ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2609/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 524 din 18 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9096/99/2011 al Tribunalului Iași s-au dispus următoarele: În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul C.A.M. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Condamnarea inculpatului C.A.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, (actul material din data de 23 aprilie 2008). În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.A.M., pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 (actul material din august 2007). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei. Ș.O.L., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.R.G. (fost Z.) pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1500 euro, de la inculpatul C.A.M. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 477/P/2009 din 3 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: 1. N.R.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că: în cursul lunii aprilie 2008, a solicitat, iar în data de 23 aprilie 2008, a primit suma de 1500 de euro, de la P.S., prin intermediul inculpatului C.A.M., având influență și lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor competenți din cadrul Primăriei Iași (C.M.

și M.V.), pentru a-i determina să elibereze autorizația de taxi pe numele lui P.S.; 2. C.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii august 2007, a primit de la numitul P.S. suma de 500 de RON, pentru a face un plin de benzina funcționarilor de la Primăria Iași, în vederea obținerii autorizației de taxi de către P.S., iar în data de 23 aprilie 2008, a primit suma de 1500 de euro de la P.S., pentru a o remite inculpatului N.R.G., persoană care avea influență și lăsa să se creadă că are influență asupra funcționarilor competenți din cadrul Primăriei Iași (C.M.

și M.V.), pentru a-i determina să elibereze autorizația de taxi pe numele lui P.S. 3. Ș.O.L., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 27 ianuarie 2011, fiind audiată în cauză în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase (respectiv că "P.S. nu a spus motivul pentru care îl căuta pe N.R.G.", atunci când a venit la biroul inculpatei a discutat cu acesta "despre prețul pământului și alte generalități") și nu a declarat tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale cauzei cu privire la care a fost întrebată.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: După data de 06 august 2007, Legea transportului public de persoane sau bunuri în regim de taxi, prevedea că serviciile de transport public local în regim de taxi fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică, se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale și se efectuează numai de către transportatori autorizați de către autoritatea de autorizare. Legea nr. 265/2007, la art. 4 alin. (4), mai prevedea că transportatorul autorizat, persoană fizică, putea efectua transport în regim de taxi cu un singur autovehicul deținut cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing.

Autorizația de transport în regim de taxi și autorizația de taxi se eliberau de către autoritatea de autorizare din cadrul Primăriei, respectiv de către funcționarul competent de la Biroul de Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași. Această autorizație se elibera pe o durata nedeterminată, cu condiția vizării acesteia la fiecare 5 ani. Pentru eliberarea autorizației de transport în regim de taxi, pentru persoana fizică, trebuiau depuse următoarele acte: cererea transportatorului pentru eliberarea tipului de autorizație de transport; copie de pe certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului ca persoana fizică autorizată, copie de pe atestatul profesional al taximetristului, cazierul judiciar, declarație pe propria răspundere privind autovehiculul deținut și spațiul de parcare.

Pe baza autorizației de transport în regim de taxi, transportatorul autorizat putea participa la procedura de atribuire în gestiune a executării serviciului de transport, prin care i se putea elibera autorizația taxi pentru fiecare vehicul deținut în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing. Autorizația taxi se elibera după depunerea următoarelor documente, în copie: autorizația de transport, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului din care să rezulte că acesta este deținut de către transportatorul autorizat în proprietate sau în leasing; certificatul de agreare emis de R.A.R.

Autorizația taxi trebuia să se găsească obligatoriu la bordul autovehiculului și era valabilă numai în prezența următoarelor documente: certificatul de înmatriculare a autovehiculului cu anexa privind inspecția tehnică periodică valabilă, copia certificatului de agreare emis de R.A.R., asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina trasportatorului autorizat; asigurarea de răspundere civilă auto; certificatul de atestare profesională a conducătorului auto; copia buletinului de verificare metrologică a taximetrului aparatului de taxat. Legea nr. 265/2007 a stabilit la art. 14 alin. (4) un număr maxim de autorizații taxi, în raport cu numărul de locuitori ai unei localități.

În Iași, la data apariției legii, acest număr era deja depășit cu 350 de autorizații, motiv pentru care nu se mai putea atribui nicio autorizație taxi, decât în cazul disponibilizării unora din cele existente sau în cazul măririi numărului de autorizații taxi cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 265/2007. Legea interzicea titularilor de contracte de atribuire a gestiunii delegate a serviciilor de transport în regim de taxi să încheie cu terții contracte de subdelegare a serviciului de transport. Cesionarea contractelor de atribuire a gestiunii delegate a serviciilor de transport în regim de taxi de către titularul contractului unui alt operator economic sau transportator autorizat nu era admisă, decât în cazul în care acesta din urmă era rezultatul divizării sau fuzionării titularului de contract, persoană juridică, dar operatorul economic trebuia sa obțină autorizația de transport pentru a putea deveni transportator autorizat.

în această situație autorizațiile taxi se împărțeau sau se comasau, după caz, noilor operatori economici. În cazul în care un transportator autorizat, renunța la una sau mai multe autorizații de taxi, când acestea i se retrăgeau sau când se majora numărul lor, autoritatea de autorizare era obligată să le atribuie cu prioritate transportatorilor autorizați înscriși pe listele de așteptare, prin procedura de atribuire [art. 142 alin. (9) din Legea nr. 265/2007]. În lista de așteptare, publică, se putea înscrie o singură dată, orice transportator autorizat.

De asemenea, conform art. VIII din Legea nr. 265/2007, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a noii legi, toți deținătorii autorizațiilor taxi eliberate în baza legii vechi, care dețineau autovehiculele respective în baza unui contract de închiriere, trebuiau să se prezinte pentru verificarea valabilității acestora și, în același termen, trebuiau să dea o declarație cu privire la numărul autoturismelor pe care le vor deține în proprietate până la data de 01 decembrie 2007, din cele folosite până atunci în baza contractelor de închiriere.

