind imposibilitatea înscrierii dreptului de proprietate în anul 1969 rezultă din aceea că:

- încă din anul 1917 imobilul cu nr. top T1 (număr topografic indicat expres în această înscriere în coala funciară) a fost transcris în coala funciară F2 Oradea;

- nu putea fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare în anul 1937, care apoi să și impună întabularea după 32 ani (!), câtă vreme proprietari în acel an, conform B17 - 20, erau alte persoane decât cele menționate în înscrierea falsă de sub B26 (M.C. și soția I., D.G.T. și E. nu erau proprietari ai imobilului din CF F1, ci proprietari ai imobilului din CG F2 sub B.7 - 9, iar aceștia și-au înscris dreptul de proprietate doar în data de 17 ianuarie 1949!). Cu alte cuvinte, N.I. nu putea cumpăra în anul 1937 un imobil de la persoane care l-au dobândit abia în anul 1949. Persoana care a făcut însă înscrierea falsă din CF F1 sub B.26 a scăpat din vedere aceste aspecte și încercând să sugereze legalitatea dobândirii imobilului de către N.I., a făcut mențiunea că aceasta a dobândit imobilul nr. top. T1 de la proprietari care erau înscriși însă în CF F2 Oradea, dovedindu-se astfel că persoana care a săvârșit falsul a cunoscut situația juridică reală a ambelor coli funciare CF F2 și F1 Oradea (a cunoscut aspecte privind numele proprietarilor și imobilele care nu puteau rezulta decât din examinarea în întregime a colilor funciare).

- este absurd și ilar să se creadă că, după ce în anul 1959 proprietar al imobilului din CF F1 a devenit Statul Român, s-ar mai fi permis efectuarea unei noi înscrieri în anul 1969 care să lipsească Statul Român de dreptul de proprietate;

- în sfârșit, dar esențial, Dosarul nr. 448/1969 are un cu totul alt obiect, așa cum s-a arătat mai sus.

Dosarul nr. 448/1969, la care se face referire la B.26, are ca obiect radierea stipulațiunii de întreținere și înmormântare întabulată asupra imobilului înscris în CF F3 Picleu, astfel că nu se referă la imobilul în cauză.

În plus, din raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 27 februarie 2008 întocmit de I.P.J. Bihor, serviciul criminalistic, rezultă că scrisul de completare depus la poziția T1/2 din CF F2 prezintă urme de ștergere mecanică în zona cifrei "2" de la numărul poziției T1/2 și de la rubrica "hold-ol", scrisul inițial neputându-se stabili datorită ștergerii mecanice în profunzime.

Totodată, falsificarea colilor CF menționate rezultă și din xerocopiile documentelor prezentate de martora B.S.L.

Conform procesului-verbal de căutare, nedatat, registratorul-șef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea a procedat la căutarea colii F2 Oradea, care era prezentă în cutia de păstrare, dar nu avea toate foile "B" (Foaia de proprietate).

În data de 9 octombrie 2006, partea civilă S.A. a înregistrat la O.C.P.I. Bihor cererea nr. C5 prin care a solicitat reconstituirea colii F2, în sensul radierii pozițiilor de la B.10 și B.11, care erau capsate în coala CF și a înscrierii corecte a pozițiilor de la B.10 - 20, conform copiei xerox a CF F2 Oradea, pe care o deținea, precum și a altor acte din cele mai sus menționate.

