ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2609/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2609/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 524 din 18 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr.

9096/99/2011 al Tribunalului Iași s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul C.A.M. a fost trimis

în judecată, din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute

de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 și

art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Condamnarea inculpatului C.A.M. la pedeapsa

de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din

Legea nr. 78/2000, (actul material din data de 23 aprilie 2008).

În condițiile și pe durata prevăzute de art.

71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru

o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a fost

obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit

de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor

comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului

C.A.M., pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 (actul material din

august 2007).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei.

Ș.O.L., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului

N.R.G. (fost Z.) pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.

257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1500

euro, de la inculpatul C.A.M.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut că prin rechizitoriul nr. 477/P/2009 din 3 iunie 2011 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

și 8 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că: în cursul lunii aprilie 2008,

a solicitat, iar în data de 23 aprilie 2008, a primit suma de 1500 de euro, de

la P.S., prin intermediul inculpatului C.A.M., având influență și lăsând să se

creadă că are influență asupra funcționarilor competenți din cadrul Primăriei

Iași (C.M. și M.V.), pentru a-i determina să elibereze autorizația de taxi pe

numele lui P.S.;

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

și 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că: în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii august

2007, a primit de la numitul P.S. suma de 500 de RON, pentru a face un plin de

benzina funcționarilor de la Primăria Iași, în vederea obținerii autorizației

de taxi de către P.S., iar în data de 23 aprilie 2008, a primit suma de 1500 de

euro de la P.S., pentru a o remite inculpatului N.R.G., persoană care avea

influență și lăsa să se creadă că are influență asupra funcționarilor

competenți din cadrul Primăriei Iași (C.M. și M.V.), pentru a-i determina să

elibereze autorizația de taxi pe numele lui P.S.

mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., constând în aceea

că, în data de 27 ianuarie 2011, fiind audiată în cauză în calitate de martor,

a făcut afirmații mincinoase (respectiv că "P.S. nu a spus motivul pentru

care îl căuta pe N.R.G.", atunci când a venit la biroul inculpatei a

discutat cu acesta "despre prețul pământului și alte generalități")

și nu a declarat tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale cauzei cu

privire la care a fost întrebată.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut

următoarele:

După data de 06 august 2007, Legea

transportului public de persoane sau bunuri în regim de taxi, prevedea că

serviciile de transport public local în regim de taxi fac parte din sfera

serviciilor comunitare de utilitate publică, se desfășoară sub controlul,

conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale și se

efectuează numai de către transportatori autorizați de către autoritatea de

autorizare.

Legea nr. 265/2007, la art. 4 alin. (4), mai

prevedea că transportatorul autorizat, persoană fizică, putea efectua transport

în regim de taxi cu un singur autovehicul deținut cu titlu de proprietate sau

în temeiul unui contract de leasing.

Autorizația de transport în regim de taxi și

autorizația de taxi se eliberau de către autoritatea de autorizare din cadrul

Primăriei, respectiv de către funcționarul competent de la Biroul de

Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași.

Această autorizație se elibera pe o durata nedeterminată, cu condiția vizării

acesteia la fiecare 5 ani.

Pentru eliberarea autorizației de transport

în regim de taxi, pentru persoana fizică, trebuiau depuse următoarele acte:

cererea transportatorului pentru eliberarea tipului de autorizație de

transport; copie de pe certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului

Comerțului ca persoana fizică autorizată, copie de pe atestatul profesional al

taximetristului, cazierul judiciar, declarație pe propria răspundere privind

autovehiculul deținut și spațiul de parcare.

Pe baza autorizației de transport în regim de

taxi, transportatorul autorizat putea participa la procedura de atribuire în

gestiune a executării serviciului de transport, prin care i se putea elibera

autorizația taxi pentru fiecare vehicul deținut în proprietate sau în temeiul

unui contract de leasing.

Autorizația taxi se elibera după depunerea

următoarelor documente, în copie: autorizația de transport, certificatul de

înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului din care să rezulte că

acesta este deținut de către transportatorul autorizat în proprietate sau în

leasing; certificatul de agreare emis de R.A.R.

Autorizația taxi trebuia să se găsească obligatoriu

la bordul autovehiculului și era valabilă numai în prezența următoarelor

documente: certificatul de înmatriculare a autovehiculului cu anexa privind

inspecția tehnică periodică valabilă, copia certificatului de agreare emis de

R.A.R., asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor

transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina trasportatorului autorizat;

asigurarea de răspundere civilă auto; certificatul de atestare profesională a

conducătorului auto; copia buletinului de verificare metrologică a taximetrului

aparatului de taxat.

Legea nr. 265/2007 a stabilit la art. 14

alin. (4) un număr maxim de autorizații taxi, în raport cu numărul de locuitori

ai unei localități.

În Iași, la data apariției legii, acest număr

era deja depășit cu 350 de autorizații, motiv pentru care nu se mai putea

atribui nicio autorizație taxi, decât în cazul disponibilizării unora din cele

existente sau în cazul măririi numărului de autorizații taxi cu respectarea

prevederilor art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 265/2007.

Legea interzicea titularilor de contracte de

atribuire a gestiunii delegate a serviciilor de transport în regim de taxi să

încheie cu terții contracte de subdelegare a serviciului de transport.

Cesionarea contractelor de atribuire a

gestiunii delegate a serviciilor de transport în regim de taxi de către

titularul contractului unui alt operator economic sau transportator autorizat

nu era admisă, decât în cazul în care acesta din urmă era rezultatul divizării

sau fuzionării titularului de contract, persoană juridică, dar operatorul

economic trebuia sa obțină autorizația de transport pentru a putea deveni

transportator autorizat. în această situație autorizațiile taxi se împărțeau

sau se comasau, după caz, noilor operatori economici.

În cazul în care un transportator autorizat,

renunța la una sau mai multe autorizații de taxi, când acestea i se retrăgeau

sau când se majora numărul lor, autoritatea de autorizare era obligată să le

atribuie cu prioritate transportatorilor autorizați înscriși pe listele de

așteptare, prin procedura de atribuire [art. 142 alin. (9) din Legea nr.

265/2007]. În lista de așteptare, publică, se putea înscrie o singură dată,

orice transportator autorizat.

De asemenea, conform art. VIII din Legea nr.

