ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 626 din 20 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 51669/3/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S.V. având ca obiect reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată a termenului de încercare de 4 ani, calculată conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.C.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În baza art. 86 1 C. proc. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe o durată a termenului de încercare de 7 ani, calculată conform prevederilor art. 86 2 C. proc.

pen. În baza art. 86 3 C. proc. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în fiecare primă zi de marți a lunii respective, la fiecare 3 luni, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, serviciu căruia i s-a încredințat supravegherea inculpatului; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. c) să anunțe și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și în caz de neîndeplinire de către inculpat, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere anterior menționate. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. proc. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 8 ani, calculată conform prevederilor art. 86 2 C. proc. pen. În baza art. 86 3 C. proc. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în fiecare primă zi de miercuri a lunii respective, la fiecare 3 luni, la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul București, serviciu căruia i s-a încredințat supravegherea inculpatului; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să anunțe și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiunii, precum și în caz de neîndeplinire de către inculpat, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere anterior menționate. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 256 alin. (2) C. pen., precum și art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 45.000 RON de la inculpații C.G., S.V. și G.C.N. și, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra a trei autoturisme aliate în proprietatea inculpatului, măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 31 mai 2011. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

În fapt, judecătorul fondului a reținut, în esență, că în intervalul 22 - 24 iunie 2009, inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului S.V., a oferit și a dat suma de 45.000 RON inculpatului G.C.N., sumă pretinsă de acesta pentru sine și terțe persoane, în baza promisiunii sale de a interveni asupra unui comisar cu funcție de conducere din cadrul Gărzii Financiare pentru ca să fie oprită acțiunea de monitorizare efectuată la 22 iunie 2009 de comisarii V.A., I.E., C.N.V. și I.G. a locației situate în str. PGC, sector 5 București, unde inculpatul C.G. deținea o secție clandestină de depozitare și îmbuteliere băuturi alcoolice. La termenul din data de 02 februarie 2010, Tribunalul a procedat la audierea inculpaților.

Inculpatul C.G. a declarat ca înțelege să mențină poziția procesuală adoptată, de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare. A arătat inculpatul că, la data de 22 iunie 2009, deținea în locația situată în str. PGC, sector 3 o secție clandestină de depozitare și îmbuteliere băuturi alcoolice, că în vederea stopării acțiunii de monitorizare ce s-a efectuat la acea dată asupra locației menționate, a apelat la inculpatul S.V., acesta solicitându-i să afle numele persoanelor care efectuau acțiunea, precum și informații referitoare la structura, serviciul de la care proveneau, inculpatul obținând aceste informații de la martorul C.C., proprietarul locației și comunicându-le lui S.V.

A mai declarat inculpatul că, în acea perioadă (iunie 2009), datora inculpatului S.V. suma de aproximativ 8.000 - 9.000 de euro și că, în prezent, datorează acestui inculpat diverse sume de bani acordate cu titlu de împrumut. A declarat inculpatul ca în timpul desfășurării acțiunii de monitorizare s-a întâlnit cu inculpatul S.V. după convorbirile telefonice purtate anterior, că acesta i-a indicat suma ce trebuia data în vederea stopării acestei acțiuni fără ca inculpatul sa-i dea vreo informație referitoare la identitatea persoanei la care acesta a apelat în vederea realizării scopului menționat, C.G. neavând certitudinea faptului ca banii dați de acesta inculpatului S.V. au ajuns în cele din urma la inculpatul G.C.N.