După această dată, autorizațiile taxi ale autovehiculelor care nu au trecut în proprietatea sau leasingul deținătorilor de autorizații de transport în regim de taxi, urmau a fi atribuite cu titlu gratuit persoanelor care le dețineau în proprietate sau în leasing, cu condiția ca acestea din urmă să declare pe propria răspundere că doresc să execute activitate de transport în regim de taxi (art. VIII alin. (5) din Legea nr. 265/2007). Inculpatul C.A.M. este administrator la SC "O." SRL Iași, împreună cu inculpata Ș.O.L., societate care are ca obiect principal activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea. Inculpatul N.R.G. este administrator la SC "C.N.R.V.R." SA, care are ca obiect principal de activitate întreținerea și repararea autovehiculelor, și la SC "T.A.G.Z.R." SRL, care are ca obiect de activitate transportul cu taxiuri.

Învinuita C.M.A. a deținut, în perioada 2004 - 2011, funcția de inspector de mediu la Biroul Administrare Mediu Urban din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași. Numitul M.V. a îndeplinit în perioada 2007 - 2008 (și îndeplinește și în prezent) funcția de consilier superior la Biroul Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași, așa cum rezultă din adresa nr. 6617 din 26 ianuarie 2011 a Primăriei Iași. Din fișa postului acestuia rezultă că printre atribuțiile de serviciu se numără și: verificarea documentației prevăzute de legislația în vigoare, pentru prestarea activității de transport persoane și bunuri în regim de taxi și eliberarea autorizațiilor pentru operatorii de transport și/sau persoane fizice pentru transportul de persoane și bunuri în regim de taxi; conformarea dispozițiilor date de șefii ierarhici.

El este în relație de subordonare ierarhică față de directorul executiv al Direcției Tehnice. Directorul executiv al Direcției Tehnice din cadrul Primăriei Iași este C.M., soțul învinuitei C.M.A. Printre atribuțiile de serviciu ale acestuia se numără și: elaborarea și monitorizarea programelor de transport public urban de călători în municipiul Iași; controlul activității fiecărui compartiment din cadrul Direcției Tehnice. El are de asemenea atribuții de reprezentare a Direcției Tehnice. Denunțătorul P.S. locuiește în comuna Țibana, județul Iași. În cursul anului 2007, acesta a lucrat ca taximetrist la SC "G.T." SRL, pe autoturismul X al acestei societăți. În luna august 2007 el a cumpărat autoturismul D.L.

cu care își desfășura activitățile de taximetrie de la societatea la care era angajat și a început să se intereseze de formalitățile necesare pentru obținerea autorizației care să-i permită să efectueze servicii de taximetrie ca persoană fizică. Prin intermediul martorului J.T., denunțătorul P.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.A.M., căruia i-a solicitat să îl ajute să obțină de la Primăria Iași autorizația taxi. După un timp, P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.M., care i-a solicitat să-i aducă xerocopii după autorizația de funcționare a P.F.-ului și după certificatul de înregistrare a acesteia. Denunțătorul s-a deplasat la biroul SC "O." SRL al lui C.A.M. de la clădirea sa "M.", unde i-a lăsat actele solicitate.

Ulterior, denunțătorul s-a deplasat împreună cu inculpatul C.A.M. la Primăria Iași, la un birou la care o funcționară le-a comunicat că era necesar să își transfere punctul de lucru de la Țibănești la Iași și să schimbe și datele de pe certificatul de înregistrare al P.F.-ului, în vederea obținerii autorizației de taxi. După ce a făcut modificările necesare, P.S. l-a contactat pe C.A.M. și i-a înmânat copii după actele modificate. Cu această ocazie, denunțătorul l-a întrebat pe inculpatul C.A.M., dacă trebuie să dea ceva pentru a se rezolva mai repede, iar acesta a răspuns inițial că nu. În data de 26 septembrie 2007, denunțătorul P.S. și-a înmatriculat autoturismul pe numele său, cu nr. Q. Inculpatul C.A.M.

s-a deplasat la Primăria Iași, a depus actele în vederea obținerii autorizației taxi și i-a comunicat numărul de înregistrare, respectiv 71734 din 28 septembrie 2007, spunându-i că mai sunt necesare actele mașinii și certificatul de atestare fiscală. În timpul unei discuții telefonice cu P.S., inculpatul C.A.M. a acceptat propunerea acestuia de a-i da o sumă de bani, pe care să o remită funcționarilor de la Primăria Iași, pentru a-i rezolva mai repede obținerea autorizației de taximetrie. C.A.M. a precizat că este necesară suma de 300 - 400 de RON, pentru a le face câte un plin de benzină funcționarilor de la Primăria Iași, precum și pentru a face xerocopierea unor acte. În cursul lunii septembrie 2007, P.S.

s-a întâlnit cu inculpatul C.A.M. și i-a dat copii după certificatul de înmatriculare, după cartea de identitate a mașinii, certificatul de atestare fiscală în original și suma de 500 de RON. În data de 25 februarie 2008, P.S. a fost chemat de C.A.M. la biroul său, unde acesta i-a solicitat să completeze o cerere către Primăria Iași, Direcția Tehnică, în care enumera actele care se regăseau în dosarul depus la Primărie pentru obținerea autorizației de transport persoane în regim de taxi, întrucât era necesară completarea acestui dosar cu toate actele necesare. Denunțătorul a completat aceasta cerere, datată 25 februarie 2008, în 3 exemplare originale, unul din acestea rămânând la el. Mențiunea de la finalul cererii "declar pe propria răspundere (...)" a fost scrisă de C.A.M., dar semnătura îi aparține denunțătorului, precum și mențiunile olografe de la începutul cererii privind datele sale de identificare.

Un exemplar al acestei cereri nu a fost găsit la dosarul lui P.S. pentru obținerea autorizației de taxi, dosar ridicat de către organele de anchetă de la Primăria Iași. Ulterior, denunțătorul a depus acest document original la dosarul prezentei cauze, la solicitarea organelor de urmărire penală. Din declarația martorei B.C.C., referent în cadrul Centrului de Informații pentru Cetățeni din cadrul Primăriei Iași (Registratură) rezultă că acest document este un formular tipizat, folosit pentru obținerea autorizației transport persoane în regim de taxi sau pentru preschimbarea acesteia, întrucât, pentru desfășurarea acestei activități denunțătorul avea nevoie de ambele autorizații: autorizației transport persoane în regim de taxi, care se obținea foarte ușor, și autorizația taxi, care se obținea mai greu datorită numărului limitat de lege.