Prin Încheierea de reconstituire nr. I3 din 9 octombrie 2006, registratorul șef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea, a dispus admiterea cererii de rectificare și reconstituire a colii CF F2 Oradea pentru nr. top. T1, în sensul că:

- la B.1 s-a constatat că există fila originală cu aceste poziții;

- la B.10 - 11 au fost înscriși P.I. și soția P.M., cu 1/1 parte cu titlu de uzucapiune înch.c.f. C2/1992

- la B.12 - 15 au fost înscriși H.E., B.M., I.A. și P.A. cu titlu de moștenire înch.cf.C2/1992, după care aceștia au vândut la B.16 în 1/1 parte;

- la B.16 a fost înscris L.V. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch.cf.C7/1992, după care acesta a vândut la B.17, 1/1 parte;

- la B.17 a fost înscris L.A. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch.cf. C8/1992, după care acesta a vândut la B.19 - 20, 1/1 parte;

- la B.18 s-a menționat poziție greșită;

- la B.19 - 20 au fost înscriși S.L.M. și soțul S.A. cu 1/1parte cu titlu de cumpărare înch.cf.nr. C9/1993.

În data de 9 octombrie 2006 martora B.S.L. a înregistrat la O.C.P.I. Bihor cererea nr. C6 prin care a solicitat reconstituirea colii CF F1 Oradea, în sensul că după poziția B.25 să fie completată foaia "B" cu poziția B.11 din CF F2 Oradea și cu restul mențiunilor cu privire la defalcarea imobilului și întabularea apartamentului nr. 3 în favoarea martorei, conform înscrierilor făcute în CF ind.F4 Oradea, în baza Încheierii nr. I7/1999 și a xerocopiei CF F1 Oradea.

Prin Încheierea de reconstituire nr. I2 din 9 octombrie 2006 registratorul șef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea a dispus admiterea cererii de rectificare și reconstituire a colii CF F1 Oradea pentru foaia de avere "A" cu nr. top. T1/2, precum și modificarea numerelor de ordine la foaia de proprietate originală existentă în arhiva CF, în sensul că:

- la foaia de avere "A" se înscrie sub nr. top T1/2 casă colectivă în Subcetatea Orăzii, teren de 603 mp = 167,7 stp;

- la B.1.24 poziții sistate;

- la B.25 Statul Român cu 1/1 parte cu titlu de naționalizare înch.cf I6/1959;

- la B.26 se menționează faptul că imobilul reprezintă în natură casă colectivă compusă din trei apartamente înch.cf.I7/1999 și se va completa cu mențiunea că apartamentul nr. 3 se transcrie în CF individuală nr. F4 Oradea în favoarea lui B.R.F. și soția B.S.L.

Martora B.S.L., care locuiește în Oradea, str. C. din anul 1993, a declarat că în acel an a încheiat cu primăria municipiului Oradea un contract de închiriere pentru spațiu, iar ulterior a formulat o cerere de cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995. În data de 11 iulie 1997 între martoră și S.C.C.T.I. Bihor a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a locuinței cu plata în rate, instituindu-se ipotecă în favoarea S.C.C.T.I. Bihor. În luna noiembrie 1998 martora a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Oradea eliberarea unui extras CF F1 Oradea, în care era înscris imobilul nr. top. T2, extras din care rezultă ca proprietar al imobilului este Statul Român. În vederea întabulării acestui imobil pe numele său și al soțului ei, martora a solicitat dezmembrarea imobilului compus din mai multe apartamente. Schița de dezmembrare a fost întocmită de către un topograf din cadrul Oficiului de Cadastru Bihor și a fost avizată cu nr. X1 din 4 mai 1999. În anul 1999, în baza Încheierii nr. I7/1999, în coala CF F1 Oradea a fost întabulat dreptul de proprietate al martorei și soțului ei asupra imobilului nr. top T1/2.

După dezmembrarea imobilului în 3 apartamente și înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. III în favoarea soților B., aceștia au procedat la constituirea unei noi coli CF NDF nr. F4, astfel că în CF F1 Oradea au rămas înscrise celelalte două apartamente aflate în proprietatea Statului Român.

Din cele expuse mai sus, rezultă că prin activitatea infracțională, imobilul nr. top. T1 din CF F2 Oradea a fost transferat în CF F1 Oradea, după care, în data de 5 mai 2006, inculpata M.D.C. a solicitat O.C.P.I. Bihor eliberarea extrasului CF F1 pentru informare, din care rezulta, contrar realității, că mama sa, F.S., a fost proprietara unui teren în suprafață de 800 mp în "V.V." cu nr. cadastral T1, dobândit cu titlu de moștenire conform Încheierii nr. I8/1962.