265/2007, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a noii legi, toți

deținătorii autorizațiilor taxi eliberate în baza legii vechi, care dețineau

autovehiculele respective în baza unui contract de închiriere, trebuiau să se

prezinte pentru verificarea valabilității acestora și, în același termen,

trebuiau să dea o declarație cu privire la numărul autoturismelor pe care le

vor deține în proprietate până la data de 01 decembrie 2007, din cele folosite

până atunci în baza contractelor de închiriere. După această dată, autorizațiile

taxi ale autovehiculelor care nu au trecut în proprietatea sau leasingul

deținătorilor de autorizații de transport în regim de taxi, urmau a fi

atribuite cu titlu gratuit persoanelor care le dețineau în proprietate sau în

leasing, cu condiția ca acestea din urmă să declare pe propria răspundere că

doresc să execute activitate de transport în regim de taxi (art. VIII alin. (5)

din Legea nr. 265/2007).

Inculpatul C.A.M. este administrator la SC

"O." SRL Iași, împreună cu inculpata Ș.O.L., societate care are ca

obiect principal activități de inginerie și consultanță tehnică legate de

acestea.

Inculpatul N.R.G. este administrator la SC

"C.N.R.V.R." SA, care are ca obiect principal de activitate

întreținerea și repararea autovehiculelor, și la SC "T.A.G.Z.R." SRL,

care are ca obiect de activitate transportul cu taxiuri.

Învinuita C.M.A. a deținut, în perioada 2004

- 2011, funcția de inspector de mediu la Biroul Administrare Mediu Urban din

cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași.

Numitul M.V. a îndeplinit în perioada 2007 -

2008 (și îndeplinește și în prezent) funcția de consilier superior la Biroul

Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași,

așa cum rezultă din adresa nr. 6617 din 26 ianuarie 2011 a Primăriei Iași. Din

fișa postului acestuia rezultă că printre atribuțiile de serviciu se numără și:

verificarea documentației prevăzute de legislația în vigoare, pentru prestarea

activității de transport persoane și bunuri în regim de taxi și eliberarea

autorizațiilor pentru operatorii de transport și/sau persoane fizice pentru

transportul de persoane și bunuri în regim de taxi; conformarea dispozițiilor

date de șefii ierarhici. El este în relație de subordonare ierarhică față de

directorul executiv al Direcției Tehnice.

Directorul executiv al Direcției Tehnice din

cadrul Primăriei Iași este C.M., soțul învinuitei C.M.A. Printre atribuțiile de

serviciu ale acestuia se numără și: elaborarea și monitorizarea programelor de

transport public urban de călători în municipiul Iași; controlul activității

fiecărui compartiment din cadrul Direcției Tehnice. El are de asemenea

atribuții de reprezentare a Direcției Tehnice.

Denunțătorul P.S. locuiește în comuna Țibana,

județul Iași. În cursul anului 2007, acesta a lucrat ca taximetrist la SC

"G.T." SRL, pe autoturismul X al acestei societăți. În luna august

2007 el a cumpărat autoturismul D.L. cu care își desfășura activitățile de

taximetrie de la societatea la care era angajat și a început să se intereseze

de formalitățile necesare pentru obținerea autorizației care să-i permită să

efectueze servicii de taximetrie ca persoană fizică.

Prin intermediul martorului J.T.,

denunțătorul P.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.A.M., căruia i-a solicitat să îl

ajute să obțină de la Primăria Iași autorizația taxi. După un timp, P.S. l-a

contactat telefonic pe inculpatul C.A.M., care i-a solicitat să-i aducă

xerocopii după autorizația de funcționare a P.F.-ului și după certificatul de

înregistrare a acesteia. Denunțătorul s-a deplasat la biroul SC "O." SRL

al lui C.A.M. de la clădirea sa "M.", unde i-a lăsat actele

solicitate.

Ulterior, denunțătorul s-a deplasat împreună

cu inculpatul C.A.M. la Primăria Iași, la un birou la care o funcționară le-a

comunicat că era necesar să își transfere punctul de lucru de la Țibănești la

Iași și să schimbe și datele de pe certificatul de înregistrare al P.F.-ului,

în vederea obținerii autorizației de taxi.

După ce a făcut modificările necesare, P.S.

l-a contactat pe C.A.M. și i-a înmânat copii după actele modificate. Cu această

ocazie, denunțătorul l-a întrebat pe inculpatul C.A.M., dacă trebuie să dea

ceva pentru a se rezolva mai repede, iar acesta a răspuns inițial că nu.

În data de 26 septembrie 2007, denunțătorul

P.S. și-a înmatriculat autoturismul pe numele său, cu nr. Q.

Inculpatul C.A.M. s-a deplasat la Primăria

Iași, a depus actele în vederea obținerii autorizației taxi și i-a comunicat

numărul de înregistrare, respectiv 71734 din 28 septembrie 2007, spunându-i că

mai sunt necesare actele mașinii și certificatul de atestare fiscală.

În timpul unei discuții telefonice cu P.S.,

inculpatul C.A.M. a acceptat propunerea acestuia de a-i da o sumă de bani, pe

care să o remită funcționarilor de la Primăria Iași, pentru a-i rezolva mai

repede obținerea autorizației de taximetrie. C.A.M. a precizat că este necesară

suma de 300 - 400 de RON, pentru a le face câte un plin de benzină

funcționarilor de la Primăria Iași, precum și pentru a face xerocopierea unor

acte.

În cursul lunii septembrie 2007, P.S. s-a

întâlnit cu inculpatul C.A.M. și i-a dat copii după certificatul de

înmatriculare, după cartea de identitate a mașinii, certificatul de atestare

fiscală în original și suma de 500 de RON.

În data de 25 februarie 2008, P.S. a fost

chemat de C.A.M. la biroul său, unde acesta i-a solicitat să completeze o

cerere către Primăria Iași, Direcția Tehnică, în care enumera actele care se

regăseau în dosarul depus la Primărie pentru obținerea autorizației de

transport persoane în regim de taxi, întrucât era necesară completarea acestui

dosar cu toate actele necesare. Denunțătorul a completat aceasta cerere, datată

25 februarie 2008, în 3 exemplare originale, unul din acestea rămânând la el.

Mențiunea de la finalul cererii "declar pe propria răspundere (...)"

a fost scrisă de C.A.M., dar semnătura îi aparține denunțătorului, precum și

mențiunile olografe de la începutul cererii privind datele sale de

identificare. Un exemplar al acestei cereri nu a fost găsit la dosarul lui P.S.

pentru obținerea autorizației de taxi, dosar ridicat de către organele de anchetă

de la Primăria Iași.