La începutul anului 2008, întrucât C.A.M. nu reușise să obțină eliberarea autorizației taxi pentru P.S., i-a propus acestuia din urmă să apeleze la ajutorul inculpatului N.R.G., care, având mașini de taxi la stradă, îi cunoștea pe funcționarii din Primăria Iași și putea să-i obțină mai ușor autorizația de taxi. C.A.M. i-a spus denunțătorului că este în relații bune cu N.R.G., întrucât îi cunoaște foarte bine pe părinții acestuia, iar N.R.G. poate rezolva problema, fiind cumătru cu C.M.A. și C.M., despre care denunțătorul știa că este directorul tehnic de la Primăria Iași, de a cărui semnătură depindea eliberarea autorizației de taxi și astfel, se putea interveni la funcționarul competent. La solicitarea inculpatului C.A.M., inculpatul N.R.G.

s-a deplasat la biroul lui C.A.M., unde se afla și denunțătorul, care a fost prezentat ca nepot al inculpatului C.A.M. Aici inculpatul C.A.M. i-a expus problema denunțătorului, respectiv faptul că acesta deține un autovehicul, cu care dorește să efectueze activități de taximetrie, ca persoana fizică autorizată. Inculpatul N.R.G. a promis că poate rezolva problema, urmând ca dosarul denunțătorului să fie depus și aprobat odată cu dosarele inculpatului N.R.G. pentru autoturismele pe care le deținea societatea sa. Inculpatul N.R.G. a condiționat însă acest ajutor, spunând că acesta "costă", urmând să precizeze suma la următoarea întâlnire. Această nouă discuție a fost înregistrată, în data de 07 aprilie 2008 de către denunțătorul P.S.

pe telefonul său mobil marca N. (telefon ridicat de organele de anchetă și atașat la dosarul cauzei). După 3 - 4 zile, P.S. împreuna cu inculpatul C.A.M. s-au deplasat apoi la biroul lui N.R.G. din zona Bulevardului Poitiers. Aici N.R.G. a spus că eliberarea autorizațiilor de taxi "costă". La solicitarea lui P.S., inculpatul N.R.G. a precizat suma de 2000 de euro, care trebuia dată înainte și suma de 2000 de euro, ce trebuia dată după obținerea autorizației taxi, ce urma să fie eliberată în termen de 7 zile. Denunțătorul P.S. a înțeles din discuțiile cu inculpatul N.R.G. că are posibilitatea de a interveni pe lângă funcționarii din cadrul Primăriei pentru obținerea autorizației, în baza relației pe care o avea cu soții C.M.A.

și C.M., care îi botezaseră pe unul din copii săi, C.M. fiind directorul Direcției Termice care semna autorizațiile taxi și cele de transport de persoane și bunuri în regim de taxi și în subordinea căruia se afla funcționarul competent să analizeze dosarul și să elibereze autorizațiile, M.V. P.S. i-a spus că suma 2000 de euro este prea mare și i-a solicitat să mai lase din preț. Din declarația denunțătorului rezultă că inculpatul N.R.G. ar fi răspuns "că aici, la noi, cam ăsta este prețul pentru o autorizație de taxi". Denunțătorul nu a fost de acord cu aceasta sumă și pe drumul de întoarcere i-a spus și inculpatului C.A.M. că suma cerută de 2000 de euro este prea mare, că la prețul de 4000 de euro ar fi însemnat aproape să cumpere mașina din nou.

Ulterior, P.S. l-a contactat telefonic pe C.A.M. și l-a întrebat dacă inculpatul N.R.G. nu mai lasă din preț. C.A.M. i-a comunicat că, inculpatul N.R.G. este de acord cu suma de 1500 de euro înainte, și 1500 de euro după obținerea autorizației, solicitându-i să-i ducă banii la biroul lui C.A.M. P.S. a discutat cu tatăl său - martorul P.S. și au hotărât să dea acești bani, pentru obținerea autorizației taxi. Martorul cunoaște faptul că N.R.G. urma să obțină autorizația, prin intermediul numitei C.M.A., care "trebuia să rezolve problema, soțul ei fiind director la Primăria Iași". Martorul a împrumutat de la cumnatul său P.I., care era plecat în Spania, prin intermediul soției acestuia, P.L., suma de 1500 de euro, pe care i-a dat-o apoi denunțătorului P.S.

Cei doi au hotărât ca, în momentul în care P.S. îi va da banii lui C.A.M., să-l înregistreze pe acesta cu telefonul mobil, "pentru a avea siguranță". P.S. l-a sunat pe inculpatul C.A.M. și i-a spus că are suma de 1500 de euro, dar că îi va da banii, în momentul în care va primi autorizația taxi. Inculpatul a insistat să-i dea banii, spunând că "sunt solicitări și din interior, înțelegând prin aceasta că trebuie să dea banii și în Primărie, funcționarilor de acolo" și că dacă dă banii, în câteva zile primește autorizația taxi. La o zi sau două, respectiv în data de 23 aprilie 2008, denunțătorul P.S. s-a deplasat la biroul SC "O." SRL și i-a înmânat lui C.A.M. suma de 1500 euro, pentru inculpatul N.R.G., în vederea facilitării de către acesta din urmă a obținerii autorizației taxi de către P.S., în baza influenței pe care o avea asupra numiților C.M.A.

și C.M., în calitate de cumătru al acestora și asupra lui M.V., ca urmare a obținerii anterioare, pentru mașinile sale, a autorizațiilor taxi. În declarația sa, denunțătorul P.S. a precizat faptul că el nu ar fi dat această sumă de bani, dacă inculpații C.A.M. și N.R.G. nu i-ar fi creat convingerea că au posibilitatea de a interveni pe lângă funcționarii din cadrul Primăriei Iași, pentru a-i rezolva problema legată de obținerea autorizației de taxi, prin intermediul influenței pe care inculpatul N.R.G. o are asupra inculpatei C.M.A. și a soțului acesteia, C.M., precum și asupra funcționarului competent din cadrul Primăriei Iași, M.V., care îi avizase anterior eliberarea autorizațiilor taxi pentru un număr mare de mașini ale societății sale.