Or, Încheierea nr. I8/1962 are cu totul alt obiect și privește înscrierea dreptului de proprietate al lui C.E. în CF 274, 1863 și 2745 Sântandrei pentru porțiunile ce au aparținut defunctului E.P.

În plus, la poziția B.26 a CF F1 Oradea, la data de 26 mai 1999 s-a făcut mențiunea, în baza Încheierii nr. I7 din 8 iunie 1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară, că imobilul de sub A.1.1 cu nr. top. T1/2 se defalcă în trei apartamente iar apartamentul soților B. se transcrie în CF F4.

De asemenea, la data de 23 iulie 2002 Judecătoria Oradea - Biroul Carte Funciară, a pronunțat Încheierea nr. I9 prin care s-a dispus radierea ipotecii înscrise în favoarea S.C.C.T.I. Bihor în CF F4 cu nr. top. T1/2, proprietatea soților B.

Aceste date menționate la paragrafele de mai sus sunt esențiale întrucât dovedesc că, cel puțin în anul 2002, colile CF F2 și F1 nu erau falsificate ori nu aveau coli sustrase.

În continuare, inculpata M.D.C. a solicitat Biroului Notarului Public D.I. din Oradea dezbaterea succesiunii defunctei F.S.

Cu această ocazie inculpata A.M., fiica inculpatei M.D.C., care lucrează ca și asistent-registrator în cadrul O.C.P.I. Bihor - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Oradea, a dat o declarare de martor prin care a afirmat, în mod mincinos, că știe că defuncta F.S. a avut 800 mp grădină în Oradea, str. C. f.n.

În baza înscrisurilor false, inculpata M.D.C. i-a solicitat topografului C.F. să întocmească documentația cadastrală a terenului în cauză. Cu ocazia măsurătorilor efectuate în teren, făptuitorul C.F. a constatat că suprafața de teren este mai mică cu 52 mp decât cea înscrisă în CF, astfel că inculpata M.D.C. a dat o declarație notarială în data de 1 iunie 2006 la BNP D.I. din Oradea, autentificată sub nr. P1, prin care a consimțit ca din imobilul menționat, situat în Oradea, Calea C., înscris în CF F1 Oradea, cu nr. top. T1 să se formeze o parcelă cu nr. cadastral nou format F9 Oradea, reprezentând în natură teren fără construcții în intravilan în suprafață de 748 mp, care se va transcrie într-o nouă coală de CF NDF (nr. F10 Oradea) pe seama inculpatei ca bun propriu, cu titlu de moștenire și parcelare. În ceea ce privește diferența de 52 mp, din imobilul cu nr. top. T1, aceasta urma să se reînscrie în CF F1 Oradea tot pe seama inculpatei.

După toate aceste activități din mai - iunie 2006, finalizate cu obținerea dreptului de proprietate asupra imobilului soților S., următorul pas care trebuia parcurs de către inculpată era acela al înstrăinării rapide a imobilului către persoane de bună-credință.

Prin intermediul unei agenții imobiliare, inculpata a publicat anunțuri la mica publicitate în care oferea spre vânzare imobilul menționat. Agenția imobiliară a fost astfel contactată de martorul P.C.M., asociatul și administratorul SC I.I. SRL Oradea, care a negociat de la prețul de 180.000 euro solicitat de vânzătoare, până la prețul de 150.000 euro. Martorul a arătat că s-a deplasat la imobil, unde s-a întâlnit cu făptuitorul A.F., ginerele inculpatei M.D.C. și soțul inculpatei A.M.

Întrucât părțile au căzut de acord cu privire la încheierea tranzacției și având în vedere că plata urma să se facă în cont bancar, în data de 23 august 2006 inculpata M.D.C. și-a deschis la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea contul în RON nr. X1 și l-a împuternicit pe ginerele ei A.F. pentru toate conturile sale.