Ulterior, denunțătorul a depus acest document

original la dosarul prezentei cauze, la solicitarea organelor de urmărire

penală.

Din declarația martorei B.C.C., referent în

cadrul Centrului de Informații pentru Cetățeni din cadrul Primăriei Iași

(Registratură) rezultă că acest document este un formular tipizat, folosit

pentru obținerea autorizației transport persoane în regim de taxi sau pentru

preschimbarea acesteia, întrucât, pentru desfășurarea acestei activități

denunțătorul avea nevoie de ambele autorizații: autorizației transport persoane

în regim de taxi, care se obținea foarte ușor, și autorizația taxi, care se

obținea mai greu datorită numărului limitat de lege.

La începutul anului 2008, întrucât C.A.M. nu

reușise să obțină eliberarea autorizației taxi pentru P.S., i-a propus acestuia

din urmă să apeleze la ajutorul inculpatului N.R.G., care, având mașini de taxi

la stradă, îi cunoștea pe funcționarii din Primăria Iași și putea să-i obțină

mai ușor autorizația de taxi. C.A.M. i-a spus denunțătorului că este în relații

bune cu N.R.G., întrucât îi cunoaște foarte bine pe părinții acestuia, iar

N.R.G. poate rezolva problema, fiind cumătru cu C.M.A. și C.M., despre care

denunțătorul știa că este directorul tehnic de la Primăria Iași, de a cărui

semnătură depindea eliberarea autorizației de taxi și astfel, se putea

interveni la funcționarul competent.

La solicitarea inculpatului C.A.M.,

inculpatul N.R.G. s-a deplasat la biroul lui C.A.M., unde se afla și

denunțătorul, care a fost prezentat ca nepot al inculpatului C.A.M. Aici

inculpatul C.A.M. i-a expus problema denunțătorului, respectiv faptul că acesta

deține un autovehicul, cu care dorește să efectueze activități de taximetrie,

ca persoana fizică autorizată. Inculpatul N.R.G. a promis că poate rezolva

problema, urmând ca dosarul denunțătorului să fie depus și aprobat odată cu

dosarele inculpatului N.R.G. pentru autoturismele pe care le deținea societatea

sa. Inculpatul N.R.G. a condiționat însă acest ajutor, spunând că acesta "costă",

urmând să precizeze suma la următoarea întâlnire.

Această nouă discuție a fost înregistrată, în

data de 07 aprilie 2008 de către denunțătorul P.S. pe telefonul său mobil marca

N. (telefon ridicat de organele de anchetă și atașat la dosarul cauzei).

După 3 - 4 zile, P.S. împreuna cu inculpatul

C.A.M. s-au deplasat apoi la biroul lui N.R.G. din zona Bulevardului Poitiers.

Aici N.R.G. a spus că eliberarea autorizațiilor de taxi "costă". La

solicitarea lui P.S., inculpatul N.R.G. a precizat suma de 2000 de euro, care

trebuia dată înainte și suma de 2000 de euro, ce trebuia dată după obținerea

autorizației taxi, ce urma să fie eliberată în termen de 7 zile. Denunțătorul

P.S. a înțeles din discuțiile cu inculpatul N.R.G. că are posibilitatea de a

interveni pe lângă funcționarii din cadrul Primăriei pentru obținerea

autorizației, în baza relației pe care o avea cu soții C.M.A. și C.M., care îi

botezaseră pe unul din copii săi, C.M. fiind directorul Direcției Termice care

semna autorizațiile taxi și cele de transport de persoane și bunuri în regim de

taxi și în subordinea căruia se afla funcționarul competent să analizeze

dosarul și să elibereze autorizațiile, M.V.

P.S. i-a spus că suma 2000 de euro este prea

mare și i-a solicitat să mai lase din preț. Din declarația denunțătorului

rezultă că inculpatul N.R.G. ar fi răspuns "că aici, la noi, cam ăsta este

prețul pentru o autorizație de taxi".

Denunțătorul nu a fost de acord cu aceasta

sumă și pe drumul de întoarcere i-a spus și inculpatului C.A.M. că suma cerută

de 2000 de euro este prea mare, că la prețul de 4000 de euro ar fi însemnat

aproape să cumpere mașina din nou.

Ulterior, P.S. l-a contactat telefonic pe

C.A.M. și l-a întrebat dacă inculpatul N.R.G. nu mai lasă din preț. C.A.M. i-a

comunicat că, inculpatul N.R.G. este de acord cu suma de 1500 de euro înainte,

și 1500 de euro după obținerea autorizației, solicitându-i să-i ducă banii la

biroul lui C.A.M.

P.S. a discutat cu tatăl său - martorul P.S.

și au hotărât să dea acești bani, pentru obținerea autorizației taxi. Martorul

cunoaște faptul că N.R.G. urma să obțină autorizația, prin intermediul numitei

C.M.A., care "trebuia să rezolve problema, soțul ei fiind director la

Primăria Iași". Martorul a împrumutat de la cumnatul său P.I., care era

plecat în Spania, prin intermediul soției acestuia, P.L., suma de 1500 de euro,

pe care i-a dat-o apoi denunțătorului P.S. Cei doi au hotărât ca, în momentul

în care P.S. îi va da banii lui C.A.M., să-l înregistreze pe acesta cu

telefonul mobil, "pentru a avea siguranță". P.S. l-a sunat pe

inculpatul C.A.M. și i-a spus că are suma de 1500 de euro, dar că îi va da

banii, în momentul în care va primi autorizația taxi. Inculpatul a insistat

să-i dea banii, spunând că "sunt solicitări și din interior, înțelegând

prin aceasta că trebuie să dea banii și în Primărie, funcționarilor de

acolo" și că dacă dă banii, în câteva zile primește autorizația taxi.

La o zi sau două, respectiv în data de 23

aprilie 2008, denunțătorul P.S. s-a deplasat la biroul SC "O." SRL și

i-a înmânat lui C.A.M. suma de 1500 euro, pentru inculpatul N.R.G., în vederea

facilitării de către acesta din urmă a obținerii autorizației taxi de către

P.S., în baza influenței pe care o avea asupra numiților C.M.A. și C.M., în

calitate de cumătru al acestora și asupra lui M.V., ca urmare a obținerii

anterioare, pentru mașinile sale, a autorizațiilor taxi.

În declarația sa, denunțătorul P.S. a

precizat faptul că el nu ar fi dat această sumă de bani, dacă inculpații C.A.M.