Mai mult, C.A.M., N.R.G. și C.M.A. au făcut demersuri, în prezența denunțătorului, pentru obținerea autorizației taxi, ceea ce i-a întărit convingerea existenței reale a acestei influențe. La câteva zile, după înmânarea banilor, denunțătorul P.S. fost contactat pentru prima oară telefonic de către inculpatul N.R.G., care i-a cerut sa vină în acea zi, în spatele Primăriei cu toate actele originale, depuse anterior în copie în dosarul existent la Primăria Iași, pentru obținerea autorizației taxi. Denunțătorul a luat toate actele originale, respectiv: autorizația de funcționare, certificatul de înregistrare, cartea de identitate a mașinii, avizul psihologic, diploma de studii, asigurarea de bagaje, având asupra sa și actele personale de identitate și cele ale mașinii.

S-a întâlnit apoi cu inculpatul N.R.G. în spatele Primăriei, iar acesta i-a solicitat să meargă împreună la C.M.A., cu actele, pentru a discuta cu aceasta. Cei doi au urcat împreună la etajul 1, camera 17, unde se afla inculpata C.M.A. Denunțătorul a rămas pe hol, iar N.R.G. a intrat în interior. După jumătate de oră au ieșit pe hol inculpatul N.R.G. și învinuita C.M.A. După ce s-a uitat în dosarul cu actele aduse de denunțătorul P.S., inculpata C.M.A. i-a solicitat acestuia să-i lase ei originalele actelor. Denunțătorul a refuzat inițial, spunând că nu poate face acest lucru, riscând să rămână fără actele originale. Inculpatul N.R.G. s-a enervat și i-a reproșat că nu are încredere în el. Atunci, denunțătorul i-a înmânat dosarul cu toate actele menționate, cu excepția actelor personale de identitate și ale mașinii (certificatul de înmatriculare, atestatul, buletin, permis, asigurarea obligatorie).

Inculpata C.M.A. i-a dat denunțătorului un bilet pe care era trecut numărul ei de telefon și numele ei, stabilind să o sune ulterior, ca să-i comunice data la care să meargă împreună la camera 18, la funcționarul care verifica dosarele pentru autorizația de taxi, respectiv M.V., pentru a vedea ce acte mai sunt necesare. În ziua următoare denunțătorul P.S. a fost contactat telefonic de un funcționar din cadrul Biroului Reglementare Transporturi Urbane al Primăriei Iași, care nu s-a prezentat, spunând doar că lucrează la Primăria Iași, și care l-a întrebat pe denunțător în ce modalitate a funcționat până atunci, respectiv dacă a avut un contract de închiriere a autoturismului său unei firme de taximetrie.

Denunțătorul P.S. i-a răspuns că nu, că mașina este nouă și că dorește să obțină autorizația taxi. Funcționarul respectiv i-a răspuns că va analiza situația. După câteva zile, denunțătorul a sunat-o pe C.M.A. și a stabilit cu aceasta să se întâlnească la Primăria Iași. C.M.A. a luat din biroul ei dosarul cu actele denunțătorului în original, pe care i le lăsase anterior, atunci când venise împreună cu inculpatul N.R.G. Apoi, împreună cu inculpata C.M.A., denunțătorul, s-a deplasat la camera 18, unde se afla M.V., inculpata C.M.A. a mers la biroul lui M.V., iar denunțătorul a rămas lângă ușa biroului, în interior, la câțiva metri de biroul acestuia. Denunțătorul l-a auzit pe M.V. întrebând-o pe inculpata C.M.A.

dacă mașina a avut contract de închiriere sau nu, iar aceasta a răspuns: "Dacă trebuie, aducem". Apoi, după ce au ieșit pe hol, inculpata i-a spus denunțătorului să meargă să facă un contract închiriere a mașinii sale unei firme de taximetrie, iar dacă nu reușește, să meargă la inculpatul N.R.G. să îl ajute el. Aceasta tocmai pentru că, la acel moment, nu se mai puteau elibera autorizații taxi, cu excepția cazului în care autovehiculul desfășurase activități de taximetrie, în baza unui contract, de închiriere la o firmă de taximetrie, iar aceasta din urmă nu făcea dovada, în termenul legal, că a trecut în proprietatea sa acel autovehicul prin cumpărare sau leasing, caz în care autorizația taxi era atribuită cu titlu gratuit proprietarului de drept al autovehiculului, dacă acesta dorea să desfășoare în continuare activități de taximetrie.

După discuția cu funcționarul M.V., denunțătorul P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.R.G., relatându-i despre necesitatea existenței contractului de închiriere a autoturismului. Inculpatul N.R.G. i-a spus denunțătorului să meargă la el la firmă și să-i spună angajatului de la secretariat sa-i întocmească actul respectiv. Inițial, funcționarul a refuzat, spunând că nu poate face acest lucru, întrucât denunțătorul P.S. nu funcționase acolo. La insistențele denunțătorului, care i-a precizat că așa dispusese inculpatul N.R.G., funcționarul a întocmit actul, urmând să fie semnat ulterior de N.R.G. La câteva zile, întrucât denunțătorul P.S. trebuia să efectueze I.T.P.-ul autoturismului său, a sunat-o pe C.M.A.

și a mers la ea la birou luând înapoi cartea de identitate a mașinii în original. Celelalte acte au rămas în continuare la ea. După câteva zile, P.S. s-a întâlnit din nou cu inculpatul N.R.G. în fața Primăriei și au mers împreună la inculpata C.M.A. Din declarația denunțătorului rezultă că aici, inculpatul N.R.G. i-a dat învinuitei C.M.A. contractul de închiriere a autovehiculului aparținând lui P.S., către societatea sa de taximetrie. (Acest contract de închiriere, atestând o situație nereală, nu a fost găsit de către organele de anchetă la dosarul pe numele lui P.S. de la Primăria Iași.) Inculpata C.M.A. i-a solicitat denunțătorului să o contacteze telefonic peste câteva zile. Deși denunțătorul a făcut acest lucru în mod repetat, C.M.A., nu i-a mai răspuns la telefon.