În plus, prin Procura autentificată de BNP M.G. din Oradea sub nr. P1 din 23 august 2006, inculpata M.D.C. l-a împuternicit pe ginerele ei să efectueze orice operațiuni curente în contul X1.

În aceeași zi de 23 august 2006, la BNP M.G. a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1, prin care inculpata M.D.C. a vândut societății comerciale I.I. SRL Oradea, reprezentată de P.C.M., imobilul situat în Oradea, Calea C., jud. Bihor, înscris în CF NDF F10 Oradea cu nr. cad. F9, reprezentând în natură teren intravilan fără construcții în suprafață de 748 mp pentru prețul de 150.000 euro, echivalentul sumei de 529.455 RON, preț care se achită în aceeași zi prin virament în contul nr. X1 deschis pe numele inculpatei la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea.

Plata sumei de 529.455 RON a fost efectuată în contul bancar al inculpatei în aceeași zi de 23 august 2006, prin ordin de plată.

Din informațiile primite de la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea rezultă că au fost efectuate următoarele operațiuni pentru contul bancar X1 al inculpatei M.D.C.:

- în data de 23 august 2006 contul acesteia a fost creditat cu suma de 529.455 RON prin ordin de plată emis de SC I.I. SRL Oradea;

- în data de 23 august 2006 au fost ridicate în numerar sumele de 100.000 RON și 500 RON;

- în data de 25 august 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 60.000 RON prin ordin de plată în contul X2;

- în data de 11 septembrie 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 70.000 RON prin ordin de plată în același cont X2;

- în data de 27 septembrie 2006 a fost ridicate în numerar sumele de 180.000 RON și 900 RON;

- în data de 3 octombrie 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 100.010 RON prin ordin de plată în același cont X2;

- în data de 4 octombrie 2006 a fost ridicată în numerar suma de 10.000 RON;

- în data de 7 februarie 2007 a mai fost ridicată suma de 9.888,59 RON iar contul a fost închis.

De menționat că în data de 24 august 2006, inculpata M.D.C. a înregistrat la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea cererea de revocare a împuternicirii acordate ginerelui ei A.F. pentru toate conturile, astfel că operațiunile din contul X1 în perioada 25 august 2006 - 7 februarie 2007 au fost efectuate doar de către titulara acestuia.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 22 iunie 2009 la locuința inculpatei A.M., organele de urmărire penală au descoperit și ridicat mai multe înscrisuri, din care relevante sunt următoarele:

Se constată că primul contract este încheiat la doar o lună după ce inculpata M.D.C. a încasat suma de 529.455 RON, obținută prin săvârșirea de infracțiuni, astfel că suma de 71.170 RON din cea sus-menționată a fost "spălată", fiind folosită la achiziționarea unui imobil pe numele inculpatei A.M.

În ceea ce privește al doilea contract, se constată că aceasta a fost încheiat la un interval de două luni de la formularea de către părțile S.L.M. și S.A. a plângerii penale din prezenta cauză (plângere înregistrată la parchet în data de 9 iulie 2007) și la doar două săptămâni după ce inculpata A.M. a fost audiată pentru prima dată de către organele de cercetare penală în această cauză la data de 17 octombrie 2007. În aceste condiții, câtă vreme inculpata A.M. știa că se efectuează cercetări în legătură cu toate împrejurările concrete care priveau imobilul din Oradea, Calea C., jud. Bihor, inclusiv cu privire la destinația sumelor de bani rezultate din vânzarea acestuia, se constată că donarea precipitată a imobilului cumpărat din banii primiți prin donație, de la inculpata M.D.C. a urmărit să pună la adăpost imobilul de pe str. M. de orice urmărire a organelor judiciare, prin aceasta inculpata "spălând" produsul infracțiunii.