și N.R.G. nu i-ar fi creat convingerea că au posibilitatea de a interveni pe

lângă funcționarii din cadrul Primăriei Iași, pentru a-i rezolva problema

legată de obținerea autorizației de taxi, prin intermediul influenței pe care

inculpatul N.R.G. o are asupra inculpatei C.M.A. și a soțului acesteia, C.M.,

precum și asupra funcționarului competent din cadrul Primăriei Iași, M.V., care

îi avizase anterior eliberarea autorizațiilor taxi pentru un număr mare de

mașini ale societății sale. Mai mult, C.A.M., N.R.G. și C.M.A. au făcut

demersuri, în prezența denunțătorului, pentru obținerea autorizației taxi, ceea

ce i-a întărit convingerea existenței reale a acestei influențe.

La câteva zile, după înmânarea banilor,

denunțătorul P.S. fost contactat pentru prima oară telefonic de către

inculpatul N.R.G., care i-a cerut sa vină în acea zi, în spatele Primăriei cu

toate actele originale, depuse anterior în copie în dosarul existent la

Primăria Iași, pentru obținerea autorizației taxi.

Denunțătorul a luat toate actele originale,

respectiv: autorizația de funcționare, certificatul de înregistrare, cartea de

identitate a mașinii, avizul psihologic, diploma de studii, asigurarea de

bagaje, având asupra sa și actele personale de identitate și cele ale mașinii.

S-a întâlnit apoi cu inculpatul N.R.G. în spatele Primăriei, iar acesta i-a

solicitat să meargă împreună la C.M.A., cu actele, pentru a discuta cu aceasta.

Cei doi au urcat împreună la etajul 1, camera 17, unde se afla inculpata C.M.A.

Denunțătorul a rămas pe hol, iar N.R.G. a intrat în interior. După jumătate de

oră au ieșit pe hol inculpatul N.R.G. și învinuita C.M.A. După ce s-a uitat în

dosarul cu actele aduse de denunțătorul P.S., inculpata C.M.A. i-a solicitat

acestuia să-i lase ei originalele actelor. Denunțătorul a refuzat inițial,

spunând că nu poate face acest lucru, riscând să rămână fără actele originale.

Inculpatul N.R.G. s-a enervat și i-a reproșat că nu are încredere în el.

Atunci, denunțătorul i-a înmânat dosarul cu toate actele menționate, cu

excepția actelor personale de identitate și ale mașinii (certificatul de

înmatriculare, atestatul, buletin, permis, asigurarea obligatorie). Inculpata

C.M.A. i-a dat denunțătorului un bilet pe care era trecut numărul ei de telefon

și numele ei, stabilind să o sune ulterior, ca să-i comunice data la care să

meargă împreună la camera 18, la funcționarul care verifica dosarele pentru

autorizația de taxi, respectiv M.V., pentru a vedea ce acte mai sunt necesare.

În ziua următoare denunțătorul P.S. a fost

contactat telefonic de un funcționar din cadrul Biroului Reglementare

Transporturi Urbane al Primăriei Iași, care nu s-a prezentat, spunând doar că

lucrează la Primăria Iași, și care l-a întrebat pe denunțător în ce modalitate

a funcționat până atunci, respectiv dacă a avut un contract de închiriere a

autoturismului său unei firme de taximetrie. Denunțătorul P.S. i-a răspuns că

nu, că mașina este nouă și că dorește să obțină autorizația taxi. Funcționarul

respectiv i-a răspuns că va analiza situația.

După câteva zile, denunțătorul a sunat-o pe

C.M.A. și a stabilit cu aceasta să se întâlnească la Primăria Iași. C.M.A. a

luat din biroul ei dosarul cu actele denunțătorului în original, pe care i le

lăsase anterior, atunci când venise împreună cu inculpatul N.R.G. Apoi,

împreună cu inculpata C.M.A., denunțătorul, s-a deplasat la camera 18, unde se

afla M.V., inculpata C.M.A. a mers la biroul lui M.V., iar denunțătorul a rămas

lângă ușa biroului, în interior, la câțiva metri de biroul acestuia.

Denunțătorul l-a auzit pe M.V. întrebând-o pe inculpata C.M.A. dacă mașina a

avut contract de închiriere sau nu, iar aceasta a răspuns: "Dacă trebuie,

aducem". Apoi, după ce au ieșit pe hol, inculpata i-a spus denunțătorului

să meargă să facă un contract închiriere a mașinii sale unei firme de

taximetrie, iar dacă nu reușește, să meargă la inculpatul N.R.G. să îl ajute

el. Aceasta tocmai pentru că, la acel moment, nu se mai puteau elibera

autorizații taxi, cu excepția cazului în care autovehiculul desfășurase

activități de taximetrie, în baza unui contract, de închiriere la o firmă de

taximetrie, iar aceasta din urmă nu făcea dovada, în termenul legal, că a

trecut în proprietatea sa acel autovehicul prin cumpărare sau leasing, caz în

care autorizația taxi era atribuită cu titlu gratuit proprietarului de drept al

autovehiculului, dacă acesta dorea să desfășoare în continuare activități de

taximetrie.

După discuția cu funcționarul M.V.,

denunțătorul P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.R.G., relatându-i

despre necesitatea existenței contractului de închiriere a autoturismului.

Inculpatul N.R.G. i-a spus denunțătorului să meargă la el la firmă și să-i

spună angajatului de la secretariat sa-i întocmească actul respectiv.

Inițial, funcționarul a refuzat, spunând că

nu poate face acest lucru, întrucât denunțătorul P.S. nu funcționase acolo. La

insistențele denunțătorului, care i-a precizat că așa dispusese inculpatul

N.R.G., funcționarul a întocmit actul, urmând să fie semnat ulterior de N.R.G.

La câteva zile, întrucât denunțătorul P.S.

trebuia să efectueze I.T.P.-ul autoturismului său, a sunat-o pe C.M.A. și a

mers la ea la birou luând înapoi cartea de identitate a mașinii în original.

Celelalte acte au rămas în continuare la ea.

După câteva zile, P.S. s-a întâlnit din nou

cu inculpatul N.R.G. în fața Primăriei și au mers împreună la inculpata C.M.A.

Din declarația denunțătorului rezultă că aici, inculpatul N.R.G. i-a dat

învinuitei C.M.A. contractul de închiriere a autovehiculului aparținând lui

P.S., către societatea sa de taximetrie. (Acest contract de închiriere,

atestând o situație nereală, nu a fost găsit de către organele de anchetă la

dosarul pe numele lui P.S. de la Primăria Iași.) Inculpata C.M.A. i-a solicitat

denunțătorului să o contacteze telefonic peste câteva zile. Deși denunțătorul a

făcut acest lucru în mod repetat, C.M.A., nu i-a mai răspuns la telefon.