Cu privire la suma remisa inculpatului S.V., C.G. a arătat ca aceasta (aproximativ 45.000 RON) a fost predată în mai multe etape, în seara de 22 iunie 2009 fiind trimiși o parte din bani prin intermediul martorului O.D. Fiind audiat, inculpatul S.V. a arătat că își menține afirmațiile ce se regăsesc în cuprinsul declarației notariale depuse la dosar la data de 17 ianuarie 2012, că îl cunoaște pe inculpatul C.G., căruia deseori i-a împrumutat diverse sume de bani, acesta la rândul său procedând similar și că, în data de 22 iunie 2009, acesta din urmă i-a solicitat sprijinul în vederea stopării unui control ce se desfășura la locația unde C. avea un garaj și deținea „sticle, butoaie". A arătat inculpatul că de la C.G.

a înțeles că este vorba de un control al Gărzii Financiare, acesta menționând și numele comisarilor care se aflau în locație, inculpatul neputându-și aminti dacă el este cel care a solicitat aceste relații. Inculpatul a declarat ca a încercat să-l ajute, sunând diverși prieteni pe care i-a întrebat dacă au cunoștințe la Garda Financiară și că, în acest context, l-a sunat și pe inculpatul G.C.N., la telefon nedivulgându-i acestuia natura și conținutul problemei pe care intenționa să o discute. A arătat inculpatul că s-a întâlnit cu G.C.N. în zona Prosper și că nu a apucat să relateze acestuia aspectele menționate de C.G., motivat de faptul că inculpatul G. i-a reamintit de suma pe care i-o împrumutase anterior, în cuantum de aproximativ 9.500 de euro, sumă pe care S.V.

nu o restituise până la acel moment. Deși nu a discutat cu inculpatul G.C.N. în legătură cu problema inculpatului C.G. (a arătat inculpatul S.V.), s-a întâlnit cu acesta din urma în seara zilei de 22 iunie 2009 sau în ziua următoare și după ce a aflat de la C.G. că acțiunea de monitorizare fusese stopată, la mințit pe acesta pretinzând că finalizarea acțiunii s-a datorat ajutorului dat, solicitându-i pentru acest ajutor „suma de bani și primind suma de aproximativ 4.300 de euro, lăsându-l pe inculpatul C.G. sa creadă că acești bani vor ajunge la persoana prin intermediul căreia s-a rezolvat problema sa. A declarat inculpatul că, atunci când afirma telefonic în convorbirile cu C.G. că s-a rezolvat problema acestuia, îl mințea.

Ulterior, inculpatul a mai pretins de la C.G. și a primit suma de 3.800 de euro, în același scop (pentru „ajutorul" oferit), sumă ce nu a fost remisă niciunui angajat al Gărzii Financiare și care a ajuns la inculpatul G.C.N., însă în contul datoriei pe care S.V. o avea la acesta. Inculpatul a declarat că presupune că inculpatul C.G. și-a dat seama că a fost mințit. Inculpatul G.C.N. a declarat că pe inculpatul C.G. l-a văzut prima dată cu ocazia prezentării în față instanței, iar pe inculpatul S.V. îl cunoaște de mai multă vreme, fiindu-i prieten. A arătat inculpatul că, la începutul anului 2009, l-a împrumutat pe S.V. cu suma de aproximativ 9.500 - 10.000 euro, sumă pe care acesta din urmă nu a restituit-o până în luna iunie a aceluiași an și că, anterior, dar și ulterior acestui moment, l-a mai împrumutat cu diverse sume.

A mai declarat inculpatul că s-a întâlnit cu S.V. în data de 22 iunie 2009, la solicitarea acestuia din urma, în zona Complexului Comercial Prosper și, la momentul întâlnirii, G.C.N. l-a „luat la rost" pe S.V., motivat de faptul că nu-i fuseseră restituiți banii împrumutați. A arătat inculpatul că nu-și amintește ca S.V. să-i fi făcut vorbire în data de 22 iunie 2009 de vreo acțiune a Gărzii Financiare sau despre vreo problemă a vreunui prieten al acestuia. A declarat inculpatul că, ulterior acestui moment (22 iunie 2009), inculpatul S.V. a început sa-i restituie banii datorați, în două-trei tranșe, că nu are cunoștință de vreo înțelegere sau discuție purtată între inculpatul S.V. și C.G., pe acesta din urmă necunoscându-l, că în data de 22 iunie 2009 nu a discutat cu niciun angajat al Gărzii Financiare, că cunoaște persoane angajate ale Gărzii, însă nu a apelat niciodată la acestea.