Or, aceste înscrisuri sunt false și, în raport de probele administrate în cauză, nu se poate susține că inculpata A.M. le-ar fi obținut cu bună-credință. Astfel, în urma verificărilor efectuate în data de 25 iunie 2009 de către organele de urmărire penală în evidențele O.C.P.I. Bihor, s-a constatat că numărul de înregistrare N1 din 5 mai 2000 al extrasului CF F1 Oradea este atribuit unei alte lucrări de carte funciară, astfel că acest extras CF este fals iar numărul de înregistrare a fost atribuit doar pentru păstrarea unei aparențe de legalitate. În condițiile în care acest extras CF fals cuprinde aparent toate mențiunile și condițiile de legalitate, fiind inclusiv semnat și ștampilat, este evident că acesta nu putea fi obținut decât de o persoană care are acces la ștampila instituției și care în același timp are și interes material sau de altă natură în cauză, aceasta fiind inculpata A.M. În cursul urmăririi penale s-a stabilit că extrasul CF fals descoperit la locuința inculpatei a fost semnat de martora T.L.D., care nu își mai amintește în ce condiții a completat acest extras CF la rubricile privind numărul de înregistrare și data, precum și semnătura.

În ceea ce privește extrasul CF F1 din data de 26 mai 2000, acesta este de asemenea fals, fiind antedatat, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 26 mai 1999 s-a făcut mențiunea în CF F1 Oradea, în baza încheierii nr. I7 din 8 iunie 1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară, că imobilul de sub A.1.1 cu nr. top.T1/2 se defalcă în trei apartamente iar apartamentul soților B. se transcrie în CF ind. F4. De asemenea, Dosarul nr. I8/1969 se referă la cu totul alte persoane și la alt imobil și, în plus, se constată că între cele două extrase CF false există diferențe în ceea ce privește anul încheierii de întabulare (1962 în extrasul din data de 5 mai 2006 și respectiv 1969 în extrasul din data de 26 mai 2000). Mai mult, la locuința inculpatei a fost descoperit un al treilea extras CF F1, în care anul dobândirii imobilului nr. top. T1 apare ca fiind 1968.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate simultan în data de 22 iunie 2009 la locuința inculpatei M.D.C., aceasta a încercat să ascundă de organele de urmărire penală, sub bluză, un portmoneu în care se aflau următoarele sume de bani: 900 RON, 100 dolar SUA și 520 euro.

De asemenea, au fost descoperite însemnările olografe privind modul de dobândire a imobilului din Oradea, Calea C., care se prezintă într-un mod ce conduce la concluzia că inculpata a urmărit să își însușească varianta de apărare invocată ulterior.

Audiată în data de 23 iunie 2009 în prezența avocatului ei ales, inculpata M.D.C. a declarat că în anul 1968 și până în anul 2006 nu a făcut nici un act de dispoziție, de administrare ori de conservare a imobilului care face obiectul cauzei și nici nu deține vreun certificat de moștenitor sau orice alt înscris care să ateste dreptul de proprietate al antecesorilor ei asupra imobilului.

În raport de mijloacele de probă menționate, având în vedere și declarația olografă a inculpatei M.D.C., se poate reține că, deși aceasta susține că este de bună-credință, fiind convinsă că imobilul a fost cumpărat de bunica sa N.I., apărarea inculpatei nu poate fi acceptată, pentru următoarele considerente:

- dacă imobilul ar fi fost cumpărat de N.I. în anul 1959, ar însemna că încheierea de întabulare pe numele acesteia ar trebui să se refere la aceasta, ceea ce nu este cazul;

- dacă imobilul ar fi fost cumpărat de N.I. și moștenit apoi de F.S., ar fi trebuit ca toate aceste transmiteri de proprietate să se reflecte în xerocopiile CF F2 și extrasele CF anterioare anului 1993, fără să existe neconcordanțe cu hotărârile judecătorești ori cu celelalte înscrisuri, ceea ce nu s-a întâmplat (cu alte cuvinte, o situație juridică necontestată și clară a unui imobil se reflectă ca atare în toate înscrisurile care privesc acel imobil de-a lungul anilor, cu o consecvență ce permite urmărirea tuturor transmiterilor succesive);