În principal, actele solicitate și depuse de

denunțător erau necesare pentru eliberarea ambelor autorizații, respectiv

pentru autorizația de transport bunuri și persoane în regim de taxi și pentru

autorizația taxi.

Legea nu prevedea depunerea actelor în

original, cu excepția cazierului medical și a avizului medical și psihologic de

asemenea, nu era necesară diploma de studii.

Văzând că nu mai reușește să dea de inculpata

C.M.A., P.S. l-a sunat pe inculpatul N.R.G. întrebându-l cum să procedeze, iar

acesta i-a solicitat să aștepte, deoarece inculpata C.M.A. ar fi avut probleme

de sănătate, fiind însărcinată. Din declarația denunțătorului P.S. rezultă că

inculpatul N.R.G. i-a solicitat să aibă răbdare, motivând că dacă l-a "pus

în legătură cu ea, ea trebuie să mă rezolve".

Întrucât nu i se rezolvase încă problema, iar

denunțătorul făcea presiuni, inculpatul N.R.G. i-a propus lui P.S. să lucreze

la firma sa, fără forme legale (după susținerile denunțătorului și după

susținerile inculpatului N.R.G. din interceptări), cu autoturismul societății

inculpatului. Astfel, în perioada septembrie 2008 - septembrie 2009,

denunțătorul a efectuat activități de taximetrie, dându-i zilnic din încasări

suma de 80 RON inculpatului N.R.G., lăsând mașina cu plinul de benzină făcut,

iar el oprindu-și diferența rămasă din încasări.

În cursul lunii decembrie 2008, P.S. a

început să devină tot mai insistent, solicitându-le inculpaților C.A.M. și

N.R.G. restituirea banilor și actelor depuse. O parte din discuțiile purtate de

aceasta cu inculpații au fost înregistrate de denunțător cu telefonul său mobil

marca N.

În actul de sesizare se precizează că,

procesele-verbale inițiale de redare a acestor convorbiri, care conțineau multe

cuvinte neinteligibile și care nu au fost confirmate de procuror, au fost

refăcute ulterior, pentru redarea exactă și completă a acestor discuții, astfel

încât doar acestea din urmă vor fi folosite ca mijloace de probă.

Toate încercările ulterioare ale

denunțătorului de a-și recupera banii sau actele au rămas fără rezultat.

În luna septembrie 2009 denunțătorul și-a

vândut autoturismul personal, iar la data de 30 ianuarie 2009 a formulat

denunțul în cauză.

În data de 05 februarie 2010 denunțătorul

P.S. s-a deplasat la sediul societății inculpatului N.R.G., unde a avut o

discuție cu acesta despre restituirea actelor și banilor, discuție înregistrată

în mediul ambiental în baza autorizației nr. 53 din 03 februarie 2010 a

Tribunalului Iași.

Cu această ocazie, inculpatul N.R.G.

recunoaște indirect că a luat banii de la denunțător pentru a-i da mai departe.

Inculpatul N.R.G. îl descrie în continuare pe inculpatul C.A.M. ca pe o

persoană care a înșelat încrederea multora. P.S. îi spune că pe el nu-l

interesează acest aspect, ci problema lui, iar inculpatul N.R.G. recunoaște că

de fapt asta este problema lor, a tuturor celor implicați.

În momentul în care denunțătorul îi spune ca

actele nu le-a dat inculpatului C.A.M., ci inculpatei C.M.A., atunci când a

fost cu el împreună la biroul acesteia, inculpatul N.R.G. afirmă că el nu

cunoaște numele acesta, încercând din nou să arunce totul asupra inculpatului

C.A.M.

În aceeași zi, respectiv în data de 05

februarie 2010, denunțătorul P.S. se deplasează la biroul societății SC

"O." SRL Iași, unde discută cu inculpatul C.A.M. și inculpata Ș.O.L.,

discuție care a fost înregistrată în mediul ambiental, în baza autorizației nr.

52 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Iași

Cu această ocazie, P.S. l-a întrebat pe

inculpatul C.A.M. dacă a mai vorbit cu inculpatul N.R.G. și îl roagă să îl

ajute să rezolve problema legată de restituirea actelor și a banilor.

Inculpatul C.A.M. îi cere să meargă să vorbească mai întâi el cu inculpatul

N.R.G. Denunțătorul îi relatează afirmația inculpatului N.R.G., că banii și

actele s-ar afla la inculpatul C.A.M., iar acesta, enervat, neagă și îi cere

denunțătorului să-l "dea pe mâna poliției" pe inculpatul N.R.G.

Denunțătorul îi spune că el nu mai înțelege nimic în condițiile în care cei doi

inculpați dau vina unul pe altul, spunând că banii și actele s-ar afla la

celălalt.

În această discuție a intervenit și inculpata

Ș.O.L., care cunoaște detaliile legate de toată problema denunțătorului P.S. și

se arată a fi revoltată de modul în care procedează inculpații N.R.G. și C.M.A.

Mai mult, inculpata Ș.O.L. cunoștea amănunte despre faptul că N.R.G. primise

banii pentru obținerea autorizației de taxi pentru P.S., prin intermediul lui

C.A.M., întrucât mai participase activ la o discuție dintre acesta din urmă și

P.S., din data de 08 decembrie 2008, înregistrată de denunțător cu telefonul

mobil.

În data de 08 februarie 2010, denunțătorul

P.S. s-a deplasat la biroul inculpatului C.A.M., căruia îi solicită să-l

însoțească la Primăria Iași, pentru a discuta cu inculpata C.M.A. și pentru a

verifica stadiul dosarului înregistrat pentru obținerea autorizației taxi. Cei

doi merg la Primăria Iași, unde, inculpatul C.A.M. află de la Registratură că

dosarul denunțătorului figura pe lista de așteptare, că acest lucru i-a fost

comunicat în scris, printr-o adresă, și că dosarul se afla la M.V. Pentru a nu

o supăra pe învinuita C.M.A., inculpatul C.A.M. face în așa fel încât aceasta

să nu știe că cei doi au venit împreună. Inculpatul C.A.M. intra la un moment

dat în biroul lui M.V., de unde iese la scurt timp și-i spune denunțătorului că

dosarul nu este la M.V., după care pleacă, urmând să se reîntâlnească după ce

denunțătorul discută cu inculpata C.M.A.