În cauză au fost audiați martorii O.D., V.G.D., C.C., I.E., V.A., C.N.V., G.I., F.S., D.I. și D.G.A. Apărările inculpatului S.V., în sensul că a încercat să-l plătească pe inculpatul C.G., creându-i iluzia că-l poate ajuta, au fost apreciate ca neîntemeiate prin raportare la interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpat și alte persoane care confirmă caracterul serios al pretinderii sumei de bani menționate în vederea stopării acțiunii de monitorizare desfășurată în data de 22 iunie 2009. La fel de neîntemeiată a fost considerată și solicitarea acestuia de reținere a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în contextul susmenționat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond s-a raportat la criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, circumstanțele concrete ale comiterii faptelor, circumstanțele vizând persoana fiecărui inculpat. În ceea ce-l privește pe inculpatul C.G., s-a reținut că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de cumpărare de influență pentru care s-a dispus condamnarea au fost reduse conform prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. cu o treime, Tribunalul apreciind că o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de textul de lege incriminator de 2 ani, cu reducerea menționată, în condițiile în care limita minimă este de 1 an și 4 luni, este suficientă în raport de natura faptei, circumstanțele reale și cele vizând persoana inculpatului.

Lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul obține venituri din activități legale, este căsătorit și tatăl a doi copii minori și a avut o conduită sinceră pe parcursul cercetării judecătorești, au fost apreciate a fi elemente de natură a conduce la concluzia că scopul pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins față de acest inculpat, chiar și fără privarea sa de libertate, motiv pentru care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. și s-a dispus suspendarea executării pedepsei față de acesta pe o durata de 4 ani termen de încercare. Pedepsele dispuse față de fiecare dintre inculpații S.V. și G.C.N., raportat la natura faptelor comise de aceștia, dar și la conduita procesuală a fiecăruia (inculpatul S.V.

„simulând" o recunoaștere a faptelor, iar G.C.N. negând vinovăția sa) au fost mai mari decât cea dispusa față de inculpatul C.G., și anume câte 3 ani pentru fiecare dintre cei doi inculpați. Tribunalul a avut în vedere și în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpați lipsa antecedentelor penale, faptul că s-au prezentat în față instanței la fiecare termen (cu excepția situațiilor în care datorită stării de sănătate nu au putut proceda astfel - S.V.) și că obțin venituri din activități licite, împrejurări în raport de care s-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni, astfel că s-a făcut aplicarea prevederilor art. 86 1 C. proc.

pen. și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani pentru inculpatul G.C.N. și 8 ani pentru inculpatul S.V., acesta din urmă săvârșind în concurs două infracțiuni, supravegherea celor doi inculpați fiind încredințată Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorului. Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A și de inculpați. Parchetul a criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce țin de neaplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. față de inculpatul C.G. și de greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 și 86 1 C. pen.

Recursurile inculpaților C.G. și S.V. au vizat redozarea pedepsei. Inculpatul G.C.N. a criticat soluția fondului sub aspectul greșitei sale condamnări, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, art. 10 lit. b) C. proc. pen., având în vedere probatoriile administrate în cauză. Prin Decizia penală nr. 377 A din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 626 din 20 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 51669/3/2011.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul C.G. și art. 86 1 C. pen. pentru coinculpații G.C.N. și S.V., precum și a dispozițiilor art. 71 alin. ultim C. pen., privind pedepsele accesorii aplicate inculpaților. A făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c C. pen. față de inculpatul C.G. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.G., G.C.N. și S.V.. A obligat pe inculpatul C.G. la 600 RON cheltuieli judiciare statului și pe coinculpații G.C.N. și S.V. la câte 800 RON fiecare, din care câte 200 RON onorariul avocatului din oficiu, urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel, în baza propriei analize a probatoriului administrat în cauză, a apreciat, similar instanței de fond, că acesta este suficient, concludent și pertinent în stabilirea mai presus de orice îndoială atât a existenței faptelor deduse judecății, cât și a săvârșirii lor, cu vinovăție, de către inculpați. S-a reținut că, deși potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-și probeze nevinovăția, alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care există probe de vinovăție, acesta are dreptul să demonstreze lipsa lor de temeinicie, ceea ce în cauză nu s-a făcut. De altfel, s-a avut în vedere că inculpatul G.C.N. a recunoscut că a discutat de mai multe ori cu coinculpatul S.V., cu care s-a și întâlnit în cursul zilei de 22 iunie 2009, primind de la acesta o mare sumă de bani, conținutul convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpați înlăturând orice urmă de îndoială privind scopul primirii și destinatarii sumei de bani.