- falsurile (transferarea imobilului nr. top. T1 al soților S. din CF F2 în CF F1) au avut loc ulterior anului 2002, întrucât situația CF de până atunci în cele două coli funciare era reală, aspect recunoscut chiar de O.C.P.I. Bihor prin încheierile de reconstituire a celor două coli;

- nu există nicio dovadă (înscris ori martor) care să ateste cumpărarea imobilului în anul 1959 de către N.I. (de altfel, este greu de crezut că în condițiile social-politice ale anului respectiv, când România era stat totalitar comunist iar imobilele erau naționalizate, era posibilă o astfel de tranzacție oneroasă privind un imobil de 798 mp) și să susțină astfel buna-credință a inculpatei, în afara extraselor CF ulterioare anului 2002. Mai mult, inculpata nu a putut indica nici un martor care să confirme că mama ei F.S. ar fi fost proprietara imobilului sau măcar s-ar fi comportat ca proprietară a imobilului, martori care ar fi trebuit să existe cel puțin printre vecini sau cunoscuți, având în vedere că se susține că ar fi fost vorba de deținerea unei proprietăți în centrul municipiului timp de peste 30 ani;

- deși persoana care a sustras foile de avere "B" și a falsificat colile CF nu a fost identificată, în acord cu jurisprudența bine stabilită a Curții Europene a Drepturilor Omului (pentru stabilirea faptelor invocate Curtea se folosește de criteriul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă"; o asemenea dovadă poate totuși rezulta dintr-o serie de indicii sau de prezumții, nerespinse, suficient de grave, precise și potrivite - Irlanda contra Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 18 ianuarie 1978; Filip contra României, Hotărârea din 14 decembrie 2006), se constată că indiciile și prezumțiile care conduc la concluzia vinovăției inculpatelor sunt prezente în cauză (inculpata A.M., fiica inculpatei M.D.C., este angajată ca registrator O.C.P.I. Bihor, având deci acces la colile CF; singura care a avut interes în cererea acestei stări de fapt și de drept este inculpata M.D.C. care s-a prezentat ca proprietară a imobilului cu titlu de succesiune și care l-a și vândut).

Inculpata A.M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a declarat următoarele:

- imobilul din Oradea, Calea C. ar fi aparținut bunicii sale F.S., dar nu știe cum l-a dobândit aceasta, nu a fost dusă niciodată să vadă acel imobil și nici nu a văzut vreun înscris cu privire la acel imobil;

- în data de 5 mai 2006 mama ei, M.D.C., a chemat-o la notarul public, unde inculpata ar fi semnat un înscris necompletat și al cărui conținut nu l-a cunoscut, certificatul de moștenitor fiind deja întocmit de către notar;

- uzucapiunea din anul 1991 s-ar fi făcut nelegal iar vânzările ulterioare, până la familia S. ar fi și ele nelegale.

În legătură cu apărarea inculpatei A.M. s-a precizat că, dată fiind profesia ei, nu este deloc credibil că a semnat în fața notarului un înscris necompletat și nici că, dacă într-adevăr bunica ei ar fi fost proprietara imobilului, nu ar fi făcut vreun demers ca, cel puțin după moartea acesteia, să verifice situația de carte funciară a imobilului și să reglementeze situația juridică a acestuia. În ceea ce privește modul în care s-a constatat uzucapiunea și vânzările ulterioare, aceste aspecte nu pot fi supuse analizei organelor judiciare penale întrucât potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen. "Hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile".