La un moment dat, după ce termină de vorbit

la telefonul mobil, întrucât îl observase anterior pe denunțătorul P.S.,

inculpata C.M.A. iese pe hol pentru a discuta cu acesta. Nici un moment

inculpata nu a lăsat impresia că nu-l cunoaște pe acesta sau că nu știe despre

ce este vorba:

Apoi, inculpata C.M.A. îi solicită numărul de

telefon mobil denunțătorului, pentru a-l contacta în cazul în care găsește

actele originale la locuința ei. Intră în birou pentru a-și nota numărul de

telefon și îl invită și pe denunțător. Aici, de față cu alte 3 colege de ale

sale, inculpata începe să ridice tonul și să-l certe pe P.S., pentru faptul că

i-a dat banii inculpatului N.R.G., fără însă a-i pronunța numele.

Spre finalul discuției, inculpata C.M.A. a

mai precizat încă o dată că va verifica la ea acasă existența actelor originale

ale denunțătorului și că îi va comunica telefonic. Apoi denunțătorul P.S. a

revenit la biroul inculpatului C.A.M., conform înțelegerii cu acesta, pentru

a-i povesti discuția avută cu inculpata C.M.A.

Mai întâi, i-a povestit însă inculpatul

C.A.M. cum l-a rugat pe martorul M.V., funcționarul responsabil de analiza

dosarelor și eliberarea autorizațiilor taxi, să verifice "ce este la

dosar", iar acesta l-a trimis să verifice la arhivă, în dosarul respectiv

dacă există originalele, iar denunțătorul P.S. i-a povestit, la rândul său,

discuția avută cu inculpata C.M.A., ocazie cu care inculpatul C.A.M. confirmă

din nou susținerile denunțătorului.

În aceeași zi, 08 februarie 2010, la ora

14,42, denunțătorul P.S. o contactează telefonic pe inculpata C.M.A., care a

confirmat faptul că acele acte ale denunțătorului s-au aflat la un moment dat

în posesia ei, ca urmare a remiterii acestora de către denunțător, la

insistențele inculpatului N.R.G., ceea ce contrazice declarația inculpatei în

care neagă faptul că l-ar cunoaște pe denunțător și că ar fi primit aceste

documente.

În data de 11 februarie 2010, cu ocazia unei

alte întâlniri între denunțătorul P.S. și inculpatul C.A.M., înregistrată în

mediul ambiental, la biroul inculpatului, acesta din urma îi comunică

denunțătorului că a făcut o cerere scrisă la arhivă, pentru a putea vedea

dosarul și a verifica existența actelor originale. De data aceasta,

denunțătorul încearcă să afle dacă suma de 1500 de euro pe care i-a dat-o

inculpatului C.A.M. a ajuns în posesia inculpatului N.R.G.

Denunțătorul și inculpatul C.A.M. s-au

deplasat, în continuare, la sediul societății inculpatului N.R.G., pentru a

discuta cu acesta, dar nu l-au găsit acolo. Inculpatul C.A.M. l-a contactat

telefonic, urmând ca peste o oră să-l sune denunțătorul, pentru a se întâlni.

În timpul acestei întâlniri, denunțătorul P.S. i-a spus inculpatului N.R.G. că

a avut un accident de mașină și are nevoie de bani ca să-i repare mașina celui

implicat în evenimentul rutier, pentru a-l determina pe N.R.G. să-i restituie

banii. Inculpatul i-a propus denunțătorului să aducă mașina avariată la

service-ul său, pentru a i-o repara gratis în contul datoriei de 1500 de euro.

Această întâlnire, deși a avut loc, nu a putut fi înregistrată datorită unei

defecțiuni tehnice a aparaturii. Ea este confirmată însă de interceptările ulterioare.

Astfel, în data de 24 februarie 2010

denunțătorul P.S. îl contactează telefonic la ora 11,27 pe inculpatul C.A.M. și

îi solicită să-l însoțească la inculpatul N.R.G. Acesta, deranjat de tonul

imperativ al denunțătorului, îi solicită sa revină peste o jumătate de oră.

La ora 11,49, denunțătorul P.S. o sună pe

învinuita C.M.A., care îi spune că: "(...) dosărelul este la arhivă, mi-a

zis V., trebuie să ia (...) arhiva este dusă la cei de la D.S.P.M. (...)"

și că ea nu a văzut niciun act original, stabilind să o sune a doua zi. În

timpul acestei discuții denunțătorul P.S. aduce din nou în discuție suma de

1500 de euro, însă inculpata, se arată din nou surprinsă și revoltată. La ora

12,07, denunțătorul îl sună și apoi merge la sediul societății inculpatului

C.A.M., pentru a-l lua pe acesta și a se deplasa împreună la sediul societății

inculpatului N.R.G.

Pe drum, denunțătorul îi solicită

inculpatului C.A.M. să intervină și el în discuție, pentru că observase

anterior că acesta nu spunea nimic în fața inculpatului N.R.G. De data aceasta,

denunțătorul spune că are nevoie de actele originale pentru că intenționează să

obțină o locuință A.N.L. și că îi trebuie banii pentru a restitui banii

împrumutați de el pentru reparația autoturismului avariat. Inculpatul C.A.M.,

confirmă din nou căi-a dat suma de 1500 de euro primită de la denunțător

inculpatului N.R.G. și ca banii au ajuns la acesta, întrucât, altfel, el nu ar

fi avut motiv să-I propună reparația gratuită a mașinii avariate. Totodată,

apare pentru prima dată ideea că inculpatul C.A.M. a intrat în posesia unei

părți din suma de bani, pentru a plăti "taxe și impozite", afirmație

pe care inculpatul C.A.M. o retractează imediat, susținând că i-a dat de fapt

banii lui N.R.G. pentru taxe și impozite, dar nu știe dacă acesta a plătit

ceva.

Ajungând la biroul inculpatului N.R.G. cei

doi coboară și intră în interior, unde așteaptă ca, mai întâi, acesta să

termine o discuție cu un angajat, după care încep să discute. Întrebat de

denunțătorul P.S. despre actele lui originale, inculpatul N.R.G. îi spune că

l-a așteptat să vină să repare mașina, iar denunțătorul îi explică faptul că a

rezolvat problema în alt mod.