Astfel, s-a achiesat la motivația evaluării din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, făcută de instanța de fond. Cât privește pedepsele aplicate inculpaților, s-a constatat că acestea au fost just cuantificate ca întindere și corespund pericolului faptelor pendinte, circumstanțelor săvârșirii lor și lipsei antecedentelor penale ale inculpaților. Pe de altă parte, s-a apreciat că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul inculpatului, trebuind individualizată în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea, pe viitor, a săvârșirii unor fapte penale similare.

Or, în cauză, s-a reținut că, deși inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale, în profilul lor psiho-social sunt identificați o serie de factori cu potențial criminogen (deși, la o vârstă matură, sunt fără ocupație, iar inculpatul S.V. se ocupă cu intermedierea livrărilor de alcool de la diverse antrepozite fiscale din țară către secții clandestine de producere și îmbuteliere de băuturi alcoolice contrafăcute și dezinhibiția cu care, de conivență, au hotărât să acționeze pentru anihilarea organelor abilitate), care nu conduc la ideea unei reinserții sociale facile. Ca atare, s-a apreciat că tratamentul de resocializare cel mai eficient și adecvat care să ajute la atingerea scopului pedepsei instituit de art. 52 C. pen.

este executarea pedepselor în regim de detenție. Pe de altă parte, s-a apreciat ca fiind întemeiată și critica Parchetului în ceea ce privește neaplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. față de inculpatul C.G., în condițiile în care acesta s-a prevalat în asigurarea rezultatului infracțional de calitatea sa de administrator al societății comerciale în cauză, motiv pentru care s-a apreciat că se impune interzicerea exercitării funcției de administrator. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.G., S.V. și G.C.N., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea Deciziei penale atacate și menținerea sentinței primei instanțe, în sensul de a se menține pedepsele aplicate de instanța de fond, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, prin raportare și la circumstanțele personale ale acestora.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați, de altfel aceștia recunoscând comiterea faptelor - S.V.

și G.C.N. în calea de atac a recursului -, iar C.G. a și beneficiat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor de către instanța de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale acestora.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare. Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere, se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia. În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională. Totodată, în cauză nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. (astfel cum s-a solicitat de către recurentul inculpat S.V.), împrejurării că inculpații S.V. și G.C.N. și-au modificat poziția procesuală, în sensul adoptării unei conduite sincere, abia în calea de atac a recursului, ca urmare a soluției pronunțate de instanța de prim control judiciar, neputându-i-se acorda o astfel de semnificație.

Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana recurenților inculpați și care au fost invocate în susținerea căii de atac promovate, au fost avute în vedere de către instanța de apel în procesul de individualizare a pedepselor, dându-li-se eficiența cuvenită.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte reține că suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim privativ de libertate, ori în speță, natura faptelor comise și modul concret de săvârșire - inculpații acționând în circumstanțele anterior menționate - dovedesc un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea acestora și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedepsele de 2 ani închisoare (pentru inculpatul C.G.) și, respectiv, de câte 3 ani închisoare (pentru inculpații S.V. și G.C.N.), cu executare în regim de detenție, sunt apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpaților nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluții de schimbare a modalității de executare a pedepselor, în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen., astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G., S.V. și G.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 377 A din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2013. Procesat de GGC - LM