În principal, actele solicitate și depuse de denunțător erau necesare pentru eliberarea ambelor autorizații, respectiv pentru autorizația de transport bunuri și persoane în regim de taxi și pentru autorizația taxi. Legea nu prevedea depunerea actelor în original, cu excepția cazierului medical și a avizului medical și psihologic de asemenea, nu era necesară diploma de studii. Văzând că nu mai reușește să dea de inculpata C.M.A., P.S. l-a sunat pe inculpatul N.R.G. întrebându-l cum să procedeze, iar acesta i-a solicitat să aștepte, deoarece inculpata C.M.A. ar fi avut probleme de sănătate, fiind însărcinată. Din declarația denunțătorului P.S. rezultă că inculpatul N.R.G. i-a solicitat să aibă răbdare, motivând că dacă l-a "pus în legătură cu ea, ea trebuie să mă rezolve". Întrucât nu i se rezolvase încă problema, iar denunțătorul făcea presiuni, inculpatul N.R.G.

i-a propus lui P.S. să lucreze la firma sa, fără forme legale (după susținerile denunțătorului și după susținerile inculpatului N.R.G. din interceptări), cu autoturismul societății inculpatului. Astfel, în perioada septembrie 2008 - septembrie 2009, denunțătorul a efectuat activități de taximetrie, dându-i zilnic din încasări suma de 80 RON inculpatului N.R.G., lăsând mașina cu plinul de benzină făcut, iar el oprindu-și diferența rămasă din încasări. În cursul lunii decembrie 2008, P.S. a început să devină tot mai insistent, solicitându-le inculpaților C.A.M. și N.R.G. restituirea banilor și actelor depuse.

O parte din discuțiile purtate de aceasta cu inculpații au fost înregistrate de denunțător cu telefonul său mobil marca N. În actul de sesizare se precizează că, procesele-verbale inițiale de redare a acestor convorbiri, care conțineau multe cuvinte neinteligibile și care nu au fost confirmate de procuror, au fost refăcute ulterior, pentru redarea exactă și completă a acestor discuții, astfel încât doar acestea din urmă vor fi folosite ca mijloace de probă. Toate încercările ulterioare ale denunțătorului de a-și recupera banii sau actele au rămas fără rezultat. În luna septembrie 2009 denunțătorul și-a vândut autoturismul personal, iar la data de 30 ianuarie 2009 a formulat denunțul în cauză.

În data de 05 februarie 2010 denunțătorul P.S. s-a deplasat la sediul societății inculpatului N.R.G., unde a avut o discuție cu acesta despre restituirea actelor și banilor, discuție înregistrată în mediul ambiental în baza autorizației nr. 53 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Iași. Cu această ocazie, inculpatul N.R.G. recunoaște indirect că a luat banii de la denunțător pentru a-i da mai departe. Inculpatul N.R.G. îl descrie în continuare pe inculpatul C.A.M. ca pe o persoană care a înșelat încrederea multora. P.S. îi spune că pe el nu-l interesează acest aspect, ci problema lui, iar inculpatul N.R.G. recunoaște că de fapt asta este problema lor, a tuturor celor implicați. În momentul în care denunțătorul îi spune ca actele nu le-a dat inculpatului C.A.M., ci inculpatei C.M.A., atunci când a fost cu el împreună la biroul acesteia, inculpatul N.R.G.

afirmă că el nu cunoaște numele acesta, încercând din nou să arunce totul asupra inculpatului C.A.M. În aceeași zi, respectiv în data de 05 februarie 2010, denunțătorul P.S. se deplasează la biroul societății SC "O." SRL Iași, unde discută cu inculpatul C.A.M. și inculpata Ș.O.L., discuție care a fost înregistrată în mediul ambiental, în baza autorizației nr. 52 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Iași Cu această ocazie, P.S. l-a întrebat pe inculpatul C.A.M. dacă a mai vorbit cu inculpatul N.R.G. și îl roagă să îl ajute să rezolve problema legată de restituirea actelor și a banilor. Inculpatul C.A.M. îi cere să meargă să vorbească mai întâi el cu inculpatul N.R.G. Denunțătorul îi relatează afirmația inculpatului N.R.G., că banii și actele s-ar afla la inculpatul C.A.M., iar acesta, enervat, neagă și îi cere denunțătorului să-l "dea pe mâna poliției" pe inculpatul N.R.G.

Denunțătorul îi spune că el nu mai înțelege nimic în condițiile în care cei doi inculpați dau vina unul pe altul, spunând că banii și actele s-ar afla la celălalt. În această discuție a intervenit și inculpata Ș.O.L., care cunoaște detaliile legate de toată problema denunțătorului P.S. și se arată a fi revoltată de modul în care procedează inculpații N.R.G. și C.M.A. Mai mult, inculpata Ș.O.L. cunoștea amănunte despre faptul că N.R.G. primise banii pentru obținerea autorizației de taxi pentru P.S., prin intermediul lui C.A.M., întrucât mai participase activ la o discuție dintre acesta din urmă și P.S., din data de 08 decembrie 2008, înregistrată de denunțător cu telefonul mobil. În data de 08 februarie 2010, denunțătorul P.S.

s-a deplasat la biroul inculpatului C.A.M., căruia îi solicită să-l însoțească la Primăria Iași, pentru a discuta cu inculpata C.M.A. și pentru a verifica stadiul dosarului înregistrat pentru obținerea autorizației taxi. Cei doi merg la Primăria Iași, unde, inculpatul C.A.M. află de la Registratură că dosarul denunțătorului figura pe lista de așteptare, că acest lucru i-a fost comunicat în scris, printr-o adresă, și că dosarul se afla la M.V. Pentru a nu o supăra pe învinuita C.M.A., inculpatul C.A.M. face în așa fel încât aceasta să nu știe că cei doi au venit împreună. Inculpatul C.A.M. intra la un moment dat în biroul lui M.V., de unde iese la scurt timp și-i spune denunțătorului că dosarul nu este la M.V., după care pleacă, urmând să se reîntâlnească după ce denunțătorul discută cu inculpata C.M.A.