În data de 25 februarie 2010, la ora 11,14

denunțătorul o contactează telefonic pe inculpata C.M.A. și stabilește cu

aceasta să meargă la ea la Primărie a doua zi, după ce aceasta îi spune că nu a

găsit actele. În data de 26 februarie 2010 denunțătorul P.S. se deplasează la

Primăria Iași, conform înțelegerii telefonice cu inculpata C.M.A., pentru a

recupera actele. Inculpata îi comunică faptul că ea nu a găsit actele și îi

cere să ia din nou legătura cu inculpatul N.R.G., apoi îi sugerează să scrie pe

o listă care au fost actele originale, urmând să îl ajute să își obțină câte un

duplicat al acestora de la diferite instituții, cu ajutorul unor cunoștințe

de-ale sale. Denunțătorul P.S. rămâne însă nelămurit în legătură cu motivul

pentru care el nu a obținut autorizația taxi. Discuția se încheie cu

promisiunea inculpatei C.M.A. că îl va contacta ea telefonic pe denunțător ca

să îi comunice dacă actele sunt la arhiva de la D.S.P.M. și ca să meargă

împreună la inculpatul N.R.G. Bineînțeles că acest lucru nu a mai avut loc.

La această discuție a fost prezentă și

martora R.E.A., care însă, fiind la o oarecare distanță de cei doi, nu a auzit

ce vorbeau. Martora cunoaște însă că denunțătorului P.S. i-a fost solicitată în

anul 2008 suma de 2000 de euro de către N.R.G. iar denunțătorul a negociat și

i-a dat în final suma de 1500 de euro prin intermediul lui C.A.M.

Martorul M.V., nu neagă faptul că inculpata

C.M.A. ar fi venit la biroul său împreună cu P.S. pentru a se interesa de

obținerea autorizației taxi, dar spune că nu-și amintește. De asemenea, el

declară că "este posibil însă să fi venit P.S.", dar că "nicio

persoană nu a intervenit" la el pentru soluționarea favorabilă a cererii

depuse de acesta.

Tot din declarația martorului M.V. a rezultat

că autorizațiile de transport în regim de taxi nu se puteau remite

beneficiarului decât după ce erau semnate și avizate de către directorul

executiv C.M., secretarul Consiliului Local și viceprimar, iar autorizațiile

taxi numai după ce erau semnate și avizate de către consilierul M.V.,

directorul executiv C.M., secretarul Consiliului Local și viceprimar. Acest

lucru este confirmat prin adresa nr. 7874 din 27 ianuarie 2011 a Primăriei

Iași.

De menționat este faptul că din interceptări

rezultă că denunțătorul i-a dat inculpatului N.R.G. o serie de acte, în

perioada în care a lucrat ca taximetrist la societatea acestuia, fără forme

legale, pentru, ca în eventualitatea unui control să-l întocmească retroactiv

un contract de muncă.

La dosarul depus de P.S. la Primăria Iași,

ridicat de organele de anchetă, nu au fost regăsite decât actele depuse inițial

de inculpatul C.A.M., iar nu cele date inculpatei C.M.A. și nici celelalte

menționate de denunțător (factura aparatului de taxat, factura stației). Din

declarația martorului M.V. rezultă că dosarele pentru autorizații taxi, după

soluționarea favorabilă sau nefavorabilă, se păstrau în biroul său și nu se

duceau în arhiva instituției.

La acest dosar de la Primăria Iași ar fi

trebuit de asemenea să se regăsească și adresele de răspuns, trimise

denunțătorului de către martorul M.V., una cu privire la "rămânerea în

evidență" și cealaltă cu privire la "procedura de autorizare, termene

și condiții". Cu toate acestea, cele două adrese cu nr. 71734 din data de

03 octombrie 2007 și 15 februarie 2008 nu au mai fost găsite găsite, așa cum

rezultă din adresa Primăriei Iași nr. 9275 din 2 februarie 2011, cu motivarea

că actele care nu necesită arhivare au fost depozitate în altă locație.

Din aceeași adresă a rezultat că cererea

denunțătorului P.S. pentru obținerea autorizației taxi a fost soluționată

nefavorabil, ca urmare a sistării procedurii de atribuire a autorizațiilor

taxi, până la data de 12 decembrie 2007, când autoritatea de autorizare din

cadrul primăriei a fost autorizată de către A.N.R.S.C.

Din adresa Primăriei Iași nr. 7874 din 27

ianuarie 2011 (întocmită și semnată de C.M. și M.V.) a rezultat că "P.S.

nu a fost înscris în lista de așteptare, cererea acestuia fiind soluționată

nefavorabil, deoarece, conform noilor reglementări nu mai urmau a fi atribuite

alte autorizații, ci, dimpotrivă, numărul acestora trebuia micșorat". Este

adevărat că nu mai puteau fi atribuite alte autorizații noi, dar cele

existente,care deveneau disponibile, puteau fi reatribuite, în condițiile art.

14 alin. (5) din Legea nr. 265 din 19 iulie 2007. Excepțiile prevăzute de lege

au fost indicate și de martorul M.V., cu ocazia audierii sale.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

pe baza probelor administrate în cauză: adrese Primăria Iași, copia fișelor

posturilor aparținând martorilor M.V., C.M.A., C.M., Dosarul nr. 71734 din 28

septembrie 2007 ridicat de la Primăria Iași, procesele-verbale, cererea în

original a denunțătorului P.S. autorizație transport persoane în regim de taxi,

procesele-verbale de redare a convorbirilor, raportul de expertiză

criminalistică efectuat în cursul judecății care concluzionează că există o probabilitate

ridicată ca vocile din înregistrările efectuate autorizat să aparțină

inculpaților C.A.M. și N.R.G., declarațiile martorilor: P.S.S., P.N.S., M.V.,

B.C.C., Ș.O.L., R.E.A., J.T., C.M.A., P.D., A.E., CD interceptări, declarația

inculpatului N.R.G., instanța a reținut următoarele:

Inculpatul C.A.M. este administrator la SC

"O." SRL Iași, împreună cu inculpata Ș.O.L., societate care are ca

obiect principal activități de inginerie și consultanță tehnică legate de

acestea.

Inculpatul N.R.G. este administrator la SC

"C.N.R.V.R." SA, care are ca obiect principal de activitate

întreținerea și repararea autovehiculelor, și la SC "T.A.G.Z.R." SRL,

care are ca obiect de activitate transportul cu taxiuri.

Martora C.M.A. a deținut, în perioada 2004 -

2011, funcția de inspector de mediu la Biroul Administrare Mediu Urban, din

cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași.