Până în prezent nu s-a putut stabili destinația sumelor de bani ridicate din contul menționat, cu excepția sumei de 70.170 RON, care a fost donată de inculpata M.D.C. fiicei sale A.M. pentru achiziția unui imobil. Inculpata susține că nu își amintește ce a făcut cu restul banilor, afirmație evident deloc credibilă, fiind vorba de cheltuirea sumei de cca. 450.000 RON.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, materialul probator administrat în etapa cercetării judecătorești și anume înscrisuri, declarații martori P.G.A., G.I.I., raport de evaluare teren, alte înscrisuri, prima instanță a reținut următoarele:

Imobilul în discuție este situat în zona I a orașului Oradea, așa cum rezultă din răspunsul înaintat de Camera Notarilor Publici Oradea la dosar de fond, fiind înscris în CF nr. F2 Oradea la poziția A+1, sub nr. top T1, cu o suprafață de 797 mp, fiind compus dintr-o casă "sub Cetatea Orăzii" și teren aferent intravilan (curte), localizat ca și adresă în Oradea, str. C., jud. Bihor. Ca și proprietari, în același CF figurau sub pozițiile B19 și B20, soții S.A. și L., care au dobândit aceste bunuri prin Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. C3 din 22 ianuarie 1993, de la fostul proprietar, L.A.

Din declarația acestuia din urmă de la urmărire penală, a rezultat că în cursul anului 1992 a cumpărat, la rândul său, imobilul în cauză pentru fratele său L.A. și la solicitarea acestuia, care era plecat la aceea dată în Germania, printr-un anunț din ziarul local. A arătat că pe acel teren era o casă dărăpănată și o pivniță și proprietară era familia B. Întrucât fratele său a fost nevoit să plece în SUA, a preferat să revândă terenul familiei S., tot prin intermediul martorului enunțat.

Familia S., părți civile în prezenta cauză, s-a comportat ca o adevărată proprietară a imobilelor achiziționate, în cursul anului 1995, efectuând anumite lucrări - confecționarea unei porți metalice la imobilul în cauză cu o ușă mai mică, edificarea unor stâlpi metalici de susținere a porții (prin intermediul martorilor B.F. și G.I.I., acesta din urmă fiind cooptat de partea civilă S.A. tot în cursul aceluiași an să consolideze, prin lucrări de zidărie, golurile care existau la geamurile imobilului și la pivnița acestuia. Martorii au precizat că nu locuia nimeni în acel imobil care se afla și în stare de degradare, practic rămăsese doar fațada vechii construcții.

În cauză a fost audiat și martorul P.G.A. care a locuit în imobilul în cauză de când s-a născut, din anul 1967, împreună cu părinții săi P.I. și P.M. și cu surorile sale, B.M., H.E. și P.A., până în anul 1985, când s-au hotărât să vândă imobilul martorului L.V. Din Sentința civilă nr. 5.763 din 11 decembrie 1991 a Judecătoriei Oradea a rezultat, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul în speță a fost folosit în mod neîntrerupt, pașnic, public și sub nume de proprietar, din anul 1946 și până la decesul părinților martorului P. în anii 1985, 1990 de soții P.I. și M. și antecesorii lor indicați anterior, care au solicitat, prin Cererea înregistrată la Notariatul de Stat Oradea sub nr. C2 din 31 martie 1992, înscrierea dreptului lor de proprietate, fapt care s-a și întâmplat, prin Încheierea de întabulare nr. I5 din 6 aprilie 1992 a aceluiași notariat, aceștia figurând în extrasul CF din data de 31 martie 1992 la pozițiile B.12 - 15 ca proprietari, aceleași aspecte, rezultând și din extrasul CF nr. F2 din 1979, în care, la pozițiile B5 - 9 sunt înscriși vechii proprietari ai imobilului în anii 1930, 1949, după care figurează prin uzucapiune ca proprietari soții P., la pozițiile 10 - 11.

S-a reținut că din toate înscrisurile menționate, coroborate cu declarațiile martorilor enunțați, rezultă cu certitudine că imobilul în cauză a fost folosit începând cu anul 1946 de soții P., apoi de succesorii acestora, fiind ulterior vândut martorilor L.V. și L.A., ajungând, în cele din urmă să fie deținut cu titlu de vânzare-cumpărare de către părțile civile S.A. și S.L.M. De asemenea, în toată această perioadă de timp, inclusiv în anul 1993, când imobilele au fost cumpărate de soții S., acestea au fost înscrise în CF nr. F2 Oradea.