La un moment dat, după ce termină de vorbit la telefonul mobil, întrucât îl observase anterior pe denunțătorul P.S., inculpata C.M.A. iese pe hol pentru a discuta cu acesta. Nici un moment inculpata nu a lăsat impresia că nu-l cunoaște pe acesta sau că nu știe despre ce este vorba: Apoi, inculpata C.M.A. îi solicită numărul de telefon mobil denunțătorului, pentru a-l contacta în cazul în care găsește actele originale la locuința ei. Intră în birou pentru a-și nota numărul de telefon și îl invită și pe denunțător. Aici, de față cu alte 3 colege de ale sale, inculpata începe să ridice tonul și să-l certe pe P.S., pentru faptul că i-a dat banii inculpatului N.R.G., fără însă a-i pronunța numele.

Spre finalul discuției, inculpata C.M.A. a mai precizat încă o dată că va verifica la ea acasă existența actelor originale ale denunțătorului și că îi va comunica telefonic. Apoi denunțătorul P.S. a revenit la biroul inculpatului C.A.M., conform înțelegerii cu acesta, pentru a-i povesti discuția avută cu inculpata C.M.A. Mai întâi, i-a povestit însă inculpatul C.A.M. cum l-a rugat pe martorul M.V., funcționarul responsabil de analiza dosarelor și eliberarea autorizațiilor taxi, să verifice "ce este la dosar", iar acesta l-a trimis să verifice la arhivă, în dosarul respectiv dacă există originalele, iar denunțătorul P.S. i-a povestit, la rândul său, discuția avută cu inculpata C.M.A., ocazie cu care inculpatul C.A.M.

confirmă din nou susținerile denunțătorului. În aceeași zi, 08 februarie 2010, la ora 14,42, denunțătorul P.S. o contactează telefonic pe inculpata C.M.A., care a confirmat faptul că acele acte ale denunțătorului s-au aflat la un moment dat în posesia ei, ca urmare a remiterii acestora de către denunțător, la insistențele inculpatului N.R.G., ceea ce contrazice declarația inculpatei în care neagă faptul că l-ar cunoaște pe denunțător și că ar fi primit aceste documente. În data de 11 februarie 2010, cu ocazia unei alte întâlniri între denunțătorul P.S. și inculpatul C.A.M., înregistrată în mediul ambiental, la biroul inculpatului, acesta din urma îi comunică denunțătorului că a făcut o cerere scrisă la arhivă, pentru a putea vedea dosarul și a verifica existența actelor originale.

De data aceasta, denunțătorul încearcă să afle dacă suma de 1500 de euro pe care i-a dat-o inculpatului C.A.M. a ajuns în posesia inculpatului N.R.G. Denunțătorul și inculpatul C.A.M. s-au deplasat, în continuare, la sediul societății inculpatului N.R.G., pentru a discuta cu acesta, dar nu l-au găsit acolo. Inculpatul C.A.M. l-a contactat telefonic, urmând ca peste o oră să-l sune denunțătorul, pentru a se întâlni. În timpul acestei întâlniri, denunțătorul P.S. i-a spus inculpatului N.R.G. că a avut un accident de mașină și are nevoie de bani ca să-i repare mașina celui implicat în evenimentul rutier, pentru a-l determina pe N.R.G. să-i restituie banii. Inculpatul i-a propus denunțătorului să aducă mașina avariată la service-ul său, pentru a i-o repara gratis în contul datoriei de 1500 de euro.

Această întâlnire, deși a avut loc, nu a putut fi înregistrată datorită unei defecțiuni tehnice a aparaturii. Ea este confirmată însă de interceptările ulterioare. Astfel, în data de 24 februarie 2010 denunțătorul P.S. îl contactează telefonic la ora 11,27 pe inculpatul C.A.M. și îi solicită să-l însoțească la inculpatul N.R.G. Acesta, deranjat de tonul imperativ al denunțătorului, îi solicită sa revină peste o jumătate de oră. La ora 11,49, denunțătorul P.S. o sună pe învinuita C.M.A., care îi spune că: "(...) dosărelul este la arhivă, mi-a zis V., trebuie să ia (...) arhiva este dusă la cei de la D.S.P.M. (...)" și că ea nu a văzut niciun act original, stabilind să o sune a doua zi. În timpul acestei discuții denunțătorul P.S.

aduce din nou în discuție suma de 1500 de euro, însă inculpata, se arată din nou surprinsă și revoltată. La ora 12,07, denunțătorul îl sună și apoi merge la sediul societății inculpatului C.A.M., pentru a-l lua pe acesta și a se deplasa împreună la sediul societății inculpatului N.R.G. Pe drum, denunțătorul îi solicită inculpatului C.A.M. să intervină și el în discuție, pentru că observase anterior că acesta nu spunea nimic în fața inculpatului N.R.G. De data aceasta, denunțătorul spune că are nevoie de actele originale pentru că intenționează să obțină o locuință A.N.L. și că îi trebuie banii pentru a restitui banii împrumutați de el pentru reparația autoturismului avariat. Inculpatul C.A.M., confirmă din nou căi-a dat suma de 1500 de euro primită de la denunțător inculpatului N.R.G.

și ca banii au ajuns la acesta, întrucât, altfel, el nu ar fi avut motiv să-I propună reparația gratuită a mașinii avariate. Totodată, apare pentru prima dată ideea că inculpatul C.A.M. a intrat în posesia unei părți din suma de bani, pentru a plăti "taxe și impozite", afirmație pe care inculpatul C.A.M. o retractează imediat, susținând că i-a dat de fapt banii lui N.R.G. pentru taxe și impozite, dar nu știe dacă acesta a plătit ceva. Ajungând la biroul inculpatului N.R.G. cei doi coboară și intră în interior, unde așteaptă ca, mai întâi, acesta să termine o discuție cu un angajat, după care încep să discute. Întrebat de denunțătorul P.S. despre actele lui originale, inculpatul N.R.G. îi spune că l-a așteptat să vină să repare mașina, iar denunțătorul îi explică faptul că a rezolvat problema în alt mod.