Numitul M.V. a îndeplinit în perioada 2007 -

2008 (și îndeplinește și în prezent) funcția de consilier superior la Biroul

Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași,

așa cum rezultă din adresa nr. 6617 din 26 ianuarie 2011 a Primăriei Iași. Din

fișa postului acestuia rezultă că printre atribuțiile de "serviciu se

numără și: verificarea documentației prevăzute de legislația în vigoare, pentru

prestarea activității de transport persoane și bunuri în regim de taxi și

eliberarea autorizațiilor pentru operatorii de transport și/sau persoane fizice

pentru transportul de persoane și bunuri în regim de taxi; conformarea dispozițiilor

date de șefii ierarhici. El este în relație de subordonare ierarhică față de

directorul executiv al Direcției Tehnice.

Directorul executiv al Direcției Tehnice din

cadrul Primăriei Iași este C.M., soțul martorei C.M.A. Printre atribuțiile de

serviciu ale acestuia se numără și: elaborarea și monitorizarea programelor de

transport public urban de călători în municipiul Iași; controlul activității

fiecărui compartiment din cadrul Direcției Tehnice. El are de asemenea

atribuții de reprezentare a Direcției Tehnice.

În denunțul formulat la data de 30 ianuarie

2009 și declarația acestuia din data de 7 mai 2009, denunțătorul descrie

următoarele, aspecte: În cursul anului 2007, acesta a lucrat ca taximetrist la

SC "G.T." SRL, pe autoturismul X al acestei societăți. În luna august

2007 el a cumpărat autoturismul D.L. cu care își desfășura activitățile de

taximetrie de la societatea la care era angajat și a început să se intereseze

de formalitățile necesare pentru obținerea autorizației care să-i permită să efectueze

servicii de taximetrie ca persoană fizică.

Prin intermediul martorului J.T.,

denunțătorul P.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.A.M., pe care l-a vizitat la SC

"O." SRL, situată în fosta incintă a SC M. Iași, etajul 2, camera

204, și căruia i-a solicitat să îl ajute să obțină de la Primăria Iași

autorizația taxi, iar acesta i-a spus că-l va ajuta cu obținerea autorizației.

A doua zi, denunțătorul P.S. l-a contactat

telefonic pe inculpatul C.A.M., care i-a solicitat să-i aducă xerocopii după

autorizația de funcționare a P.F.-ului și după certificatul de înregistrare a

acesteia. Denunțătorul s-a deplasat la biroul SC "O." SRL al lui

C.A.M. de la clădirea sa "M.", unde i-a lăsat actele solicitate și

200 - 300 lei bani de cheltuială.

De acolo au mers la Primărie la un birou, iar

o funcționară le-a comunicat că era necesar să își transfere punctul de lucru

de la Țibănești la Iași și să schimbe și datele de pe certificatul de

înregistrare al P.F.-ului, în vederea obținerii autorizației de taxi. A făcut

modificările cerute și i-a dat actele lui C.A.M.

Inculpatul C.A.M. a depus la Primăria Iași

documentele și i-a arătat numărul de înregistrare, pe care nu i l-a dat

denunțătorului.

La sfârșitul anului 2007, i-a dat

inculpatului copii după certificatul de înmatriculare al autoturismului,

factura de achiziție a aparatului de taxat, a stației de emisie recepție și a

verificării metrologice.

A precizat denunțătorul că, în timpul unei

discuții telefonice cu inculpatul C.A.M. acesta i-a spus că atunci când îi va

da actele mașinii să pregătească și 300 - 400 RON pentru a face un plin de

benzină funcționarilor din primărie, care îl ajută pe el, precum și să aibă în

copie unele acte.

În data de 26 septembrie 2007, denunțătorul

P.S. și-a înmatriculat autoturismul pe numele său, cu nr. Q și i-a dus lui

C.A.M. copii după aceste acte împreună cu suma de 500 RON, în cursul lunii

august 2007.

L-a întrebat pe inculpatul C.A.M. cât costă

pentru a rezolva cât mai repede, iar acesta i-a spus să aștepte.

Inculpatul îl tot amâna cu rezolvarea acestei

probleme, iar înainte de sărbătorile pascale i-a propus denunțătorului să

discute cu inculpatul N.R.G., care avea mai multă influență la Primăria Iași.

N.R.G. a venit la biroul lui C.A.M. și în

prezența denunțătorului ar fi spus că se poate rezolva cu autorizația de taxi,

dar că va trebui ca acesta să dea 2000 de euro. Denunțătorul a spus că este

prea mult, dar este de acord să dea 1500 euro.

Din susținerile denunțătorului rezultă că,

după câteva zile, acesta i-a dus lui C.A.M. suma de 1500 euro, sumă care

trebuia să fie remisă inculpatului N.R.G., iar acesta să o dea numitei C.M.A.,

angajată la Primăria Iași, soția directorului tehnic al Primăriei Iași, C.M.,

care are în subordine compartimentul specializat din cadrul primăriei care se

ocupă cu emiterea autorizațiilor de taxi.

A doua zi, denunțătorul a fost sunat de la

Primăria Iași de un funcționar care i-a comunicat faptul că dosarul se află, în

lucru.

După alte câteva zile, denunțătorul împreună

cu inculpatul N.R.G. ar fi mers la C.M.A., la etajul 1, camera 12, unde a

intrat doar N.R.G., acesta a vorbit cam o oră, apoi a ieșit pe hol cu C.M.A. și

aceasta i-a solicitat copii după toate actele și originalele. C.M.A. i-a dat

denunțătorului numărul de telefon și i-a spus s-o sune peste câteva zile.

După alte câteva zile, denunțătorul a

sunat-o, iar aceasta l-a chemat la primărie și însoțit de aceasta a mers cu

dosarul la M.V., funcționar care se ocupa de autorizațiile de taxi și care i-a

adus la cunoștință că nu se mai eliberează autorizațiile taxi, decât dacă

prezintă un contract de subînchiriere pentru un autoturism a cărui autorizație

este deja valabilă.

În aceeași perioadă, inculpatul N.R.G. i-a

dat un contract de închiriere pentru mașina sa, s-a întâlnit cu acesta și cu

C.M.A., în fața primăriei Iași, i-a dat acesteia contractul, stabilind să o

sune peste câteva zile. C.M.A. l-a chemat de mai multe ori la Primăria Iași,

fiind nevoit să aștepte în fața instituției zile în șir.

În luna decembrie 2008, denunțătorul susține

că,