S-a arătat că soții S. s-au comportat ca adevărații proprietari, efectuând în cursul anului 1995 lucrări de reconsolidare a construcției aflată în stare avansată de degradare și a pivniței acesteia, totodată, la data de 16 octombrie 1993, printr-o cerere de ordonanță președințială depusă la Judecătoria Oradea, au obținut evacuarea unor locatari ilegali (T.G.G. și T.L.), din acest imobil, după evacuarea acestora, schimbând încuietoarea de la intrarea în imobil.

În cursul anului 1997, au realizat branșarea imobilului la rețeaua de apă potabilă și canalizare.

Prin Decizia A.N.C.P.I. - O.C.P.I. Bihor nr. 18 din 1 martie 2005, inculpata A.M. a fost încadrată pe postul de arhivar registrator IV în cadrul Serviciului de Publicitate Imobiliară, la O.C.P.I. Bihor localitatea Salonta, apoi printr-un act adițional din 28 mai 2007 emis de O.C.P.I., acesta a fost transferată de la B.C.P.I Salonta la B.C.P.I. Oradea, cu menținerea funcției de asistent registrator IV, efectele acestui act începând cu data de 1 iunie 2007. Un aspect care nu a fost avut în vedere de acuză e cel care constă în faptul că, atât inculpata A.M., cât și mama sa, inculpata M.D.C. aveau adresele de domiciliu relativ apropiate (conform hărții orașului Oradea) de adresa la care era situat imobilul din speță și acestea puteau să sesizeze starea imobilului, faptul că o perioadă lungă de timp soții S. nu au mai efectuat lucrări la casă, că imobilul a fost aproape tot timpul nelocuit, cu acea excepție din anul 1993, când a fost ocupat ilegal de o familie de cetățeni romi.

S-a mai reținut că, aproximativ în perioada angajării inculpatei A.M. la B.C.P.I. Oradea, cu câteva luni înainte, inculpata având oricum acces la actele de carte funciară la Salonta, au început să apară inadvertențe notabile în cărțile funciare care făceau referire la imobilul din Oradea, str. C., jud. Bihor, fiind practic falsificate colile CF nr. F2 Oradea și F1 Oradea în care figurau, atât terenul în cauză, cât și un alt imobil învecinat provenind din același nr. topografic adică T1/2.

Astfel, mai întâi s-a falsificat prin alterare nr. top. T1 din coala CF nr. F2 Oradea, sub care figura imobilul, fiind transformat din nr. top T1 în nr. top.T1/2, după care "foaia de proprietate, foaia "B" din același CF în care figurau părțile civile S., a fost sustrasă și inserată în CF F1 Oradea. Din această coală de CF, au fost sustrase mai multe file, ultima fiind înserată în CF nr. F2 Oradea. Totodată, în coala CF F1 Oradea a fost înserată o filă la foaia B, de proprietate, în care erau făcute mențiuni nereale, și anume că "La 23 februarie 1969, nr. conexat cu 448/69, se transmite dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, din imobilul cu nr. top. T1, în favoarea bunicii inculpatei M.D.C., N.I., apoi în baza unui certificat de moștenitor fără număr și dată, se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de moștenire, în favoarea mamei aceleiași inculpate, F.S., aceasta fiind totodată bunica coinculpatei A.M. Sub B27, s-a introdus o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 26 iunie 2000, la sesizarea din oficiu, în sensul că nr. top. T1/2 se radiază, fiind transcris în CF nr. F2 Oradea, în favoarea Statului Român. Coala CF F1 falsificată, nu s-a mai găsit, fiind depusă doar o copie după aceasta, de inculpata M.D.C.

S-a indicat faptul că aceste coli CF au fost falsificate, chiar dacă nu s-au găsit probe directe care să o incrimineze pe inculpata A.M. de falsifica