În data de 25 februarie 2010, la ora 11,14 denunțătorul o contactează telefonic pe inculpata C.M.A. și stabilește cu aceasta să meargă la ea la Primărie a doua zi, după ce aceasta îi spune că nu a găsit actele. În data de 26 februarie 2010 denunțătorul P.S. se deplasează la Primăria Iași, conform înțelegerii telefonice cu inculpata C.M.A., pentru a recupera actele. Inculpata îi comunică faptul că ea nu a găsit actele și îi cere să ia din nou legătura cu inculpatul N.R.G., apoi îi sugerează să scrie pe o listă care au fost actele originale, urmând să îl ajute să își obțină câte un duplicat al acestora de la diferite instituții, cu ajutorul unor cunoștințe de-ale sale. Denunțătorul P.S. rămâne însă nelămurit în legătură cu motivul pentru care el nu a obținut autorizația taxi.

Discuția se încheie cu promisiunea inculpatei C.M.A. că îl va contacta ea telefonic pe denunțător ca să îi comunice dacă actele sunt la arhiva de la D.S.P.M. și ca să meargă împreună la inculpatul N.R.G. Bineînțeles că acest lucru nu a mai avut loc. La această discuție a fost prezentă și martora R.E.A., care însă, fiind la o oarecare distanță de cei doi, nu a auzit ce vorbeau. Martora cunoaște însă că denunțătorului P.S. i-a fost solicitată în anul 2008 suma de 2000 de euro de către N.R.G. iar denunțătorul a negociat și i-a dat în final suma de 1500 de euro prin intermediul lui C.A.M. Martorul M.V., nu neagă faptul că inculpata C.M.A. ar fi venit la biroul său împreună cu P.S. pentru a se interesa de obținerea autorizației taxi, dar spune că nu-și amintește.

De asemenea, el declară că "este posibil însă să fi venit P.S.", dar că "nicio persoană nu a intervenit" la el pentru soluționarea favorabilă a cererii depuse de acesta. Tot din declarația martorului M.V. a rezultat că autorizațiile de transport în regim de taxi nu se puteau remite beneficiarului decât după ce erau semnate și avizate de către directorul executiv C.M., secretarul Consiliului Local și viceprimar, iar autorizațiile taxi numai după ce erau semnate și avizate de către consilierul M.V., directorul executiv C.M., secretarul Consiliului Local și viceprimar. Acest lucru este confirmat prin adresa nr. 7874 din 27 ianuarie 2011 a Primăriei Iași. De menționat este faptul că din interceptări rezultă că denunțătorul i-a dat inculpatului N.R.G.

o serie de acte, în perioada în care a lucrat ca taximetrist la societatea acestuia, fără forme legale, pentru, ca în eventualitatea unui control să-l întocmească retroactiv un contract de muncă. La dosarul depus de P.S. la Primăria Iași, ridicat de organele de anchetă, nu au fost regăsite decât actele depuse inițial de inculpatul C.A.M., iar nu cele date inculpatei C.M.A. și nici celelalte menționate de denunțător (factura aparatului de taxat, factura stației). Din declarația martorului M.V. rezultă că dosarele pentru autorizații taxi, după soluționarea favorabilă sau nefavorabilă, se păstrau în biroul său și nu se duceau în arhiva instituției.

La acest dosar de la Primăria Iași ar fi trebuit de asemenea să se regăsească și adresele de răspuns, trimise denunțătorului de către martorul M.V., una cu privire la "rămânerea în evidență" și cealaltă cu privire la "procedura de autorizare, termene și condiții". Cu toate acestea, cele două adrese cu nr. 71734 din data de 03 octombrie 2007 și 15 februarie 2008 nu au mai fost găsite găsite, așa cum rezultă din adresa Primăriei Iași nr. 9275 din 2 februarie 2011, cu motivarea că actele care nu necesită arhivare au fost depozitate în altă locație. Din aceeași adresă a rezultat că cererea denunțătorului P.S. pentru obținerea autorizației taxi a fost soluționată nefavorabil, ca urmare a sistării procedurii de atribuire a autorizațiilor taxi, până la data de 12 decembrie 2007, când autoritatea de autorizare din cadrul primăriei a fost autorizată de către A.N.R.S.C.

Din adresa Primăriei Iași nr. 7874 din 27 ianuarie 2011 (întocmită și semnată de C.M. și M.V.) a rezultat că "P.S. nu a fost înscris în lista de așteptare, cererea acestuia fiind soluționată nefavorabil, deoarece, conform noilor reglementări nu mai urmau a fi atribuite alte autorizații, ci, dimpotrivă, numărul acestora trebuia micșorat". Este adevărat că nu mai puteau fi atribuite alte autorizații noi, dar cele existente,care deveneau disponibile, puteau fi reatribuite, în condițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 265 din 19 iulie 2007. Excepțiile prevăzute de lege au fost indicate și de martorul M.V., cu ocazia audierii sale. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, pe baza probelor administrate în cauză: adrese Primăria Iași, copia fișelor posturilor aparținând martorilor M.V., C.M.A., C.M., Dosarul nr. 71734 din 28 septembrie 2007 ridicat de la Primăria Iași, procesele-verbale, cererea în original a denunțătorului P.S.

autorizație transport persoane în regim de taxi, procesele-verbale de redare a convorbirilor, raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul judecății care concluzionează că există o probabilitate ridicată ca vocile din înregistrările efectuate autorizat să aparțină inculpaților C.A.M. și N.R.G., declarațiile martorilor: P.S.S., P.N.S., M.V., B.C.C., Ș.O.L., R.E.A., J.T., C.M.A., P.D., A.E., CD interceptări, declarația inculpatului N.R.G., instanța a reținut următoarele: Inculpatul C.A.M. este administrator la SC "O." SRL Iași, împreună cu inculpata Ș.O.L., societate care are ca obiect principal activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea. Inculpatul N.R.G. este administrator la SC "C.N.R.V.R." SA, care are ca obiect principal de activitate întreținerea și repararea autovehiculelor, și la SC "T.A.G.Z.R." SRL, care are ca obiect de activitate transportul cu taxiuri.

Martora C.M.A. a deținut, în perioada 2004 - 2011, funcția de inspector de mediu la Biroul Administrare Mediu Urban, din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași. Numitul M.V. a îndeplinit în perioada 2007 - 2008 (și îndeplinește și în prezent) funcția de consilier superior la Biroul Reglementare Transporturi Urbane din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Iași, așa cum rezultă din adresa nr. 6617 din 26 ianuarie 2011 a Primăriei Iași. Din fișa postului acestuia rezultă că printre atribuțiile de "serviciu se numără și: verificarea documentației prevăzute de legislația în vigoare, pentru prestarea activității de transport persoane și bunuri în regim de taxi și eliberarea autorizațiilor pentru operatorii de transport și/sau persoane fizice pentru transportul de persoane și bunuri în regim de taxi; conformarea dispozițiilor date de șefii ierarhici.

El este în relație de subordonare ierarhică față de directorul executiv al Direcției Tehnice. Directorul executiv al Direcției Tehnice din cadrul Primăriei Iași este C.M., soțul martorei C.M.A. Printre atribuțiile de serviciu ale acestuia se numără și: elaborarea și monitorizarea programelor de transport public urban de călători în municipiul Iași; controlul activității fiecărui compartiment din cadrul Direcției Tehnice. El are de asemenea atribuții de reprezentare a Direcției Tehnice. În denunțul formulat la data de 30 ianuarie 2009 și declarația acestuia din data de 7 mai 2009, denunțătorul descrie următoarele, aspecte: În cursul anului 2007, acesta a lucrat ca taximetrist la SC "G.T." SRL, pe autoturismul X al acestei societăți.

În luna august 2007 el a cumpărat autoturismul D.L. cu care își desfășura activitățile de taximetrie de la societatea la care era angajat și a început să se intereseze de formalitățile necesare pentru obținerea autorizației care să-i permită să efectueze servicii de taximetrie ca persoană fizică. Prin intermediul martorului J.T., denunțătorul P.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.A.M., pe care l-a vizitat la SC "O." SRL, situată în fosta incintă a SC M. Iași, etajul 2, camera 204, și căruia i-a solicitat să îl ajute să obțină de la Primăria Iași autorizația taxi, iar acesta i-a spus că-l va ajuta cu obținerea autorizației. A doua zi, denunțătorul P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.M., care i-a solicitat să-i aducă xerocopii după autorizația de funcționare a P.F.-ului și după certificatul de înregistrare a acesteia.

Denunțătorul s-a deplasat la biroul SC "O." SRL al lui C.A.M. de la clădirea sa "M.", unde i-a lăsat actele solicitate și 200 - 300 lei bani de cheltuială. De acolo au mers la Primărie la un birou, iar o funcționară le-a comunicat că era necesar să își transfere punctul de lucru de la Țibănești la Iași și să schimbe și datele de pe certificatul de înregistrare al P.F.-ului, în vederea obținerii autorizației de taxi. A făcut modificările cerute și i-a dat actele lui C.A.M. Inculpatul C.A.M. a depus la Primăria Iași documentele și i-a arătat numărul de înregistrare, pe care nu i l-a dat denunțătorului. La sfârșitul anului 2007, i-a dat inculpatului copii după certificatul de înmatriculare al autoturismului, factura de achiziție a aparatului de taxat, a stației de emisie recepție și a verificării metrologice.

A precizat denunțătorul că, în timpul unei discuții telefonice cu inculpatul C.A.M. acesta i-a spus că atunci când îi va da actele mașinii să pregătească și 300 - 400 RON pentru a face un plin de benzină funcționarilor din primărie, care îl ajută pe el, precum și să aibă în copie unele acte. În data de 26 septembrie 2007, denunțătorul P.S. și-a înmatriculat autoturismul pe numele său, cu nr. Q și i-a dus lui C.A.M. copii după aceste acte împreună cu suma de 500 RON, în cursul lunii august 2007. L-a întrebat pe inculpatul C.A.M. cât costă pentru a rezolva cât mai repede, iar acesta i-a spus să aștepte. Inculpatul îl tot amâna cu rezolvarea acestei probleme, iar înainte de sărbătorile pascale i-a propus denunțătorului să discute cu inculpatul N.R.G., care avea mai multă influență la Primăria Iași.

N.R.G. a venit la biroul lui C.A.M. și în prezența denunțătorului ar fi spus că se poate rezolva cu autorizația de taxi, dar că va trebui ca acesta să dea 2000 de euro. Denunțătorul a spus că este prea mult, dar este de acord să dea 1500 euro. Din susținerile denunțătorului rezultă că, după câteva zile, acesta i-a dus lui C.A.M. suma de 1500 euro, sumă care trebuia să fie remisă inculpatului N.R.G., iar acesta să o dea numitei C.M.A., angajată la Primăria Iași, soția directorului tehnic al Primăriei Iași, C.M., care are în subordine compartimentul specializat din cadrul primăriei care se ocupă cu emiterea autorizațiilor de taxi. A doua zi, denunțătorul a fost sunat de la Primăria Iași de un funcționar care i-a comunicat faptul că dosarul se află, în lucru.

După alte câteva zile, denunțătorul împreună cu inculpatul N.R.G. ar fi mers la C.M.A., la etajul 1, camera 12, unde a intrat doar N.R.G., acesta a vorbit cam o oră, apoi a ieșit pe hol cu C.M.A. și aceasta i-a solicitat copii după toate actele și originalele. C.M.A. i-a dat denunțătorului numărul de telefon și i-a spus s-o sune peste câteva zile. După alte câteva zile, denunțătorul a sunat-o, iar aceasta l-a chemat la primărie și însoțit de aceasta a mers cu dosarul la M.V., funcționar care se ocupa de autorizațiile de taxi și care i-a adus la cunoștință că nu se mai eliberează autorizațiile taxi, decât dacă prezintă un contract de subînchiriere pentru un autoturism a cărui autorizație este deja valabilă.

În aceeași perioadă, inculpatul N.R.G. i-a dat un contract de închiriere pentru mașina sa, s-a întâlnit cu acesta și cu C.M.A., în fața primăriei Iași, i-a dat acesteia contractul, stabilind să o sune peste câteva zile. C.M.A. l-a chemat de mai multe ori la Primăria Iași, fiind nevoit să aștepte în fața instituției zile în șir. În luna decembrie 2008, denunțătorul susține că,